ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1861/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1861/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 19 martie 2010, reclamantul H.I. în

contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor

din Decembrie 1989 a solicitat obligarea pârâtului Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 să-i elibereze certificatul

doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004, care să ateste calitate sa de

luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin

fapte deosebite; obligarea pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din

Decembrie 1989 să emită avizul favorabil prevăzut de art. 5 alin. (3) din lege;

obligarea pârâților să execute hotărârea ce se va pronunța în termen de 5 zile

de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și obligarea pârâților să-i

plătească penalități de 100 lei pe zi de întârziere de la data pronunțării

hotărârii și până la executare.

Pârâtul Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a depus

întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, excepția

prematurității cererii, excepția inadmisibilității acțiunii și în subsidiar, pe

fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta Comisia

Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 a depus întâmpinare prin

care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin Sentința nr. 288

din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel București au fost respinse excepțiile

inadmisibilității, prematurității și lipsei procedurii prealabile invocate, ca

neîntemeiate.

Instanța a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Comisia

Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și, în consecință, a respins

acțiunea față de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără

calitate procesuală pasivă.

Instanța a admis în

parte acțiunea formulată de reclamantul H.I. în contradictoriu cu pârâtul

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și,

în consecință, a fost obligat pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 să soluționeze cererea reclamantului în

sensul eliberării certificatului doveditor prevăzut de. Legea nr. 341/2004, în

termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, sub

sancțiunea unor daune de întârziere de 100 lei pe zi de întârziere.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut, cu privire la excepția lipsei procedurii

prealabile invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, faptul că este neîntemeiată, întrucât

contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării

certificatelor conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 se adresează

Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor în situația în care pârâtul

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a

înaintat acestei comisii dosarul conținând propunerea de avizare a cererii de

preschimbare a certificatului de revoluționar.

A reținut instanța că

pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989 nu a făcut dovada că a înaintat pârâtei Comisia Parlamentară a

Revoluționarilor din Decembrie 1989 dosarul reclamantului.

De asemenea, instanța

a reținut că raportul juridic dedus judecății are ca obiect refuzul

nejustificat al pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 de a soluționa dosarul reclamantului, iar

potrivit Legii nr. 554/2004, în cazul refuzului nejustificat de soluționare a

unei cereri este necesară dovedirea existenței unei cereri adresate autorității

pârâte fără a fi necesară parcurgerea altei proceduri prealabile.

Privitor la excepția

prematurității introducerii acțiunii, se constată că este neîntemeiată în

raport de împrejurarea că reclamantul nu avea obligația să parcurgă altă

procedură prealabilă în afara celei de a înregistra cererea cu actele

doveditoare la autoritatea pârâtă. Ca atare, se va respinge excepția prematurității

introducerii acțiunii ca neîntemeiată.

Cu privire la

excepția inadmisibilității acțiunii se constată că susținerea pârâtei, în

sensul că acțiunea a fost introdusă la 19 martie 2010, iar termenul comisiei

pentru verificarea, analizarea și propunerea spre avizare în vederea

preschimbării și eliberării noilor tipuri de certificate doveditoare ale

calității de revoluționari a fost stabilit la 10 aprilie 2010, este irelevantă

în raport cu data fixată pentru primul termen de judecată, respectiv 29 septembrie

2010.

Privitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Comisia Parlamentară a

Revoluționarilor din Decembrie 1989 instanța constată că este întemeiată,

întrucât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989 nu a înaintat la Comisie propunerea de avizare pentru a se constata

refuzul nejustificat al acestei pârâte de a soluționa propunerea.

Pe fondul cererii de

chemare în judecată, instanța a reținut că reclamantul a solicitat pârâtului

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989

eliberarea noului tip de certificat doveditor al calității de revoluționar prin

preschimbarea certificatului său, care atestă titlul de luptător pentru

Victoria Revoluției din Decembrie 1989 și eliberarea certificatului care să

ateste titlul de Luptător remarcat prin fapte deosebite.

Pârâtul Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a susținut că

dosarul reclamantului nr. 20577 din 27 aprilie 2009 a fost soluționat în sensul

respingerii cererii de preschimbare, deoarece i s-a solicitat reclamantului să

depună acte în completare, respectiv aceleași acte care i-au fost solicitate și

de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie

1989, la data când i s-a acordat titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției

din Decembrie 1989, iar reclamantul nu a depus actele până la termenul limită

și anume 30 aprilie 2009, conform O.G. nr. 1/2008.

Instanța a reținut că

din actele depuse la dosar de Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 nu rezultă că reclamantului i s-a solicitat

să depună acte în completare și nici nu rezultă că s-a hotărât respingerea

cererii de preschimbare a certificatului de revoluționar.

Față de această

situație de fapt, se constată că pârâtul Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, prin comisia constituită la

nivelul acestei autorități publice, a refuzat nejustificat să soluționeze

cererea reclamantului de preschimbare a certificatului de luptător motiv pentru

care a obligat acest pârât să soluționeze cererea reclamantului, în sensul

eliberării certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004, în termen

de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri sub

sancțiunea plății unor despăgubiri pentru întârziere de 100 lei/zi întârziere.

Prin încheierea de la

data de 23 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București a fost respinsă

cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței civile nr. 288 din 19 ianuarie

2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, în Dosarul nr. 2531/2/2010, cerere formulată de reclamantul H.I. în

contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie

1989, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că, prin cererea de lămurire dispozitiv,

reclamantul a susținut că se impune lămurirea dispozitivului sentinței

menționate în sensul eliberării de către pârâtul Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a certificatului doveditor

prevăzut de Legea nr. 341/2004 care „să ateste calitatea reclamantului de

Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător remarcat prin

fapte, deosebite", susținând că întinderea dispozitivului în ceea ce

privește obligația Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989 este neclară.

