ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1190/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1190/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Brașov la data de 28 mai 2010, sub nr. 431/64/2010, reclamantul C.C.F. a

chemat în judecată pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor

din Decembrie 1989, solicitând constatarea calității de luptător remarcat prin

fapte deosebite conform cerințelor Legii nr. 41/1990 și ale art. 9 alin. (2)

din Legea nr. 341/2004 și obligarea pârâților la emiterea actului administrativ

reprezentat de certificatul de Luptător pentru Victoria Revoluției din

Decembrie 1989 Remarcat prin fapte deosebite.

În motivarea cererii

introductive s-a arătat că reclamantul a depus în anul 1998, la sediul

Asociației Brașov Decembrie 1989, dosarul pentru obținerea calității de

luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 și că acesta a

participat activ la evenimentele Revoluției din Decembrie 1989 începând cu data

de 21 decembrie 1989 când a luat parte la mobilizarea muncitorilor din

întreprinderea Tractorul și, ulterior, din data de 22 decembrie 1989, la paza

sediului securității din Brașov, la sprijinirea organismelor nou înființate

făcând parte din F.S.N. Brașov până la data de 01 martie 1990.

pârâtelor

Pârâta Comisia

Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 a formulat întâmpinare prin

care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât această

comisie este un organ de lucru al Camerei Deputaților, neavând personalitate

juridică.

Pârâta Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și a invocat următoarele

excepții :excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prescripției

dreptului la acțiune, excepția lipsei procedurii prealabile, excepția

tardivității introducerii acțiunii și excepția inadmisibilității acțiunii.

de fond.

Prin Sentința nr.

199/F din 15 decembrie 2010 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989.

A respins excepțiile

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, excepția lipsei procedurii

prealabile, excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția tardivității

introducerii acțiunii invocate de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989.

A admis excepția

inadmisibilității acțiunii formulată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și în consecință, a respins, ca

inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul C.C.F. în contradictorii cu

pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor și Comisia

Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, având ca obiect constatarea

calității de Luptător Remarcat prin fapta deosebite, conform Legii nr. 42/1990

și nr. 341/2004 și obligarea pârâților la emiterea actului administrativ

constând în certificat de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie

1989, Remarcat prin fapte deosebite.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:

În ceea ce privește

excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Secretariatul de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, instanța a respins-o,

reținând că pârâta a răspuns petiționarului la cererea adresată, în sensul că

nu poate fi soluționată favorabil, iar petiționarul s-a adresat, în condițiile

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instanței de contencios administrativ,

reclamând un refuz nejustificat de soluționare a cererii sale, prin completarea

acțiunii, nefiind aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004,

privind parcurgerea procedurii prealabile.

Relativ la excepția

lipsei calității procesuale pasive a fiecăruia dintre pârâți, Curtea a

respins-o deoarece prin Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri și

acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și Luptătorilor

pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 au fost instituite titlurile de

Erou-martir al Revoluției Române din Decembrie 1989, de Luptător pentru

Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și de Participant la Victoria

Revoluției Române din Decembrie 1989. În vederea recunoașterii acestor

calități, s-a instituit prin același act normativ, Comisia pentru cinstirea și

sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989 care a eliberat certificatele

doveditoare.

Prin H.G. nr.

566/1966 s-a aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei

pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, în art.

48 al actului normativ prevăzându-se că această comisie își încetează

activitatea în termen de un an de la data intrării în vigoare a Legii nr.

30/1996.

Prin Legea nr.

341/2004 s-a reglementat preschimbarea certificatelor dobândite prin Legea nr.

42/1990, rolul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 fiind acela de a analiza dosarele persoanelor care solicită

preschimbarea certificatelor, de a elibera noul tip de certificat, ca singur

document valabil pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 341/2004 și de a

face propuneri Președintelui României pentru acordarea Ordinului prevăzut de

art. 3 alin. (3). În mod concret, art. 9 din Legea nr. 341/2004 prevede că

certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și

sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1989, după verificare, se vor

preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989.

