ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2560/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2560/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 6 mai

2008, reclamantul O.I. a chemat în judecată Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 și Comisia parlamentară a

Revoluționarilor din decembrie 1989, solicitând a se constata că a depus în

termen actele necesare din care să rezulte că îndeplinește condițiile pentru

obținerea titlului de "Luptător pentru victoria revoluției din decembrie

1989" și a se dispune obligarea pârâților la emiterea actului la care are

dreptul.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că la data de 29 iulie 1996 a depus la Comisia pentru

cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1989 dosarul

conținând actele necesare obținerii certificatului de revoluționar, fără a

primi vreun răspuns.

Ulterior, și-a

refăcut dosarul, depunându-l sub nr. Y la data de 3 noiembrie 2004 și

completându-l cu o serie de înscrisuri din care rezultă activitatea

revoluționară desfășurată.

Reclamantul a mai

arătat că la data de 15 februarie 2007 dosarul său a fost apreciat ca fiind

complet, conform procesului-verbal nr. X și că, la aceeași dată a constatat

atașarea la actele sale a unui alt dosar, pe numele lui O.I.I., care a obținut

certificatul și brevetul de revoluționar.

La 6 februarie 2008,

a susținut reclamantul, și-a completat dosarul inițial, fiind programat din nou

la comisie la 10 aprilie 2008, când însă nu a primit nicio soluție, fiind

astfel privat de a obține certificatul care să ateste activitatea sa revoluționară,

pentru care a și fost ales în funcția de vicepreședinte al Organizației

Revoluționare 89 Arad.

de Apel în primul ciclu procesual

Prin Sentința civilă

nr. 293 din 31 octombrie 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea reclamantului, dispunând obligarea Secretariatului

de stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989 la eliberarea

către acesta a titlului de "Luptător pentru victoria revoluției din

decembrie 1989", precum și obligarea pârâtei Comisia parlamentară a

Revoluționarilor din decembrie 1989 să avizeze favorabil titlul eliberat pe

seama reclamantului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că a rezultat din probele administrate că

reclamantul a participat la revoluție și a depus la 29 iulie 1996 Dosarul nr.

X/1996 la Comisia pentru cinstirea eroilor revoluției române din decembrie

1989, neobținând însă certificatul de revoluționar și brevetul corespunzător

datorită epuizării formularelor tipizate.

Instanța a mai

reținut că reclamantul și-a refăcut documentația și dosarul, pe care le-a depus

la 3 noiembrie 2004 sub nr. Y/2004, verificat la 15 februarie 2007 și atestat

ca fiind complet de Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor

din decembrie 1989 prin procesul-verbal din 15 februarie 2007.

S-a mai constatat că

dosarul reclamantului, înregistrat sub nr. Y a fost analizat în mod repetat,

fără însă a se da o soluție cererii reclamantului.

exercitată împotriva acestei hotărâri

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs pârâții Secretariatul de stat pentru problemele

revoluționarilor din decembrie 1989 și Comisia parlamentară a Revoluționarilor

din decembrie 1989, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recursul formulat

de primul pârât s-au invocat lipsa calității sale procesuale pasive,

tardivitatea depunerii cererii și excepția de conexitate a cauzei.

Astfel, recurentul

Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989 a

precizat că se află în imposibilitate de a analiza cererea pentru acordarea

titlului de "Luptător pentru victoria revoluției din decembrie 1989",

întrucât organismul abilitat în acest scop, Comisia pentru cinstirea și

sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1989, și-a încetat activitatea la

13 mai 1997, iar reclamantul nu a făcut dovada că dosarul depus a fost analizat

de acea comisie, până la acea dată, împrejurare în raport de care acțiunea este

și tardivă.

Recurentul a mai

arătat și faptul că o cerere cu același obiect, respectiv constatarea că s-au

depus în termen actele cerute de lege pentru acordarea titlului potrivit Legii

nr. 42/1990, se află pe rolul Judecătoriei Arad, instanța de fond respingând în

mod neîntemeiat excepția de conexitate.

