Decizia nr. 2560/2011 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată la data de 6 mai 2008, reclamantul O.I. a chemat în judecată Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 și Comisia parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989, solicitând a se constata că a depus în termen actele necesare din care să rezulte că îndeplinește condițiile pentru obținerea titlului de "Luptător pentru victoria revoluției din decembrie 1989" și a se dispune obligarea pârâților la emiterea actului la care are dreptul. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că la data de 29 iulie 1996 a depus la Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1989 dosarul conținând actele necesare obținerii certificatului de revoluționar, fără a primi vreun răspuns. Ulterior, și-a refăcut dosarul, depunându-l sub nr. Y la data de 3 noiembrie 2004 și completându-l cu o serie de înscrisuri din care rezultă activitatea revoluționară desfășurată. Reclamantul a mai arătat că la data de 15 februarie 2007 dosarul său a fost apreciat ca fiind complet, conform procesului-verbal nr. X și că, la aceeași dată a constatat atașarea la actele sale a unui alt dosar, pe numele lui O.I.I., care a obținut certificatul și brevetul de revoluționar. La 6 februarie 2008, a susținut reclamantul, și-a completat dosarul inițial, fiind programat din nou la comisie la 10 aprilie 2008, când însă nu a primit nicio soluție, fiind astfel privat de a obține certificatul care să ateste activitatea sa revoluționară, pentru care a și fost ales în funcția de vicepreședinte al Organizației Revoluționare 89 Arad.

Hotărârea Curții de Apel în primul ciclu procesual Prin Sentința civilă nr. 293 din 31 octombrie 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului, dispunând obligarea Secretariatului de stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989 la eliberarea către acesta a titlului de "Luptător pentru victoria revoluției din decembrie 1989", precum și obligarea pârâtei Comisia parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989 să avizeze favorabil titlul eliberat pe seama reclamantului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că a rezultat din probele administrate că reclamantul a participat la revoluție și a depus la 29 iulie 1996 Dosarul nr. X/1996 la Comisia pentru cinstirea eroilor revoluției române din decembrie 1989, neobținând însă certificatul de revoluționar și brevetul corespunzător datorită epuizării formularelor tipizate. Instanța a mai reținut că reclamantul și-a refăcut documentația și dosarul, pe care le-a depus la 3 noiembrie 2004 sub nr. Y/2004, verificat la 15 februarie 2007 și atestat ca fiind complet de Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989 prin procesul-verbal din 15 februarie 2007. S-a mai constatat că dosarul reclamantului, înregistrat sub nr. Y a fost analizat în mod repetat, fără însă a se da o soluție cererii reclamantului.

Calea de atac exercitată împotriva acestei hotărâri Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989 și Comisia parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În recursul formulat de primul pârât s-au invocat lipsa calității sale procesuale pasive, tardivitatea depunerii cererii și excepția de conexitate a cauzei. Astfel, recurentul Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989 a precizat că se află în imposibilitate de a analiza cererea pentru acordarea titlului de "Luptător pentru victoria revoluției din decembrie 1989", întrucât organismul abilitat în acest scop, Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1989, și-a încetat activitatea la 13 mai 1997, iar reclamantul nu a făcut dovada că dosarul depus a fost analizat de acea comisie, până la acea dată, împrejurare în raport de care acțiunea este și tardivă. Recurentul a mai arătat și faptul că o cerere cu același obiect, respectiv constatarea că s-au depus în termen actele cerute de lege pentru acordarea titlului potrivit Legii nr. 42/1990, se află pe rolul Judecătoriei Arad, instanța de fond respingând în mod neîntemeiat excepția de conexitate. Pe fondul cauzei, recurentul a criticat sentința, arătând că reclamantul nu a făcut dovada că, anterior datei de 13 mai 1997, a depus documentația cerută de lege pentru eliberarea titlului solicitat, pe care secretariatul nu este abilitat să-l emită, atributul acesta revenind Președintelui României. În recursul declarat de cea de-a doua pârâtă s-a invocat de asemenea, netemeinicia sentinței, instanța neținând cont de faptul că procedura de preschimbare a certificatelor doveditoare a calității de revoluționar, prevăzută de Legea nr. 341/2004, nu a fost încă finalizată, astfel încât nu se poate reține nesoluționarea cererii în termenul legal.