Reținând că

instituțiile pârâte mai au un rol în procedura de preschimbare a certificatelor

de revoluționar, iar reclamantul solicită ca acestea să fie obligate la

demersurile necesare pentru obținerea calității de revoluționar, instanța a

apreciat că ambele au calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește

excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Secretariatul de

Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, s-a constatat că,

la acest moment, dreptul de a obține unul dintre titlurile conferite de Legea

nr. 42/1990 a fost limitat ca urmare a încetării activității comisiilor care

constatau respectivele calități; dar acest lucru nu are semnificația unei

prescripții a dreptului material la acțiune, prescripția unui drept fiind clar

reglementată de lege. Ori, în absența unei astfel de reglementări, atât dreptul

procesual cât și cel material la acțiune există, astfel că această excepție

este neîntemeiată.

Excepția tardivității

formulării acțiunii invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 a fost, de asemenea respinsă, neexistând

nici un termen în care o astfel de acțiune să fie introdusă.

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea a considerat că, din economia

întregii Legi nr. 341/2004 rezultă faptul că în prezent niciuna dintre

calitățile conferite de Legea nr. 42/1990 nu mai pot fi acordate, nemaiexistând

vreo instituție abilitată în acest sens. Calitatea de Luptător pentru Victoria

Revoluției Române a fost recunoscută după îndeplinirea unei anume proceduri și

de către anumite comisii, acordarea acestei calități fiind limitată în timp.

A apreciat Curtea că

rolul pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 este doar acela de a preschimba certificatele eliberate de

comisiile anterior menționate și nu de a constata vreuna dintre calitățile

prevăzute de art. 3 din Legea nr. 341/2004, iar cel al Comisiei Parlamentare

doar de acordare a unor avize și nu pentru recunoașterea calității. În aceste

condiții, instanța a admis această excepție cu consecința respingerii acțiunii

reclamantului ca inadmisibilă.

II.Instanța de recurs

1.Criticile

reclamantului

Împotriva acestei

sentințe declarat recurs reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie susținând că în mod greșit acțiunea sa a fost respinsă ca

inadmisibilă, cu încălcarea drepturilor sale legitime, în sensul art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, dar și art. 11 din H.G. nr. 566/1996 privind

Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei pentru cinstirea și

sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989 care prevedea: „Comisia

constată din oficiu sau la cererea celor interesați calitatea prevăzută de

Legea nr. 42/1990 și eliberează certificate doveditoare celor îndreptățiți

legal și propune conferirea, de către Președintele României, a titlurilor

prevăzute de lege”.

Recurentul a arătat

că pe baza vastului material probator deținut de instituțiile statului

(fotografii, casete video) Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor

Revoluției din decembrie 89 se putea pronunța și din oficiu, privind calitatea

de revoluționar a recurentului, iar Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor în temeiul O.U.G. nr. 184/1999, pe baza listelor înaintate

Guvernului de organizațiile de revoluționari legal constituite până la 31

decembrie 1992 putea face propuneri Președintelui României pentru eliberarea

titlurilor prevăzute de art. 1, 2 și 3 din Legea nr. 42/1990.

A concluzionat recurentul

că instituțiile statului aveau obligația soluționării legale a dosarului său,

ori să-i comunice decizia motivată de respingere, revenind instanței obligația

de a restabili legalitatea, în condițiile în care dosarul său privind calitatea

de revoluționar nu a urmat procedura legală din motive neimputabile

recurentului (eroare administrativă, distrugere, pierdere, etc) invocând art. 2

din Legea nr. 341/2004 care consacră principiul echității în acordarea

drepturilor prevăzute de acest act normativ.

S-a mai învederat că

instanța realizează în control de legalitate, astfel încât greșit s-a motivat

că prin admiterea cererii s-ar substitui atribuțiilor Secretariatului de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, Comisiei Parlamentare a

Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Președinției României.