Pe fondul cauzei,

recurentul a criticat sentința, arătând că reclamantul nu a făcut dovada că,

anterior datei de 13 mai 1997, a depus documentația cerută de lege pentru

eliberarea titlului solicitat, pe care secretariatul nu este abilitat să-l

emită, atributul acesta revenind Președintelui României.

În recursul declarat

de cea de-a doua pârâtă s-a invocat de asemenea, netemeinicia sentinței,

instanța neținând cont de faptul că procedura de preschimbare a certificatelor

doveditoare a calității de revoluționar, prevăzută de Legea nr. 341/2004, nu a

fost încă finalizată, astfel încât nu se poate reține nesoluționarea cererii în

termenul legal.

de recurs

Prin Decizia civilă

nr. 2897 din 27 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, a admis recursurile formulate, a casat

sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond a constatat

în mod întemeiat că reclamantul a depus la 29 iulie 1996 la Comisia pentru

cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1989 un dosar pentru

obținerea calității de luptător în revoluție, conținând 16 file și înregistrat

sub nr. X, împrejurare dovedită nu numai cu înscrisul ce atestă depunerea

dosarului, dar și cu înregistrarea ulterioară la comisia constituită la nivelul

secretariatului, la 3 noiembrie 2004, sub nr. Y, a cererii de preschimbare a

certificatului, chiar în lipsa actului doveditor al calității de revoluționar

eliberat în baza Legii nr. 42/1990.

A arătat Curtea că,

acceptând refacerea dosarului și a documentației în anul 2004, pârâtul și-a

asumat culpa nesoluționării cererii inițiale din anul 1996, astfel încât nu mai

poate invoca faptul că solicitarea reclamantului ar fi fost ulterioară datei de

13 mai 1997 și nici excepția lipsei calității procesuale pasive care apare ca

neîntemeiată.

Instanța de recurs a

apreciat, însă, că din actele dosarului nu rezultă modul de soluționare a

dosarului depus de reclamant sub nr. Y/2004, impunându-se trimiterea cauzei

aceleiași instanțe pentru completarea probelor.

A mai decis instanța

de recurs că se impune ca, în fond, după casare, instanța de trimitere să

impună pârâtului să depună la dosar dovada modului de soluționare a dosarului

reclamantului, pornind însă de la premisa că acesta a solicitat în termenul

legal eliberarea certificatului de revoluționar, iar secretariatul are

abilitarea de a-i rezolva cererea.

A mai constatat că,

întrucât reclamantul a pretins existența unei confuzii a dosarului său cu cel

al unei alte persoane, cu același nume, confuzie petrecută în anii 1996 și

1997, pârâtul la cererea instanței a prezentat aceste documente în ședința

publică de la 14 octombrie 2008, conținutul acestuia nefiind menționat însă în

considerentele sentinței, urmând ca instanța de trimitere să solicite depunerea

acelor documente în copie la dosar pentru a putea fi verificate susținerile

reclamantului.

Înalta Curte a

respins excepțiile invocate de către pârâtul Secretariatul de stat pentru

problemele revoluționarilor din decembrie 1989, constatând că secția de

contencios administrativ a Curții de Apel Timișoara a fost corect sesizată,

reclamantul solicitând prin acțiune și obligarea celor două autorități publice

centrale la eliberarea certificatului. În aceste împrejurări, excepția de

conexitate nu este admisibilă, cu atât mai mult cu cât la Tribunalul Arad

judecarea cauzei este suspendată, dispunându-se sesizarea Curții

Constituționale.

Excepția tardivității

a fost respinsă cu motivarea că acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze

se întemeiază pe prevederile Legii nr. 554/2004, invocându-se refuzul

autorității publice de a emite actul solicitat.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a Secretariatului de stat pentru problemele

revoluționarilor din decembrie 1989 a fost respinsă întrucât acest pârât are

atribuția de a face propuneri pentru acordarea titlului, potrivit O.U.G. nr.

184/1999 pentru completarea art. 5 din Legea nr. 42/1990.

de Apel în rejudecare

Prin Sentința civilă

nr. 339 din 28 iunie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamantul O.I.

și a obligat pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989 și Comisia Revoluționarilor din Decembrie 1989 la eliberarea

către reclamant a certificatului pentru titlul de Luptător pentru victoria

Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, precum

și la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 8.334 RON.