Soluția instanței de recurs Prin Decizia civilă nr. 2897 din 27 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursurile formulate, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond a constatat în mod întemeiat că reclamantul a depus la 29 iulie 1996 la Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1989 un dosar pentru obținerea calității de luptător în revoluție, conținând 16 file și înregistrat sub nr. X, împrejurare dovedită nu numai cu înscrisul ce atestă depunerea dosarului, dar și cu înregistrarea ulterioară la comisia constituită la nivelul secretariatului, la 3 noiembrie 2004, sub nr. Y, a cererii de preschimbare a certificatului, chiar în lipsa actului doveditor al calității de revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990. A arătat Curtea că, acceptând refacerea dosarului și a documentației în anul 2004, pârâtul și-a asumat culpa nesoluționării cererii inițiale din anul 1996, astfel încât nu mai poate invoca faptul că solicitarea reclamantului ar fi fost ulterioară datei de 13 mai 1997 și nici excepția lipsei calității procesuale pasive care apare ca neîntemeiată. Instanța de recurs a apreciat, însă, că din actele dosarului nu rezultă modul de soluționare a dosarului depus de reclamant sub nr. Y/2004, impunându-se trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru completarea probelor. A mai decis instanța de recurs că se impune ca, în fond, după casare, instanța de trimitere să impună pârâtului să depună la dosar dovada modului de soluționare a dosarului reclamantului, pornind însă de la premisa că acesta a solicitat în termenul legal eliberarea certificatului de revoluționar, iar secretariatul are abilitarea de a-i rezolva cererea. A mai constatat că, întrucât reclamantul a pretins existența unei confuzii a dosarului său cu cel al unei alte persoane, cu același nume, confuzie petrecută în anii 1996 și 1997, pârâtul la cererea instanței a prezentat aceste documente în ședința publică de la 14 octombrie 2008, conținutul acestuia nefiind menționat însă în considerentele sentinței, urmând ca instanța de trimitere să solicite depunerea acelor documente în copie la dosar pentru a putea fi verificate susținerile reclamantului. Înalta Curte a respins excepțiile invocate de către pârâtul Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989, constatând că secția de contencios administrativ a Curții de Apel Timișoara a fost corect sesizată, reclamantul solicitând prin acțiune și obligarea celor două autorități publice centrale la eliberarea certificatului. În aceste împrejurări, excepția de conexitate nu este admisibilă, cu atât mai mult cu cât la Tribunalul Arad judecarea cauzei este suspendată, dispunându-se sesizarea Curții Constituționale. Excepția tardivității a fost respinsă cu motivarea că acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze se întemeiază pe prevederile Legii nr. 554/2004, invocându-se refuzul autorității publice de a emite actul solicitat. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Secretariatului de stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989 a fost respinsă întrucât acest pârât are atribuția de a face propuneri pentru acordarea titlului, potrivit O.U.G. nr. 184/1999 pentru completarea art. 5 din Legea nr. 42/1990.