Recurentul a

învederat că instanța nu a respectat prevederile Legii nr. 341/2004, ale O.U.G.

nr. 184/1999 și art. 10 pct. 4 din H.G. nr. 1412/2004, care reglementează

situația persoanelor care au depus dosarul în condițiile prevăzute de Legea nr.

42/1990 și H.G. nr. 566/2006, iar argumentul că în prezent nu se mai pot emite

certificate de revoluționar nu corespunde realității și nici prevederilor

legale.

S-a solicitat

respingerea tuturor excepțiilor: lipsei calității procesuale pasive,

tardivității prescripției, inadmisibilității și admiterea acțiunii, așa cum a

fost formulată, în sensul că sunt îndeplinite criteriile pentru constatarea

calității sale de Luptător Remarcat pentru fapte deosebite.

Recurentul nu a

indicat temeiul legal al criticilor sale. Ulterior acesta a precizat că

recursul a rămas fără obiect deoarece Curtea de Apel București i-a admis o

cerere identică în Dos. nr. 3990/2/2010, însă acest aspect este lipsit de

relevanță, în condițiile în care recurentul nu a renunțat la judecata

recursului, conform art. 246 alin. (1) C. proc. civ.

intimatului

Intimatul-pârât

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor prin întâmpinarea

depusă la dosar în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. și prin

reprezentantul său în instanță a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

3.Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările

dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și

temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:

Recurentul nu

contestă cele reținute în hotărârea primei instanțe, în sensul că nu a urmat

procedura legală pentru recunoașterea, de către autoritățile competente, a

calității de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 sau de

Participant la Revoluție conform Legii nr. 42/1990, însă susține că instituțiile

statului ar fi trebuit din oficiu să-i soluționeze legal dosarul pe care a

pretins că l-a depus în 1996 la Asociația Decembrie 1989 Brașov.

Această alegație a

recurentului nu poate fi primită, deoarece s-ar crea o discriminare

inacceptabilă între cei care au urmat procedura legală și au dobândit titlurile

și drepturile prevăzute de Legea nr. 42/1990 și apoi de Legea nr. 341/2004 și

cei care au rămas în pasivitate și solicită recunoașterea calității de

revoluționar după 20 de ani, după ce parte din instituțiile cu competențe în

acest domeniu au fost deja desființate (Comisia pentru cinstirea și sprijinirea

eroilor Revoluției din Decembrie 1989, Comisia pentru aplicarea Legi nr.

42/1990).

Pe de altă parte,

procedura recunoașterii calității de „revoluționar” are un caracter facultativ,

autoritățile neputând-o exercita din oficiu, în locul persoanelor îndreptățite,

cu încălcarea principiului disponibilității, deoarece mulți din participanții

la revoluție nu au cerut niciodată recunoașterea vreunui drept decurgând din

această calitate și cu atât mai mult vreun beneficiu.

Nu este reală

susținerea recurentului că nu are nici o vină pentru faptul că dosarul său

înregistrat la Comisia din Brașov în 1996 nu a fost finalizat, deoarece în

calitate de persoană îndreptățită avea obligația să urmeze procedura legală

prevăzută de Legea nr. 42/1990, nimeni neputându-și invoca propria culpă,

respectiv propria pasivitate în recunoașterea și exercitarea vreunui drept.

Așa cum corect a

reținut în prima instanță, titlurile prevăzute de Legea nr. 42/1990 s-au

acordat numai în perioada 1990 - 1997 prin Legea nr. 341/2004 reglementându-se

măsura preschimbării certificatelor eliberate în temeiul Legii nr. 41/1990, or

recurentul-reclamant nu dispune de nici un certificat, care să poată fi

preschimbat, întrucât nu a urmat procedura legală, așa încât în mod corect

acțiunea sa a fost respinsă ca inadmisibilă.

de recurs

Constatând că

sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare

prevăzută de art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.C.F. împotriva Sentinței nr. 199/F din 15 decembrie 2010 a Curții

de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 martie 2012.

Procesat de GGC - AS