ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1932/2012

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5113/2/2010 la data de 9 iunie 2010, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.C.F. a chemat în judecată pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la analizarea, verificarea și acordarea certificatului doveditor al calității de revoluționar, având în vedere participarea activă și de notorietate (alături de mulți alți revoluționari care au certificate de revoluționar) la evenimentele din timpul Revoluției din Decembrie 1989. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a participat nemijlocit la evenimentele din timpul Revoluției din decembrie 1989, desfășurând activitate de pază, înarmat, la clădirea Securității din Brașov.

Cu toate că participarea sa a fost de notorietate și este susținută de acte, martori, probe aflate în dosarul depus la S.S.P.R., pârâtele au refuzat să-i elibereze certificatul doveditor al calității de revoluționar. Prin întâmpinarea formulată la data de 18 noiembrie 2010, pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că această comisie este un organ de lucru al Camerei Deputaților, neavând personalitate juridică. Pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a formulat întâmpinare prin care a invocat: excepția lipsei procedurii prealabile întrucât, deși reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă față de Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, acesta nu a îndeplinit procedura specială stabilită conform prevederilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004.

De asemenea, a fost invocată excepția prematurității introducerii cererii, având în vedere că termenul final de preschimbare a certificatelor doveditoare ale calității de revoluționar a fost prorogat până la data de 30 aprilie 2010. Pârâtul a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, pentru aceleași considerente ca și al celor două excepții sus-menționate, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamantului nu i-a fost conferit, în temeiul Legii nr. 42/1990 titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989" și nu a fost înregistrată nicio cerere de preschimbare la registratura instituției. La termenul de judecată din data de 8 martie 2011 pârâtul S.S.P.R.

a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința pronunțată de Curtea de Apel Brașov la data de 15 decembrie 2010, în Dosarul nr. 431/64/2010 al Curții de Apel Brașov, prin care acțiunea reclamantului având același obiect ca prezenta acțiune a fost respinsă ca inadmisibilă. Prin Sentința nr. 1828 din 8 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile autorității de lucru judecat, prescripției dreptului la acțiune, lipsei procedurii prealabile, invocate de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989. A admis excepția inadmisibilității invocate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și a respins acțiunea formulată de reclamantul C.C.F., ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, Curtea a apreciat că este neîntemeiată, întrucât în materia contenciosului administrativ nu este relevantă personalitatea juridică a autorității publice, astfel cum este aceasta definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci capacitatea ei de drept administrativ, constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării și executarea în concret a legii. Prima instanță a reținut că și excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtul S.S.P.R.

este neîntemeiată, având în vedere că la data de 30 aprilie 2010 a expirat termenul final de preschimbare a certificatelor doveditoare ale calității de revoluționar, termen prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, care a fost prorogat succesiv. Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, deasemenea Curtea a constatat că este neîntemeiată, având în vedere că prin hotărârea pronunțată în Dosarul nr. 431/64/2010 al Curții de Apel Brașov, acțiunea reclamantului a fost respinsă ca inadmisibilă, or pentru a exista o autoritate de lucru judecat, potrivit art. 1201 C. civ. este necesar ca prima hotărâre, rămasă definitivă, să fi soluționat în fond cauza.

Cu privire la excepția inadmisibilității, Curtea a reținut că reclamantul s-a adresat instanței, la data de 9 iunie 2010, cu o cerere de eliberare a certificatului de revoluționar motivat de faptul că a participat efectiv la evenimentele din Decembrie 1989, așa cum reiese din documentele atașate acțiunii. Recunoașterea calității a constituit atributul Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 42/1990, comisie ce și-a încetat activitatea. Potrivit dispozițiilor art. 9 Legea nr. 341/2004, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 are competența de a preschimba doar certificatele doveditoare care au fost deja eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și nu de a elibera noi certificate pentru persoane cărora nu le-a fost recunoscută calitatea de revoluționar în temeiul Legii nr. 42/1990.

Deasemenea, potrivit art. 10 alin. (4) H.G. nr. 1412/2004, "pot solicita eliberarea noului tip de certificat și persoanele care au depus în vederea acordării unei dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, documentele la fosta Comisie pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor, dar ale căror nume se regăsesc în listele cuprinzând propunerile S.S.P.R. - Administrației Prezidențiale pentru eliberarea titlurilor prevăzute la art. 1-3 din Legea nr. 42/1990 sau în Decretul Președintelui României, de atribuire a acestor titluri publicate în M. Of. al României.

În vederea eliberării noului tip de certificat, solicitanții vor depune la S.S.P.R., în original sau în copie legalizată, documentele din care rezultă depunerea dosarului la această Comisie și o adeverință prev. la alin. (3) lit. d) (adeverința de confirmare a titlului acordat potrivit Legii nr. 42/1990 eliberată de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 sau de S.S.P.R.)". Or, în cauză, reclamantul nu a făcut dovada deținerii dovezilor prevăzute de art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004, astfel că, prima instanță a stabilit că acțiunea acestuia este inadmisibilă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.C.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În susținerea criticilor sale, recurentul reclamant a invocat prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004 precum și art. 11 din H.G.

