ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1932/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1932/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Prin acțiunea

înregistrată sub nr. 5113/2/2010 la data de 9 iunie 2010, pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

C.C.F. a chemat în judecată pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor

din Decembrie 1989, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună obligarea pârâților la analizarea, verificarea și acordarea

certificatului doveditor al calității de revoluționar, având în vedere

participarea activă și de notorietate (alături de mulți alți revoluționari care

au certificate de revoluționar) la evenimentele din timpul Revoluției din

Decembrie 1989.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că a participat nemijlocit la evenimentele din timpul

Revoluției din decembrie 1989, desfășurând activitate de pază, înarmat, la

clădirea Securității din Brașov.

Cu toate că

participarea sa a fost de notorietate și este susținută de acte, martori, probe

aflate în dosarul depus la S.S.P.R., pârâtele au refuzat să-i elibereze

certificatul doveditor al calității de revoluționar.

Prin întâmpinarea

formulată la data de 18 noiembrie 2010, pârâta Comisia Parlamentară a

Revoluționarilor din Decembrie 1989 a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive arătând că această comisie este un organ de lucru al Camerei

Deputaților, neavând personalitate juridică.

Pârâtul Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a formulat

întâmpinare prin care a invocat: excepția lipsei procedurii prealabile

întrucât, deși reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă față de Comisia

Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, potrivit art. 7 din Legea

nr. 554/2004, acesta nu a îndeplinit procedura specială stabilită conform

prevederilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004.

De asemenea, a fost

invocată excepția prematurității introducerii cererii, având în vedere că

termenul final de preschimbare a certificatelor doveditoare ale calității de

revoluționar a fost prorogat până la data de 30 aprilie 2010.

Pârâtul a invocat și

excepția inadmisibilității acțiunii, pentru aceleași considerente ca și al

celor două excepții sus-menționate, iar pe fondul cauzei a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamantului nu i-a fost

conferit, în temeiul Legii nr. 42/1990 titlul de „Luptător pentru Victoria

Revoluției din Decembrie 1989" și nu a fost înregistrată nicio cerere de

preschimbare la registratura instituției.

La termenul de

judecată din data de 8 martie 2011 pârâtul S.S.P.R. a invocat excepția

autorității de lucru judecat în raport de sentința pronunțată de Curtea de Apel

Brașov la data de 15 decembrie 2010, în Dosarul nr. 431/64/2010 al Curții de

Apel Brașov, prin care acțiunea reclamantului având același obiect ca prezenta

acțiune a fost respinsă ca inadmisibilă.

Prin Sentința nr.

1828 din 8 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile autorității de lucru judecat,

prescripției dreptului la acțiune, lipsei procedurii prealabile, invocate de

pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989.

A respins excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Comisia Parlamentară a

Revoluționarilor din Decembrie 1989.

A admis excepția

inadmisibilității invocate de Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 și a respins acțiunea formulată de

reclamantul C.C.F., ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Comisia Parlamentară a

Revoluționarilor din Decembrie 1989, Curtea a apreciat că este neîntemeiată,

întrucât în materia contenciosului administrativ nu este relevantă

personalitatea juridică a autorității publice, astfel cum este aceasta definită

de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci capacitatea ei de drept

administrativ, constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza

prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării și executarea în

concret a legii.

Prima instanță a

reținut că și excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtul S.S.P.R.

este neîntemeiată, având în vedere că la data de 30 aprilie 2010 a expirat

termenul final de preschimbare a certificatelor doveditoare ale calității de

revoluționar, termen prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, care

a fost prorogat succesiv.

Cu privire la

excepția autorității de lucru judecat, deasemenea Curtea a constatat că este

neîntemeiată, având în vedere că prin hotărârea pronunțată în Dosarul nr.

431/64/2010 al Curții de Apel Brașov, acțiunea reclamantului a fost respinsă ca

inadmisibilă, or pentru a exista o autoritate de lucru judecat, potrivit art.

1201 C. civ. este necesar ca prima hotărâre, rămasă definitivă, să fi soluționat

în fond cauza.

Cu privire la

excepția inadmisibilității, Curtea a reținut că reclamantul s-a adresat

instanței, la data de 9 iunie 2010, cu o cerere de eliberare a certificatului

de revoluționar motivat de faptul că a participat efectiv la evenimentele din

Decembrie 1989, așa cum reiese din documentele atașate acțiunii.