Analizând cererea de

lămurire dispozitiv, Curtea a apreciat că nu sunt necesare lămuriri cu privire

la înțelesul dispozitivului sentinței pronunțate, reținând că hotărârea nu

cuprinde dispoziții potrivnice.

Situația de fapt

reținută de instanță a fost în sensul că pârâtul a respins cererea

reclamantului de preschimbare a certificatului de revoluționar pentru calitatea

solicitată de reclamant pe motiv că au fost necesare acte doveditoare de depus

în completarea dosarului aflat pe rolul comisiei din cadrul autorității pârâte,

iar reclamantul nu le-a depus.

Singura soluție

posibilă în cauză a fost de obligare a comisiei să reanalizeze dosarul

reclamantului, după ce îi va pune în vedere reclamantului să depună actele

necesare cu indicarea înscrisurilor apreciate că nu au fost depuse. Această

soluție în cauză a exclus admiterea capătului de cerere prin care s-a solicitat

impunerea unei obligații în sarcina comisiei de a elibera certificatul

preschimbat pentru o anumită calitate cerută de reclamant. În acest mod s-ar fi

limitat dreptul de analiză și decizie al comisiei, care se exercită după

depunerea actelor de către reclamant.

Ca atare, instanța a

reținut că soluția pronunțată de instanță prin Sentința nr. 288 din 19 ianuarie

2011 este suficient de clară și nu se impune a fi lămurită.

Împotriva acestei

sentințe au formulat recurs atât Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor cât și H.I., iar împotriva Încheierii din 23 martie 2011 a

formulat recurs reclamantul H.I.

Recurentul

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor a criticat sentința

atacată pentru  următoarele motive:

- acțiunea formulată

era inadmisibilă, nefiind respectate prevederile procedurale ale Legii nr.

341/2004, cu privire la condiția existenței unui certificat doveditor eliberat de

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și

sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, în perioada  1990 - 1997;

- acțiunea a fost

introdusă cu nerespectarea procedurii administrative prealabile, deoarece la

data formulării  acțiunii nu era publicată lista finală cuprinzând persoanele

cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate - listă prevăzută de art.

19 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004. De la

acest moment persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului pot face

contestație la Comisia Parlamentară;

- pe fondul cauzei

reclamantul nu a dovedit autenticitatea adeverințelor aflate la dosarul de

preschimbare, adeverințe în care se menționează că urmează să-i fie tipărit

certificatul cu nr. 18636, deoarece conform Monitorului Oficial nr. 277 bis din

24 aprilie 2002, certificatul nr. 18636 aparține d-lui D.L.

Recurentul H.I. a

criticat sentința instanței de fond numai în legătură cu soluția de admitere a

excepției lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Parlamentare a

Revoluționarilor din Decembrie 1989, arătând că această comisie are atribuția

emiterii avizului favorabil prevăzut de art. 5 alin. (3) din Legea nr.

341/2004.

Încheierea din data

de 23 martie 2011 a fost criticată de recurentul H.I. cu motivarea că prin

acțiune s-a solicitat expres calitatea de „remarcat prin fapte deosebite” în

baza art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate în baza art.

304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

formulat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor este

întemeiat, urmând a fi admis, însă numai pentru următoarele considerente:

Astfel, pe fondul cauzei,

instanța de fond a admis în mod greșit acțiunea, interpretând greșit probele

dosarului, fără a observa că adeverințele aflate la dosarul de preschimbare al

reclamantului, în care se menționează că urma să-i fie tipărit certificatul cu

nr. 18636 sunt nereale, deoarece conform Monitorului Oficial nr. 277 bis din 24

aprilie 2002 certificatul cu nr. 18636 aparține unei alte persoane, respectiv

D.L.

În acest sens,

dosarul a fost verificat de Comisia Secretariatului de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor, fiind respins cu unanimitate de voturi, întrucât în arhiva

instituției și în baza de date pe suport electronic nu a fost identificat nici

un dosar pe numele reclamantului, depus la Comisia pentru cinstirea și

sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, pentru conferirea titlului

de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, în temeiul

Legii nr. 42/1990.

În raport de situația

de fapt rezultată din probe și față de dispozițiile Legii nr. 341/2004 cu

referire la art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ. recursul

Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor urmează a fi admis

de Înalta Curte, dispunându-se modificarea sentinței în sensul respingerii

acțiunii ca nefondată.

Pe cale de

consecință, recursul reclamantului H.I. împotriva aceleiași sentințe, prin care

se critică soluția respingerii acțiunii față de Comisia Parlamentară a

Revoluționarilor din Decembrie 1989 și recursul împotriva încheierii de

respingere a completării dispozitivului cu menționarea calității de Luptător

Remarcat prin Fapte Deosebite vor fi respinse ca nefondate, pentru aceleași

argumente care au fost expuse în legătură cu admiterea recursului

Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor și care relevă

faptul că reclamantul nu are un drept vătămat în sensul art. 1 din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de H.I. împotriva Sentinței nr. 288 din 19 ianuarie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cât și

împotriva încheierii de ședință de la data de 23 martie 2011 pronunțată de

această instanță ca nefondat.

Admite recursul

declarat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989 împotriva aceleiași sentințe în sensul că modifică în parte sentința

atacată.

Respinge acțiunea

formulată de reclamantul H.I., ca neîntemeiată.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2012.

Procesat de GGC - DG