566 din 15 iulie 1996 privind Regulamentul de organizare și funcționare a CCSERD 1989, potrivit căruia: "Comisia constată din oficiu sau la cererea celor interesați, calitatea prevăzută de Legea nr. 42/1990 și eliberează certificate doveditoare celor îndreptățiți legal și propune conferirea de către Președintele României a titlurilor prevăzute de lege." A arătat recurentul că, pe timpul desfășurării evenimentelor, s-au făcut fotografii și înregistrări pe casete video, la sediul inspectoratului DSS Brașov, că au fost întocmite liste cu persoanele care au primit armament și muniție de război. Ulterior, după 5 ianuarie 1990, Parchetul Militar a strâns declarații și probe întocmind dosare privind participanții la evenimentele din Decembrie 1989, care s-au conexat în Dosarul nr. 97/P/1990 - dosarul Revoluției, s-au făcut audieri de către Comisia Senatorială pentru cercetarea evenimentele din Decembrie 1989, condusă de senatorul S.N.

la sediul parchetului militar, astfel că CCSERD 1989 se putea pronunța și din oficiu, având în vedere existența unui vast material probator deținut de instituțiile statului și obligația să soluționeze cererea/dosarul privind calitatea de revoluționar a sa. Totodată, a susținut că CPRD 1989 este urmașa în drepturi a CCSERD 1989, cu atribuțiile legale prevăzute de Legea nr. 341/2004 și Normele metodologice de aplicare a H.G. 1412/2004 și că nerespectarea prevederilor legale suscitate, cu privire la soluționarea dosarului său, întocmit cu respectarea cerințelor legale, naște dreptul instanței de a restabili legalitatea. A mai arătat recurentul că instanța nu a respectat prevederile Legii nr. 341/2004, ale O.U.G.

184 din 16 noiembrie 1999 și art. 10 pct. 4 din H.G. nr. 1412/2004 care reglementează situația persoanelor care au depus dosarul în condițiile prevăzute de Legea nr. 42/1990 și H.G. nr. 566/2006 dar cărora nu li s-au emis certificate de revoluționar. Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Prin acțiunea formulată, recurentul reclamant a solicitat, în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, analizarea, verificarea și acordarea certificatului doveditor al calității de revoluționar, având în vedere participarea activă și de notorietate (alături de mulți alți revoluționari care au certificate de revoluționar) la evenimentele din timpul Revoluției din Decembrie 1989. Înalta Curte arată că în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 341/2004, certificatele eliberate în perioada 1990-1997 de Comisia de aplicare a Legii nr. 42/1990, după verificare, se preschimbă, la cererea titularului de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii.

Legea nr. 42/1990 a reglementat procedura de eliberare a certificatelor doveditoare privind calitatea conferită de această lege, iar în art. 45 din H.G. nr. 566/1996 s-a prevăzut că certificatul se înmânează beneficiarului ori mandatarului împuternicit, iar la primirea certificatului, primitorul semnează pe matca acestuia, cât și în registrul special instituit. Recurentul reclamant nu a făcut dovada că are un titlu de revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, pentru ca acesta să facă obiectul preschimbării. Așadar, reclamantul-reclamant nu a probat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1770/2006, respectiv că se încadrează în categoria persoanelor, care au depus, în vederea acordării uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990 republicat, documentele necesare la fosta Comisie, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării la acea dată a formularelor tipizate.

Deasemenea, recurentul-reclamant nu a probat nici îndeplinirea celor două condiții legale prevăzute de art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1770/2006, pentru a se încadra în situația de excepție privind eliberarea certificatului nou solicitat - aceea ca numele său să fie menționat în listele cuprinzând propunerile făcute de SSPR către Administrația Prezidențială pentru eliberarea titlurilor prevăzute la art. 1-3 din Legea nr. 42/1990 sau numele său să fie regăsit în decretele Președintelui României de atribuire a acestor titluri conform Legii nr. 42/1990, publicate în M. Of. al României.

Susținerea recurentului, în sensul că instituțiile statului ar fi trebuit din oficiu să-i soluționeze legal dosarul pe care a pretins că l-a depus în anul 1996 la Asociația Decembrie 1989 Brașov nu poate fi primită, deoarece s-ar crea o discriminare inacceptabilă între cei care au urmat procedura legală și au dobândit titlurile și drepturile prevăzute de Legea nr. 42/1990 și apoi de Legea nr. 341/2004 și cei care au rămas în pasivitate și solicită recunoașterea calității de revoluționar după 20 de ani, după ce parte din instituțiile cu competențe în acest domeniu au fost deja desființate (Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, Comisia pentru aplicarea Legi nr. 42/1990).

Pe de altă parte, procedura recunoașterii calității de „revoluționar" are un caracter facultativ, autoritățile neputând-o exercita din oficiu, în locul persoanelor îndreptățite, cu încălcarea principiului disponibilității, deoarece mulți din participanții la revoluție nu au cerut niciodată recunoașterea vreunui drept decurgând din această calitate și cu atât mai mult vreun beneficiu. Înalta Curte nu poate primi susținerea recurentului în sensul că nu are nici o vină pentru faptul că dosarul său înregistrat la Comisia din Brașov în 1996 nu a fost finalizat, deoarece în calitate de persoană îndreptățită avea obligația să urmeze procedura legală prevăzută de Legea nr. 42/1990, nimeni neputându-și invoca propria culpă, respectiv propria pasivitate în recunoașterea și exercitarea vreunui drept.

Așa cum corect a reținut în prima instanță, titlurile prevăzute de Legea nr. 42/1990 s-au acordat numai în perioada 1990 - 1997 prin Legea nr. 341/2004, reglementându-se măsura preschimbării certificatelor eliberate în temeiul Legii nr. 41/1990, or recurentul - reclamant nu dispune de nici un certificat, care să poată fi preschimbat, întrucât nu a urmat procedura legală. Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzută de art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.F. împotriva Sentinței nr. 1828 din 8 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2012. Procesat de GGC - DG