ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1190/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 28 mai 2010, sub nr. 431/64/2010, reclamantul C.C.F. a chemat în judecată pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, solicitând constatarea calității de luptător remarcat prin fapte deosebite conform cerințelor Legii nr. 41/1990 și ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 și obligarea pârâților la emiterea actului administrativ reprezentat de certificatul de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 Remarcat prin fapte deosebite.

În motivarea cererii introductive s-a arătat că reclamantul a depus în anul 1998, la sediul Asociației Brașov Decembrie 1989, dosarul pentru obținerea calității de luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 și că acesta a participat activ la evenimentele Revoluției din Decembrie 1989 începând cu data de 21 decembrie 1989 când a luat parte la mobilizarea muncitorilor din întreprinderea Tractorul și, ulterior, din data de 22 decembrie 1989, la paza sediului securității din Brașov, la sprijinirea organismelor nou înființate făcând parte din F.S.N. Brașov până la data de 01 martie 1990. 2. Apărările pârâtelor Pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât această comisie este un organ de lucru al Camerei Deputaților, neavând personalitate juridică.

Pârâta Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și a invocat următoarele excepții :excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei procedurii prealabile, excepția tardivității introducerii acțiunii și excepția inadmisibilității acțiunii. 3. Sentința instanței de fond.

Prin Sentința nr. 199/F din 15 decembrie 2010 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989. A respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, excepția lipsei procedurii prealabile, excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția tardivității introducerii acțiunii invocate de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. A admis excepția inadmisibilității acțiunii formulată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și în consecință, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul C.C.F.

în contradictorii cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, având ca obiect constatarea calității de Luptător Remarcat prin fapta deosebite, conform Legii nr. 42/1990 și nr. 341/2004 și obligarea pârâților la emiterea actului administrativ constând în certificat de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989, Remarcat prin fapte deosebite.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, instanța a respins-o, reținând că pârâta a răspuns petiționarului la cererea adresată, în sensul că nu poate fi soluționată favorabil, iar petiționarul s-a adresat, în condițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instanței de contencios administrativ, reclamând un refuz nejustificat de soluționare a cererii sale, prin completarea acțiunii, nefiind aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, privind parcurgerea procedurii prealabile.

Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a fiecăruia dintre pârâți, Curtea a respins-o deoarece prin Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și Luptătorilor pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 au fost instituite titlurile de Erou-martir al Revoluției Române din Decembrie 1989, de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și de Participant la Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989. În vederea recunoașterii acestor calități, s-a instituit prin același act normativ, Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989 care a eliberat certificatele doveditoare.

Prin H.G. nr. 566/1966 s-a aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, în art. 48 al actului normativ prevăzându-se că această comisie își încetează activitatea în termen de un an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 30/1996.

Prin Legea nr. 341/2004 s-a reglementat preschimbarea certificatelor dobândite prin Legea nr. 42/1990, rolul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 fiind acela de a analiza dosarele persoanelor care solicită preschimbarea certificatelor, de a elibera noul tip de certificat, ca singur document valabil pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 341/2004 și de a face propuneri Președintelui României pentru acordarea Ordinului prevăzut de art. 3 alin. (3). În mod concret, art. 9 din Legea nr. 341/2004 prevede că certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1989, după verificare, se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. Reținând că instituțiile pârâte mai au un rol în procedura de preschimbare a certificatelor de revoluționar, iar reclamantul solicită ca acestea să fie obligate la demersurile necesare pentru obținerea calității de revoluționar, instanța a apreciat că ambele au calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, s-a constatat că, la acest moment, dreptul de a obține unul dintre titlurile conferite de Legea nr. 42/1990 a fost limitat ca urmare a încetării activității comisiilor care constatau respectivele calități; dar acest lucru nu are semnificația unei prescripții a dreptului material la acțiune, prescripția unui drept fiind clar reglementată de lege. Ori, în absența unei astfel de reglementări, atât dreptul procesual cât și cel material la acțiune există, astfel că această excepție este neîntemeiată. Excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a fost, de asemenea respinsă, neexistând nici un termen în care o astfel de acțiune să fie introdusă.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea a considerat că, din economia întregii Legi nr. 341/2004 rezultă faptul că în prezent niciuna dintre calitățile conferite de Legea nr. 42/1990 nu mai pot fi acordate, nemaiexistând vreo instituție abilitată în acest sens. Calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluției Române a fost recunoscută după îndeplinirea unei anume proceduri și de către anumite comisii, acordarea acestei calități fiind limitată în timp. A apreciat Curtea că rolul pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 este doar acela de a preschimba certificatele eliberate de comisiile anterior menționate și nu de a constata vreuna dintre calitățile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 341/2004, iar cel al Comisiei Parlamentare doar de acordare a unor avize și nu pentru recunoașterea calității.