Hotărârea Curții de Apel în rejudecare Prin Sentința civilă nr. 339 din 28 iunie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamantul O.I. și a obligat pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Revoluționarilor din Decembrie 1989 la eliberarea către reclamant a certificatului pentru titlul de Luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, precum și la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 8.334 RON. În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond, evocând dispozițiile Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 și ale H.G. nr. 566/1996, a constatat că reclamantul O.I. a depus la data de 29 iulie 1996 dosarul pentru eliberarea calității de luptător pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 - Remarcat prin fapte deosebite, dosar ce cuprinde 16 file și avea numărul de înregistrare X/1996. Examinând înscrisurile depuse, Curtea a apreciat că reclamantul a făcut dovada înregistrării dosarului pentru eliberarea titlului de luptător în Revoluția Română din Decembrie 1989, dosar ce cuprindea toate documentele prevăzute de lege. A mai apreciat instanța de fond că depunerea dosarului din 29 iulie 1996 la fosta Comisie este atestat în conformitate cu prevederile art. 20 din H.G. nr. 566/1996, iar nesoluționarea acestuia nu-i poate fi imputată reclamantului astfel încât este logic ca acesta să beneficieze de prevederile art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004 în forma în vigoare la data depunerii dosarului din 3 noiembrie 2004. Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că reclamantul a depus toate documentele necesare, dar pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor a avut o atitudine inconsecventă raportat la documentele depuse în cauză de către reclamant, atitudine ce nu poate fi imputabilă reclamantului. Pârâtul avea obligația de a soluționa cererea reclamantului prin raportare la prevederile art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004 în forma inițială neexistând nicio justificare pentru care pârâtul nu a avut nicio activitate în perioada 15 aprilie 2005 - 26 septembrie 2006, iar după intervenirea modificării legislative cuprinse în H.G. nr. 1707/2006 a solicitat reclamantului depunerea unor documente care nu se aflau în posesia acestuia, nefiindu-i niciodată eliberate întrucât Dosarul din 29 iulie 1996 depus la fosta Comisie nu a fost finalizat într-una din modalitățile prevăzute de H.G. nr. 566/1996. De vreme ce reclamantul a făcut dovada formulării cererii pe baza H.G. nr. 566/1996 nefinalizată din motive neimputabile acestuia, aspect coroborat cu probatoriul depus de acesta, refuzul pârâților la eliberarea certificatului de atestare a Titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite apare ca fiind unul nejustificat conform art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 554/2004 fiind exprimat prin exercitarea eronată a dreptului de apreciere conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004. Curtea a arătat că obligația dispusă de instanță presupune ca în prealabil pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor să înainteze Comisiei Parlamentare propunerea de eliberare a certificatului, iar aceasta din urmă să o avizeze favorabil întrucât prezenta hotărâre este opozabilă ambilor pârâți și vizează astfel obligarea acestora la exercitarea favorabilă reclamantului a atribuțiilor reglementate de art. 15 - 16 din H.G. nr. 1412/2004, cu modificările ulterioare. Curtea a respins excepția tardivității introducerii acțiunii, reținând că acesta a fost soluționată, fiind respinsă ca neîntemeiată, de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia de casare nr. 2897 din 27 mai 2009, or, dezlegările date problemelor de drept de către instanța de recurs sunt obligatorii pentru instanțele de fond conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ. Referitor la excepția prematurității introducerii acțiunii pentru considerentul că prin O.U.G. nr. 84/2009 a fost prelungit termenul final de preschimbare a certificatelor doveditoare ale calității de revoluționar până la 01 ianuarie 2010, instanța de fond a reținut că la data soluționării cauzei această excepție a rămas fără obiect întrucât a expirat termenul instituit prin O.U.G. nr. 84/2009, iar, pe de altă parte, prezenta acțiune a fost introdusă la data de 06 mai 2008 și a vizat aplicarea dispozițiilor dispuse de art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004. Excepția privind lipsa procedurii prealabile a fost respinsă cu motivarea că prezenta acțiune este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, reclamantul invocând refuzul autorităților pârâte de a-i elibera însăși certificatul de revoluționar, condiții în care, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, procedura administrativă prealabilă nu este necesară. Referitor la excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor cu ocazia rejudecării