În motivarea acestei

hotărâri, instanța de fond, evocând dispozițiile Legii nr. 42/1990 pentru

cinstirea eroilor martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora precum

și luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 și ale H.G. nr.

566/1996, a constatat că reclamantul O.I. a depus la data de 29 iulie 1996

dosarul pentru eliberarea calității de luptător pentru victoria Revoluției

Române din Decembrie 1989 - Remarcat prin fapte deosebite, dosar ce cuprinde 16

file și avea numărul de înregistrare X/1996.

Examinând

înscrisurile depuse, Curtea a apreciat că reclamantul a făcut dovada

înregistrării dosarului pentru eliberarea titlului de luptător în Revoluția

Română din Decembrie 1989, dosar ce cuprindea toate documentele prevăzute de

lege.

A mai apreciat

instanța de fond că depunerea dosarului din 29 iulie 1996 la fosta Comisie este

atestat în conformitate cu prevederile art. 20 din H.G. nr. 566/1996, iar

nesoluționarea acestuia nu-i poate fi imputată reclamantului astfel încât este

logic ca acesta să beneficieze de prevederile art. 10 alin. (4) din H.G. nr.

1412/2004 în forma în vigoare la data depunerii dosarului din 3 noiembrie 2004.

Din probatoriul

administrat în cauză, rezultă că reclamantul a depus toate documentele

necesare, dar pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

a avut o atitudine inconsecventă raportat la documentele depuse în cauză de

către reclamant, atitudine ce nu poate fi imputabilă reclamantului.

Pârâtul avea

obligația de a soluționa cererea reclamantului prin raportare la prevederile

art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004 în forma inițială neexistând nicio

justificare pentru care pârâtul nu a avut nicio activitate în perioada 15

aprilie 2005 - 26 septembrie 2006, iar după intervenirea modificării

legislative cuprinse în H.G. nr. 1707/2006 a solicitat reclamantului depunerea

unor documente care nu se aflau în posesia acestuia, nefiindu-i niciodată

eliberate întrucât Dosarul din 29 iulie 1996 depus la fosta Comisie nu a fost

finalizat într-una din modalitățile prevăzute de H.G. nr. 566/1996.

De vreme ce

reclamantul a făcut dovada formulării cererii pe baza H.G. nr. 566/1996

nefinalizată din motive neimputabile acestuia, aspect coroborat cu probatoriul

depus de acesta, refuzul pârâților la eliberarea certificatului de atestare a

Titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător

Remarcat prin Fapte Deosebite apare ca fiind unul nejustificat conform art. 2

alin. (1) lit. j) din Legea nr. 554/2004 fiind exprimat prin exercitarea

eronată a dreptului de apreciere conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

554/2004.

Curtea a arătat că

obligația dispusă de instanță presupune ca în prealabil pârâtul Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor să înainteze Comisiei Parlamentare

propunerea de eliberare a certificatului, iar aceasta din urmă să o avizeze

favorabil întrucât prezenta hotărâre este opozabilă ambilor pârâți și vizează

astfel obligarea acestora la exercitarea favorabilă reclamantului a

atribuțiilor reglementate de art. 15 - 16 din H.G. nr. 1412/2004, cu

modificările ulterioare.

Curtea a respins

excepția tardivității introducerii acțiunii, reținând că acesta a fost

soluționată, fiind respinsă ca neîntemeiată, de către Înalta Curte de Casație

și Justiție prin Decizia de casare nr. 2897 din 27 mai 2009, or, dezlegările

date problemelor de drept de către instanța de recurs sunt obligatorii pentru

instanțele de fond conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

Referitor la excepția

prematurității introducerii acțiunii pentru considerentul că prin O.U.G. nr.

84/2009 a fost prelungit termenul final de preschimbare a certificatelor

doveditoare ale calității de revoluționar până la 01 ianuarie 2010, instanța de

fond a reținut că la data soluționării cauzei această excepție a rămas fără

obiect întrucât a expirat termenul instituit prin O.U.G. nr. 84/2009, iar, pe

de altă parte, prezenta acțiune a fost introdusă la data de 06 mai 2008 și a

vizat aplicarea dispozițiilor dispuse de art. 10 alin. (4) din H.G. nr.