Recunoașterea

calității a constituit atributul Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 42/1990,

comisie ce și-a încetat activitatea.

Potrivit

dispozițiilor art. 9 Legea nr. 341/2004, Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 are competența de a preschimba

doar certificatele doveditoare care au fost deja eliberate de Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 42/1990 și nu de a elibera noi certificate pentru persoane cărora

nu le-a fost recunoscută calitatea de revoluționar în temeiul Legii nr.

42/1990.

Deasemenea, potrivit

art. 10 alin. (4) H.G. nr. 1412/2004, "pot solicita eliberarea noului tip

de certificat și persoanele care au depus în vederea acordării unei dintre

calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, documentele la fosta

Comisie pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989,

dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor, dar ale căror nume se

regăsesc în listele cuprinzând propunerile S.S.P.R. - Administrației

Prezidențiale pentru eliberarea titlurilor prevăzute la art. 1-3 din Legea nr.

42/1990 sau în Decretul Președintelui României, de atribuire a acestor titluri

publicate în M. Of. al României. În vederea eliberării noului tip de

certificat, solicitanții vor depune la S.S.P.R., în original sau în copie

legalizată, documentele din care rezultă depunerea dosarului la această Comisie

și o adeverință prev. la alin. (3) lit. d) (adeverința de confirmare a titlului

acordat potrivit Legii nr. 42/1990 eliberată de Comisia pentru aplicarea Legii

nr. 42/1990 sau de S.S.P.R.)".

Or, în cauză,

reclamantul nu a făcut dovada deținerii dovezilor prevăzute de art. 10 alin.

(4) din H.G. nr. 1412/2004, astfel că, prima instanță a stabilit că acțiunea

acestuia este inadmisibilă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul C.C.F., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În susținerea

criticilor sale, recurentul reclamant a invocat prevederile art. 1 din Legea

nr. 554/2004 precum și art. 11 din H.G. 566 din 15 iulie 1996 privind

Regulamentul de organizare și funcționare a CCSERD 1989, potrivit căruia:

"Comisia constată din oficiu sau la cererea celor interesați, calitatea

prevăzută de Legea nr. 42/1990 și eliberează certificate doveditoare celor

îndreptățiți legal și propune conferirea de către Președintele României a

titlurilor prevăzute de lege."

A arătat recurentul

că, pe timpul desfășurării evenimentelor, s-au făcut fotografii și înregistrări

pe casete video, la sediul inspectoratului DSS Brașov, că au fost întocmite

liste cu persoanele care au primit armament și muniție de război.

Ulterior, după 5

ianuarie 1990, Parchetul Militar a strâns declarații și probe întocmind dosare

privind participanții la evenimentele din Decembrie 1989, care s-au conexat în

Dosarul nr. 97/P/1990 - dosarul Revoluției, s-au făcut audieri de către Comisia

Senatorială pentru cercetarea evenimentele din Decembrie 1989, condusă de

senatorul S.N. la sediul parchetului militar, astfel că CCSERD 1989 se putea

pronunța și din oficiu, având în vedere existența unui vast material probator

deținut de instituțiile statului și obligația să soluționeze cererea/dosarul

privind calitatea de revoluționar a sa.

Totodată, a susținut

că CPRD 1989 este urmașa în drepturi a CCSERD 1989, cu atribuțiile legale

prevăzute de Legea nr. 341/2004 și Normele metodologice de aplicare a H.G.

1412/2004 și că nerespectarea prevederilor legale suscitate, cu privire la

soluționarea dosarului său, întocmit cu respectarea cerințelor legale, naște

dreptul instanței de a restabili legalitatea.

A mai arătat

recurentul că instanța nu a respectat prevederile Legii nr. 341/2004, ale

O.U.G. 184 din 16 noiembrie 1999 și art. 10 pct. 4 din H.G. nr. 1412/2004 care

reglementează situația persoanelor care au depus dosarul în condițiile

prevăzute de Legea nr. 42/1990 și H.G. nr. 566/2006 dar cărora nu li s-au emis

certificate de revoluționar.