cauzei în fond, Curtea a reținut că pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor a invocat această excepție prin raportare la Decizia civilă nr. 9162 din 4 decembrie 2008 a Judecătoriei Arad pronunțată în Dosar nr. X/X/2008 prin care s-a respins acțiunea în constatare formulată de reclamant împotriva acelorași părți, sentință rămasă irevocabilă prin Decizia Curții de Apel Timișoara nr. 375/R/22 aprilie 2010. Autoritatea de lucru judecat nu poate fi reținută în speță întrucât aceasta presupune o triplă identitate de părți, obiect și cauză or, prin sentința civilă invocată acțiunea reclamantului a fost respinsă nu ca neîntemeiată, ci ca inadmisibilă fiind calificată de instanța civilă ca o acțiune în constatare inadmisibilă în condițiile art. 111 C. proc. civ. câtă vreme s-a reținut că reclamantul are deschisă calea acțiunii în realizarea ce face obiectul prezentului dosar.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Revoluționarilor din Decembrie 1989 invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., respectiv instanța a interpretat greșit actul dedus judecății schimbând înțelesul lămurit și neîndoielnic al acestuia și a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal cu încălcarea și greșita aplicare a legii. a. Recursul formulat de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 Recurentul a reiterat excepțiile invocate la fondul cauzei privind tardivitatea depunerii cererii, lipsa procedurii prealabile, autoritatea de lucru judecat și lipsa calității procesual pasive a acestei instituții. În dezvoltarea primului motiv de recurs, recurentul a arătat că hotărârea cuprinde dispoziții potrivnice în ceea ce privește eliberarea certificatelor de revoluționar, întrucât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 nu a fost împuternicit să elibereze certificate de revoluționar, iar prin Legea nr. 341/2004 a fost abilitat doar să preschimbe certificatele de atestare a titlurilor eliberate în baza Legii nr. 42/1990. A susținut că acțiunea reclamantului este tardivă întrucât doar Comisia pentru aplicarea Legii 42/1990 și Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, comisii care și-au încetat activitatea, ultima la data de 13 mai 1997, au putut analiza cererile de acordare a certificatelor de revoluționar și a propune Președintelui României acordarea titlului și brevetului de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989. În privința excepției lipsei procedurii prealabile, recurentul a mai susținut că instanța s-a aflat în eroare atunci când a constatat incidența dispozițiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, făcând abstracție de procedura specială instituită de prevederile art. 9 alin. (5) din Legea 341/2004, coroborat cu prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. În situația respingerii excepțiilor invocate prin cererea de recurs, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, reluând aceleași apărări formulate prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei, precum și argumentele aduse în susținerea excepțiilor dirimante mai sus menționate. A mai susținut că reclamantul-intimat nu se află în categoria de persoane căreia putea să-i fie eliberat titlul solicitat, că dosarul său nu a conținut documentele prevăzute de lege pentru acordarea acestui titlu, care să ateste faptele deosebite înfăptuite în timpul Revoluției din Decembrie 1989, care să o detașeze de marea masă de revoluționari și care au dus incontestabil la Victoria Revoluției. Sub un alt aspect, recurentul-pârât a arătat că nici comisiile menționate nu ar fi putut să propună titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989, întrucât reclamantul nu a depus documentele prevăzute de art. 24 din H.G. nr. 566/1996. Faptul că potrivit art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004, modificată și completată, pot solicita eliberarea noului tip de certificat și persoanele care au depus documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării la acea dată a formularelor tipizate, nu poate fi reținut de instanță ca un temei pentru admiterea acțiunii. A mai criticat considerentele instanței de fond privind efectul succesiunii modificărilor aduse H.G. nr. 1412/2004 de către H.G. nr. 1707/2006 și aplicarea dispozițiilor în vigoare la data depunerii dosarului de către reclamant. b. Recursul formulat de către pârâta Comisia Revoluționarilor din Decembrie 1989 Pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 339 pronunțată la data de 28 iunie 2010 de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, cu depășirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., care dispune că "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel". Recurenta a solicitat repunerea în termenul de recurs, invocând vacanța parlamentară. A reiterat susținerile privind lipsa calității sale procesuale pasive și incidența dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004.