1412/2004.

Excepția privind

lipsa procedurii prealabile a fost respinsă cu motivarea că prezenta acțiune

este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, reclamantul invocând

refuzul autorităților pârâte de a-i elibera însăși certificatul de

revoluționar, condiții în care, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr.

554/2004, procedura administrativă prealabilă nu este necesară.

Referitor la excepția

autorității lucrului judecat invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor cu ocazia rejudecării cauzei în fond, Curtea a

reținut că pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor a

invocat această excepție prin raportare la Decizia civilă nr. 9162 din 4

decembrie 2008 a Judecătoriei Arad pronunțată în Dosar nr. X/X/2008 prin care

s-a respins acțiunea în constatare formulată de reclamant împotriva acelorași

părți, sentință rămasă irevocabilă prin Decizia Curții de Apel Timișoara nr.

375/R/22 aprilie 2010. Autoritatea de lucru judecat nu poate fi reținută în

speță întrucât aceasta presupune o triplă identitate de părți, obiect și cauză

or, prin sentința civilă invocată acțiunea reclamantului a fost respinsă nu ca

neîntemeiată, ci ca inadmisibilă fiind calificată de instanța civilă ca o

acțiune în constatare inadmisibilă în condițiile art. 111 C. proc. civ. câtă

vreme s-a reținut că reclamantul are deschisă calea acțiunii în realizarea ce

face obiectul prezentului dosar.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe au formulat recurs, pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Revoluționarilor din Decembrie

1989 invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., respectiv

instanța a interpretat greșit actul dedus judecății schimbând înțelesul lămurit

și neîndoielnic al acestuia și a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal cu

încălcarea și greșita aplicare a legii.

a. Recursul formulat

de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989

Recurentul a reiterat

excepțiile invocate la fondul cauzei privind tardivitatea depunerii cererii,

lipsa procedurii prealabile, autoritatea de lucru judecat și lipsa calității

procesual pasive a acestei instituții.

În dezvoltarea

primului motiv de recurs, recurentul a arătat că hotărârea cuprinde dispoziții

potrivnice în ceea ce privește eliberarea certificatelor de revoluționar,

întrucât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989 nu a fost împuternicit să elibereze certificate de revoluționar, iar prin

Legea nr. 341/2004 a fost abilitat doar să preschimbe certificatele de atestare

a titlurilor eliberate în baza Legii nr. 42/1990.

A susținut că

acțiunea reclamantului este tardivă întrucât doar Comisia pentru aplicarea Legii

42/1990 și Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din

Decembrie 1989, comisii care și-au încetat activitatea, ultima la data de 13

mai 1997, au putut analiza cererile de acordare a certificatelor de

revoluționar și a propune Președintelui României acordarea titlului și

brevetului de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989.

În privința excepției

lipsei procedurii prealabile, recurentul a mai susținut că instanța s-a aflat

în eroare atunci când a constatat incidența dispozițiilor art. 7 alin. (5) din

Legea nr. 554/2004, făcând abstracție de procedura specială instituită de

prevederile art. 9 alin. (5) din Legea 341/2004, coroborat cu prevederile art.

109 alin. (2) C. proc. civ.

În situația

respingerii excepțiilor invocate prin cererea de recurs, a solicitat

respingerea acțiunii ca nefondată, reluând aceleași apărări formulate prin

întâmpinarea depusă la fondul cauzei, precum și argumentele aduse în susținerea

excepțiilor dirimante mai sus menționate.

A mai susținut că reclamantul-intimat

nu se află în categoria de persoane căreia putea să-i fie eliberat titlul

solicitat, că dosarul său nu a conținut documentele prevăzute de lege pentru

acordarea acestui titlu, care să ateste faptele deosebite înfăptuite în timpul

Revoluției din Decembrie 1989, care să o detașeze de marea masă de

revoluționari și care au dus incontestabil la Victoria Revoluției.

Sub un alt aspect,

recurentul-pârât a arătat că nici comisiile menționate nu ar fi putut să

propună titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989,

întrucât reclamantul nu a depus documentele prevăzute de art. 24 din H.G. nr.