În aceste condiții, instanța a admis această excepție cu consecința respingerii acțiunii reclamantului ca inadmisibilă. II.Instanța de recurs 1.Criticile reclamantului Împotriva acestei sentințe declarat recurs reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că în mod greșit acțiunea sa a fost respinsă ca inadmisibilă, cu încălcarea drepturilor sale legitime, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dar și art. 11 din H.G. nr. 566/1996 privind Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989 care prevedea: „Comisia constată din oficiu sau la cererea celor interesați calitatea prevăzută de Legea nr. 42/1990 și eliberează certificate doveditoare celor îndreptățiți legal și propune conferirea, de către Președintele României, a titlurilor prevăzute de lege”.

Recurentul a arătat că pe baza vastului material probator deținut de instituțiile statului (fotografii, casete video) Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 89 se putea pronunța și din oficiu, privind calitatea de revoluționar a recurentului, iar Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor în temeiul O.U.G. nr. 184/1999, pe baza listelor înaintate Guvernului de organizațiile de revoluționari legal constituite până la 31 decembrie 1992 putea face propuneri Președintelui României pentru eliberarea titlurilor prevăzute de art. 1, 2 și 3 din Legea nr. 42/1990.

A concluzionat recurentul că instituțiile statului aveau obligația soluționării legale a dosarului său, ori să-i comunice decizia motivată de respingere, revenind instanței obligația de a restabili legalitatea, în condițiile în care dosarul său privind calitatea de revoluționar nu a urmat procedura legală din motive neimputabile recurentului (eroare administrativă, distrugere, pierdere, etc) invocând art. 2 din Legea nr. 341/2004 care consacră principiul echității în acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ. S-a mai învederat că instanța realizează în control de legalitate, astfel încât greșit s-a motivat că prin admiterea cererii s-ar substitui atribuțiilor Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Președinției României.

Recurentul a învederat că instanța nu a respectat prevederile Legii nr. 341/2004, ale O.U.G. nr. 184/1999 și art. 10 pct. 4 din H.G. nr. 1412/2004, care reglementează situația persoanelor care au depus dosarul în condițiile prevăzute de Legea nr. 42/1990 și H.G. nr. 566/2006, iar argumentul că în prezent nu se mai pot emite certificate de revoluționar nu corespunde realității și nici prevederilor legale. S-a solicitat respingerea tuturor excepțiilor: lipsei calității procesuale pasive, tardivității prescripției, inadmisibilității și admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, în sensul că sunt îndeplinite criteriile pentru constatarea calității sale de Luptător Remarcat pentru fapte deosebite.

Recurentul nu a indicat temeiul legal al criticilor sale. Ulterior acesta a precizat că recursul a rămas fără obiect deoarece Curtea de Apel București i-a admis o cerere identică în Dos. nr. 3990/2/2010, însă acest aspect este lipsit de relevanță, în condițiile în care recurentul nu a renunțat la judecata recursului, conform art. 246 alin. (1) C. proc. civ. 2. Apărările intimatului Intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor prin întâmpinarea depusă la dosar în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. și prin reprezentantul său în instanță a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 3.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare: Recurentul nu contestă cele reținute în hotărârea primei instanțe, în sensul că nu a urmat procedura legală pentru recunoașterea, de către autoritățile competente, a calității de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 sau de Participant la Revoluție conform Legii nr. 42/1990, însă susține că instituțiile statului ar fi trebuit din oficiu să-i soluționeze legal dosarul pe care a pretins că l-a depus în 1996 la Asociația Decembrie 1989 Brașov.

Această alegație a recurentului nu poate fi primită, deoarece s-ar crea o discriminare inacceptabilă între cei care au urmat procedura legală și au dobândit titlurile și drepturile prevăzute de Legea nr. 42/1990 și apoi de Legea nr. 341/2004 și cei care au rămas în pasivitate și solicită recunoașterea calității de revoluționar după 20 de ani, după ce parte din instituțiile cu competențe în acest domeniu au fost deja desființate (Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, Comisia pentru aplicarea Legi nr. 42/1990). Pe de altă parte, procedura recunoașterii calității de „revoluționar” are un caracter facultativ, autoritățile neputând-o exercita din oficiu, în locul persoanelor îndreptățite, cu încălcarea principiului disponibilității, deoarece mulți din participanții la revoluție nu au cerut niciodată recunoașterea vreunui drept decurgând din această calitate și cu atât mai mult vreun beneficiu.

Nu este reală susținerea recurentului că nu are nici o vină pentru faptul că dosarul său înregistrat la Comisia din Brașov în 1996 nu a fost finalizat, deoarece în calitate de persoană îndreptățită avea obligația să urmeze procedura legală prevăzută de Legea nr. 42/1990, nimeni neputându-și invoca propria culpă, respectiv propria pasivitate în recunoașterea și exercitarea vreunui drept. Așa cum corect a reținut în prima instanță, titlurile prevăzute de Legea nr. 42/1990 s-au acordat numai în perioada 1990 - 1997 prin Legea nr. 341/2004 reglementându-se măsura preschimbării certificatelor eliberate în temeiul Legii nr. 41/1990, or recurentul-reclamant nu dispune de nici un certificat, care să poată fi preschimbat, întrucât nu a urmat procedura legală, așa încât în mod corect acțiunea sa a fost respinsă ca inadmisibilă.

4. Soluția instanței de recurs Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzută de art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.F. împotriva Sentinței nr. 199/F din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2012. Procesat de GGC - AS