Considerentele instanței de recurs a. Cu privire la recursul formulat de către pârâta Comisia Revoluționarilor din Decembrie 1989 Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel." Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a formulat recurs la data de 10 septembrie 2010, în condițiile în care sentința recurată a fost comunicată la 19 iulie 2010 și, față de dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 4 august 2010. În cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. În aceste condiții, Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., cu consecința admiterii excepției și respingerii recursului ca tardiv. b. Referitor la recursul formulat de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 Examinând cauza în raport cu criticile invocate, precum și conform art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. Prin cererea de chemare în judecată reclamantul O.I. a solicitat, în esență, obligarea pârâților la emiterea titlului de "Luptător pentru victoria revoluției din decembrie 1989", invocând un refuz nejustificat de rezolvare a cererilor sale în acest sens. Având un astfel de obiect, acțiunea se încadrează în prevederile art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin refuzul nejustificat de rezolvare a cererii. Legea nr. 554/2004 reglementează un contencios administrativ de plină jurisdicție, în cadrul căruia instanța sesizată poate dispune, în cazul admiterii acțiunii, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim vătămat și repararea pagubei cauzate, obligând autoritatea publică, dacă este cazul, să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, conform art. 18 alin. (1) din actul normativ menționat. Cu privire la motivele de recurs ce vizează excepția tardivității cererii și lipsa calității procesual pasive a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, Curtea constată că sunt neîntemeiate și în mod corect au fost respinse de instanța de fond. Potrivit art. 48 din H.G. nr. 566/1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, aceasta și-a încetat activitatea în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 30/1996, publicată în M. Of., nr. 96/13.05.1996. După acea dată, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, a fost împuternicit, prin art. 5 din Legea nr. 42/1990, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 184/1999, să facă propuneri pentru eliberarea titlurilor, în cazul în care comisia prevăzută la art. 2 alin. (4) nu a finalizat lucrările în vederea cărora a fost instituită. După abrogarea Legii nr. 42/1990, prin Legea nr. 341/2004 s-a prevăzut, de asemenea, competența Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, de a preschimba certificatele doveditoare eliberate în perioada 1990 - 1997 (art. 9). Este adevărat că solicitarea intimatului-reclamant nu are ca obiect preschimbarea, ci chiar eliberarea certificatului, dar Înalta Curte are în vedere particularitățile cauzei de față și faptul că potrivit art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004, mai pot solicita eliberarea noului tip de certificat și persoanele care au depus, în vederea acordării uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, documentele necesare, la fosta Comisie pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării la acea dată a formularelor tipizate. În vederea eliberării, solicitanții urmau să depună la S.S.P.R. și copia legalizată a documentului din care să rezulte depunerea dosarului la această comisie. Toate aceste împrejurări de fapt și de drept conduc la concluzia că acțiunea în contencios administrativ este admisibilă și este corect formulată în contradictoriu cu recurentul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor. Este de reținut faptul că în privința excepției tardivității acțiunii s-a pronunțat deja instanța de control judiciar în primul ciclu procesual. Recurentul critică hotărârea primei instanțe care a analizat excepția lipsei procedurii prealabile prin prisma dispozițiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, făcând abstracție de procedura instituită de prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, însă, față de obiectul acțiunii, ce vizează un refuz nejustificat de rezolvare a cererii în sensul legii contenciosului administrativ, respectiv un act administrativ asimilat, nu era necesară efectuarea procedurii prealabile, așa cum corect a apreciat instanța de fond. Excepția autorității de lucru judecat a fost și ea corect soluționată de către Curtea de apel, față de considerentele pentru care a fost respinsă acțiunea înregistrată de către reclamant la Judecătoria Arad, și care deschid calea unei acțiuni în realizarea dreptului, îndreptată instanței competente. Înalta Curte mai constată că, în cauză, rezultă din analiza întregului material probator că situația de fapt este corect reținută de prima instanță. Reclamantul-intimat a participat la Revoluția din Decembrie 1989, înregistrând la Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989, la data de 29 iulie 1996 dosarul cu documentele pentru obținerea titlului de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, fără a i se fi eliberat actul solicitat. Ulterior, și-a refăcut dosarul, depunându-l sub nr. Y la data de 3 noiembrie 2004 și completându-l cu o serie de înscrisuri din care rezultă activitatea revoluționară desfășurată. Susținerile recurentului privind faptul că dosarul intimatului-reclamant nu era complet sunt contrazise de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță. Art. 10 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, și incidente în cauză, prevăd, fără a lăsa loc de interpretare, că pot solicita eliberarea noului tip de certificat și persoanele care au depus, în vederea acordării uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la acea dată, a formularelor tipizate. În vederea eliberării noului tip de certificat, solicitanții vor depune la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, în original sau în copie legalizată, documentul din care rezultă depunerea dosarului la această comisie. În aceste condiții, întrucât intimatul-reclamant a efectuat demersurile prevăzute de actele normative indicate, refuzul soluționării cererii acestuia apare a avea un caracter nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, și astfel în mod corect prima instanță a admis cererea și a obligat pârâtul să elibereze certificatul doveditor al calității de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. O interpretare contrară ar fi expresia unui formalism excesiv și ar fi contrară spiritului Legii nr. 42/1990 și Legii nr. 341/2004 care se referă la cinstirea eroilor martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989. Pentru aceste considerente, constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de către acest recurent ca nefondat. Văzând dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenții la plata sumei de 5.101 RON cu titlul de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant O.I..