566/1996.

Faptul că potrivit

art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004, modificată și completată, pot

solicita eliberarea noului tip de certificat și persoanele care au depus

documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor

Revoluției din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul

doveditor datorită epuizării la acea dată a formularelor tipizate, nu poate fi

reținut de instanță ca un temei pentru admiterea acțiunii.

A mai criticat

considerentele instanței de fond privind efectul succesiunii modificărilor

aduse H.G. nr. 1412/2004 de către H.G. nr. 1707/2006 și aplicarea dispozițiilor

în vigoare la data depunerii dosarului de către reclamant.

b. Recursul formulat

de către pârâta Comisia Revoluționarilor din Decembrie 1989

Pârâta Comisia

Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 a formulat recurs împotriva

Sentinței civile nr. 339 pronunțată la data de 28 iunie 2010 de Curtea de Apel

Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, cu depășirea

termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., care dispune că "termenul

de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel".

Recurenta a solicitat

repunerea în termenul de recurs, invocând vacanța parlamentară.

A reiterat

susținerile privind lipsa calității sale procesuale pasive și incidența

dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004.

instanței de recurs

a. Cu privire la

recursul formulat de către pârâta Comisia Revoluționarilor din Decembrie 1989

Ca regulă, potrivit

dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., "termenul de recurs este de 15 zile

de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Or, din examinarea

înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a

formulat recurs la data de 10 septembrie 2010, în condițiile în care sentința

recurată a fost comunicată la 19 iulie 2010 și, față de dispozițiile art. 14

alin. (4) din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea

declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 4 august 2010.

În cauză nu s-a făcut

nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ.

În aceste condiții,

Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. (1) teza I

C. proc. civ., cu consecința admiterii excepției și respingerii recursului ca

tardiv.

b. Referitor la

recursul formulat de către Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989

Examinând cauza în

raport cu criticile invocate, precum și conform art. 304

1

C. proc.

civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul formulat de

pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989 este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Prin cererea de

chemare în judecată reclamantul O.I. a solicitat, în esență, obligarea

pârâților la emiterea titlului de "Luptător pentru victoria revoluției din

decembrie 1989", invocând un refuz nejustificat de rezolvare a cererilor

sale în acest sens.

Având un astfel de

obiect, acțiunea se încadrează în prevederile art. 8 alin. (1) teza finală din

Legea nr. 554/2004, potrivit cărora se poate adresa instanței de contencios

administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut

de lege, prin refuzul nejustificat de rezolvare a cererii.

Legea nr. 554/2004

reglementează un contencios administrativ de plină jurisdicție, în cadrul

căruia instanța sesizată poate dispune, în cazul admiterii acțiunii,

recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim vătămat și repararea

pagubei cauzate, obligând autoritatea publică, dacă este cazul, să emită un act

administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt

înscris, conform art. 18 alin. (1) din actul normativ menționat.

Cu privire la

motivele de recurs ce vizează excepția tardivității cererii și lipsa calității

procesual pasive a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989, Curtea constată că sunt neîntemeiate și în mod corect au

fost respinse de instanța de fond.

Potrivit art. 48 din

H.G. nr. 566/1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare

a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie

1989, aceasta și-a încetat activitatea în termen de 1 an de la data intrării în

vigoare a Legii nr. 30/1996, publicată în M. Of., nr. 96/13.05.1996.

După acea dată,

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, a

fost împuternicit, prin art. 5 din Legea nr. 42/1990, așa cum a fost modificat

prin O.U.G. nr. 184/1999, să facă propuneri pentru eliberarea titlurilor, în

cazul în care comisia prevăzută la art. 2 alin. (4) nu a finalizat lucrările în

vederea cărora a fost instituită.

După abrogarea Legii

nr. 42/1990, prin Legea nr. 341/2004 s-a prevăzut, de asemenea, competența

Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989,

de a preschimba certificatele doveditoare eliberate în perioada 1990 - 1997

(art. 9).