Analizând sentința

criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările

dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prin acțiunea

formulată, recurentul reclamant a solicitat, în contradictoriu cu Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia

Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, analizarea, verificarea și

acordarea certificatului doveditor al calității de revoluționar, având în vedere

participarea activă și de notorietate (alături de mulți alți revoluționari care

au certificate de revoluționar) la evenimentele din timpul Revoluției din

Decembrie 1989.

Înalta Curte arată că

în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 341/2004, certificatele

eliberate în perioada 1990-1997 de Comisia de aplicare a Legii nr. 42/1990,

după verificare, se preschimbă, la cererea titularului de către Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 în termen de 6

luni de la intrarea în vigoare a legii.

Legea nr. 42/1990 a

reglementat procedura de eliberare a certificatelor doveditoare privind

calitatea conferită de această lege, iar în art. 45 din H.G. nr. 566/1996 s-a

prevăzut că certificatul se înmânează beneficiarului ori mandatarului

împuternicit, iar la primirea certificatului, primitorul semnează pe matca

acestuia, cât și în registrul special instituit.

Recurentul reclamant

nu a făcut dovada că are un titlu de revoluționar eliberat în baza Legii nr.

42/1990, pentru ca acesta să facă obiectul preschimbării.

Așadar,

reclamantul-reclamant nu a probat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 10

alin. (4) din H.G. nr. 1770/2006, respectiv că se încadrează în categoria

persoanelor, care au depus, în vederea acordării uneia dintre calitățile

prevăzute de Legea nr. 42/1990 republicat, documentele necesare la fosta

Comisie, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită

epuizării la acea dată a formularelor tipizate.

Deasemenea,

recurentul-reclamant nu a probat nici îndeplinirea celor două condiții legale

prevăzute de art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1770/2006, pentru a se încadra în

situația de excepție privind eliberarea certificatului nou solicitat - aceea ca

numele său să fie menționat în listele cuprinzând propunerile făcute de SSPR

către Administrația Prezidențială pentru eliberarea titlurilor prevăzute la

art. 1-3 din Legea nr. 42/1990 sau numele său să fie regăsit în decretele

Președintelui României de atribuire a acestor titluri conform Legii nr. 42/1990,

publicate în M. Of. al României.

Susținerea

recurentului, în sensul că instituțiile statului ar fi trebuit din oficiu să-i

soluționeze legal dosarul pe care a pretins că l-a depus în anul 1996 la

Asociația Decembrie 1989 Brașov nu poate fi primită, deoarece s-ar crea o

discriminare inacceptabilă între cei care au urmat procedura legală și au

dobândit titlurile și drepturile prevăzute de Legea nr. 42/1990 și apoi de

Legea nr. 341/2004 și cei care au rămas în pasivitate și solicită recunoașterea

calității de revoluționar după 20 de ani, după ce parte din instituțiile cu

competențe în acest domeniu au fost deja desființate (Comisia pentru cinstirea

și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, Comisia pentru aplicarea

Legi nr. 42/1990).

Pe de altă parte,

procedura recunoașterii calității de „revoluționar" are un caracter

facultativ, autoritățile neputând-o exercita din oficiu, în locul persoanelor

îndreptățite, cu încălcarea principiului disponibilității, deoarece mulți din

participanții la revoluție nu au cerut niciodată recunoașterea vreunui drept

decurgând din această calitate și cu atât mai mult vreun beneficiu.

Înalta Curte nu poate

primi susținerea recurentului în sensul că nu are nici o vină pentru faptul că

dosarul său înregistrat la Comisia din Brașov în 1996 nu a fost finalizat,

deoarece în calitate de persoană îndreptățită avea obligația să urmeze

procedura legală prevăzută de Legea nr. 42/1990, nimeni neputându-și invoca

propria culpă, respectiv propria pasivitate în recunoașterea  și exercitarea

vreunui drept.

Așa cum corect a

reținut în prima instanță, titlurile prevăzute de Legea nr. 42/1990 s-au

acordat numai în perioada 1990 - 1997 prin Legea nr. 341/2004, reglementându-se

măsura preschimbării certificatelor eliberate în temeiul Legii nr. 41/1990, or

recurentul - reclamant nu dispune de nici un certificat, care să poată fi

preschimbat, întrucât nu a urmat procedura legală.

Constatând că

sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau

modificare prevăzută de art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantului

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.C.F. împotriva Sentinței nr. 1828 din 8 martie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 aprilie 2012.

Procesat de GGC - DG