Este adevărat că

solicitarea intimatului-reclamant nu are ca obiect preschimbarea, ci chiar

eliberarea certificatului, dar Înalta Curte are în vedere particularitățile cauzei

de față și faptul că potrivit art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004, mai pot

solicita eliberarea noului tip de certificat și persoanele care au depus, în

vederea acordării uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990,

republicată, documentele necesare, la fosta Comisie pentru Cinstirea și

Sprijinirea Eroilor Revoluției din decembrie 1989, dar cărora nu li s-a

eliberat certificatul doveditor datorită epuizării la acea dată a formularelor

tipizate. În vederea eliberării, solicitanții urmau să depună la S.S.P.R. și

copia legalizată a documentului din care să rezulte depunerea dosarului la

această comisie.

Toate aceste

împrejurări de fapt și de drept conduc la concluzia că acțiunea în contencios

administrativ este admisibilă și este corect formulată în contradictoriu cu

recurentul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor.

Este de reținut

faptul că în privința excepției tardivității acțiunii s-a pronunțat deja

instanța de control judiciar în primul ciclu procesual.

Recurentul critică

hotărârea primei instanțe care a analizat excepția lipsei procedurii prealabile

prin prisma dispozițiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, făcând

abstracție de procedura instituită de prevederile art. 9 alin. (5) din Legea

nr. 341/2004, însă, față de obiectul acțiunii, ce vizează un refuz nejustificat

de rezolvare a cererii în sensul legii contenciosului administrativ, respectiv

un act administrativ asimilat, nu era necesară efectuarea procedurii

prealabile, așa cum corect a apreciat instanța de fond.

Excepția autorității

de lucru judecat a fost și ea corect soluționată de către Curtea de apel, față

de considerentele pentru care a fost respinsă acțiunea înregistrată de către

reclamant la Judecătoria Arad, și care deschid calea unei acțiuni în realizarea

dreptului, îndreptată instanței competente.

Înalta Curte mai

constată că, în cauză, rezultă din analiza întregului material probator că

situația de fapt este corect reținută de prima instanță.

Reclamantul-intimat a

participat la Revoluția din Decembrie 1989, înregistrând la Comisia pentru

Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989, la data de 29

iulie 1996 dosarul cu documentele pentru obținerea titlului de Luptător

Remarcat prin Fapte Deosebite, fără a i se fi eliberat actul solicitat.

Ulterior, și-a

refăcut dosarul, depunându-l sub nr. Y la data de 3 noiembrie 2004 și

completându-l cu o serie de înscrisuri din care rezultă activitatea

revoluționară desfășurată.

Susținerile

recurentului privind faptul că dosarul intimatului-reclamant nu era complet

sunt contrazise de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, așa cum în mod corect

a reținut și prima instanță.

Art. 10 alin. (4) din

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr.

1412/2004, și incidente în cauză, prevăd, fără a lăsa loc de interpretare, că

pot solicita eliberarea noului tip de certificat și persoanele care au depus,

în vederea acordării uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, documentele necesare

la fosta Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din

Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită

epuizării, la acea dată, a formularelor tipizate. În vederea eliberării noului

tip de certificat, solicitanții vor depune la Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor, în original sau în copie legalizată, documentul

din care rezultă depunerea dosarului la această comisie.

În aceste condiții,

întrucât intimatul-reclamant a efectuat demersurile prevăzute de actele

normative indicate, refuzul soluționării cererii acestuia apare a avea un

caracter nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) și art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004, și astfel în mod corect prima instanță a admis cererea

și a obligat pârâtul să elibereze certificatul doveditor al calității de

Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - în temeiul art. 18

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

O interpretare

contrară ar fi expresia unui formalism excesiv și ar fi contrară spiritului

Legii nr. 42/1990 și Legii nr. 341/2004 care se referă la cinstirea eroilor

martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și

luptătorilor pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989.

Pentru aceste

considerente, constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din

motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul formulat de către acest recurent ca nefondat.

Văzând dispozițiile

art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenții la plata sumei de 5.101

RON cu titlul de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant O.I..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 împotriva Sentinței nr. 339 din 28 iunie 2010 a Curții de Apel

Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989

împotriva Sentinței nr. 339 din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Obligă recurenții la

plata sumei de 5.101 RON cu titlul de cheltuieli de judecată către

intimatul-reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 mai 2011.

Procesat

de GGC - CL