ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 80/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul C.G., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, a solicitat obligarea pârâților să-i analizeze, să-i verifice și să-i acorde certificatul doveditor al calității de revoluționar. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că participarea sa activă la revoluție (alături de mulți revoluționari care au certificate de revoluționari) și la evenimentele din timpul Revoluției din Decembrie 1989 este de notorietate. Reclamantul a susținut că instituțiile abilitate au avut obligația să-i acorde și din oficiu certificat de revoluționar dar au refuzat nejustificat să-i elibereze actul doveditor deși a făcut numeroase demersuri în acest sens, atât în temeiul Legii nr. 42/1990 cât și în temeiul Legii nr. 341/2004.

Pârâtul S.S.P.R. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția tardivității, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei procedurii prealabile și excepția prematurității acțiunii și, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 7009 din 23 noiembrie 2011 Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, inadmisibilității, tardivității, prescripției dreptului la acțiune, lipsei procedurii administrative prealabile și a prematurității acțiunii, invocate de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, ca neîntemeiate și a respins acțiunea formulată de reclamantul C.G.

în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 cu sediul în București, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul nu s-a adresat cu o cerere autorităților pârâte în temeiul Legii nr. 341/2004 pentru a se aprecia că este vorba de un refuz al pârâților de a soluționa cererea reclamantului. Reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere tip de preschimbare a certificatului doveditor, eliberat în perioada 1990-1997 la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și Comisia pentru Cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, datată la 09 iunie 2010, dar această cerere nu rezultă că a fost înregistrată la S.S.P.R.

conform accepțiunii dată de Legea nr. 554/2004, (art. 12) sintagmei legale de cerere „certificată prin numărul și data înregistrării la autoritatea publică.” Din modul în care reclamantul a formulat solicitarea în instanță rezultă că în fapt, dorește o hotărâre judecătorească de obligare a pârâților să analizeze situația sa și să-i acorde un certificat doveditor al calității de revoluționar. În raport de această situație, Curtea de Apel a constatat că excepțiile invocate sunt neîntemeiate și a analizat pe fond cererea reclamantului. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive s-a constatat că nu se poate reține lipsa calității procesuale pasive a pârâtului S.S.P.R. deoarece atât Legea nr. 42/1990 cât și Legea nr. 341/2004 au reglementat atribuții exclusive în sarcina acestei autorități în analizarea, verificarea, acordarea și preschimbarea certificatelor de revoluționar de natura celui solicitat de reclamant.

De asemenea, nu s-a reținut că acțiunea este inadmisibilă în baza argumentelor aduse de pârât, în sensul că, în temeiul Legea nr. 341/2004 nu pot acorda certificate conform Legii nr. 42/1990 de Luptător Remarcat prin fapte deosebite întrucât sunt aspecte ce țin de fondul cauzei. Excepția tardivității acțiunii a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât pârâtul a motivat excepția pe faptul că Legea nr. 42/1990 nu mai este în vigoare și Comisia constituită în temeiul acestei legi și-a încetat activitatea. Pentru aceleași considerente a fost respinsă și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de S.S.P.R. cu aceeași motivare. Cu privire la excepția lipsei procedurii administrative prealabile s-a reținut că este neîntemeiată fiind motivată pe art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 care se referă la refuzul de nepreschimbare certificat de revoluționar, iar reclamantul a solicitat eliberarea unui certificat de revoluționar pentru prima dată.

Conform Legii nr. 554/2004 în cazul refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri nu se cere parcurgerea unei proceduri prealabile fiind suficientă o cerere adresată autorității pârâte. Este reală situația că nu rezultă înregistrarea unei cereri la autoritatea pârâtă dar acest aspect nu poate fi încadrat la neparcurgerea unei proceduri prealabile. În speță reclamantul nu a dobândit în temeiul Legii nr. 42/1990 un certificat de revoluționar, astfel că prevederile Legii nr. 341/2004 nu îi sunt aplicabile. Susținerile reclamantului că a făcut numeroase demersuri la autoritățile pârâte (deși nedovedite) nu pot fi apreciate ca fiind refuz nejustificat de soluționare a unei cereri a reclamantului întrucât după abrogarea Legii nr. 42/1990 a dispărut și temeiul legal de solicitare a unor certificate de revoluționar.

Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamantul C.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamantul nu s-a adresat cu o cerere autorităților pârâte în temeiul Legii nr. 341/2004 pentru a se aprecia că este vorba de un refuz al pârâților de a soluționa cererea.

O a doua critică a instanței de fond este aceea că aceasta nu a avut în vedere petitul acțiunii, respectiv obligarea celor două pârâte la analizare, verificare și acordare de certificate de revoluționar, dacă sunt întrunite condițiile respective, pe de o parte, iar pe de altă parte nu a luat în considerare nici dispozițiile Legii nr. 341/2004 la art. 10 alin. (2) unde „prin asimilare”, se dobândește o nouă calitate de revoluționar (dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legea în vigoare), luptătorii remarcați prin fapte deosebite își pierd calitatea, dobândind astfel o nouă calitate, respectiv de Participant la Revoluția Română din Decembrie 1989. De asemenea, recurentul mai susține că instanța de fond nu a avut în vedere nici dispozițiile O.U.G.

nr. 184/1999, unde activitatea Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989 (care acorda certificate de revoluționar) ce și-a încetat activitatea la 13 mai 1997, este preluată de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. Prin întâmpinare, intimatul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția tardivității introducerii acțiunii. Pe fondul cauzei, intimatul - pârât a arătat că reclamantului nu i-a fost conferit titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluției Române din decembrie 1989” în temeiul Legii nr. 42/1990, prin urmare nu există un certificat doveditor care să poată fi preschimbat potrivit Legii nr. 341/2004.

Prin notele scrise depuse la dosar, recurentul – reclamant a răspuns tuturor excepțiilor și apărărilor formulate de intimat prin întâmpinare, insistând asupra faptului că a respectat prevederile Legii nr. 341/2004 și că se încadrează în dispoziția cuprinsă în art. 10 alin. (4) din Normele metodologice, fiind îndreptățit să obțină documentul solicitat. Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Analizând cu prioritate, în raport cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., excepțiile de procedură și de fond, de ordine publică, reiterate în recurs de către intimat, Înalta Curte constată că toate sunt nefondate, fiind respinse în mod legal de Curtea de apel. Astfel, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, având în vedere că acesta are atribuții exclusive în analizarea, modificarea, acordarea și preschimbarea certificatelor de revoluționar. De asemenea, instanța de control judiciar reține că instanța de fond în mod corect a respins excepțiile tardivității și inadmisibilității în raport cu motivele invocate de pârât în susținerea acestor excepții.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, reclamantul, înainte de a se adresa instanței de judecată trebuie să se adreseze mai întâi Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989. Conform acelorași dispoziții legale contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, care le soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens. De asemenea, art. 19 și 20 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că la finalizarea lucrărilor Comisiei S.S.P.R., respectiv 30 aprilie 2010, potrivit prevederilor Legii nr. 391/2009 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 84/2009 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, S.S.P.R. a publicat lista finală cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate care s-a publicat în M. Of. al României, Partea I, Nr. 467 BIS din 07 iulie 2010. Persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor puteau face contestație la Comisia Parlamentară, în termen de maximum 6 luni de la data publicării în M. Of. al României, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 341/2004. În cuprinsul contestației vor fi prezentate expres și lipsit de orice echivoc datele de identificare a contestatarului, actele sau faptele contestate și, totodată, vor fi anexate documente doveditoare în susținerea contestației.

În vederea soluționării contestațiilor, Comisia Parlamentară poate solicita instituțiilor publice punerea la dispoziție a documentelor necesare, acestea având obligația de a le transmite, în copie, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data solicitării, precum și punctul de vedere al S.S.P.R. cu privire la contestația formulată. În termen de 30 de zile de la data depunerii contestației, Comisia Parlamentară comunică contestatarului și la S.S.P.R. modul de soluționare a contestației. Pe baza propunerilor formulate de Comisia Parlamentară, S.S.P.R. reanalizează documentația pe baza căreia a fost luată decizia ce formează obiectul contestației și, în raport de decizia adoptată, procedează conform reglementărilor în vigoare.

Abia după parcurgerea acestei etape a procedurii prealabile speciale privind formularea contestației, solicitanții cărora nu le-au fost preschimbate certificatele doveditoare, sunt îndreptățiți a se adresa instanței de judecată pentru valorificarea dreptului la preschimbare pe calea unei hotărâri judecătorești. Înalta Curte, în acord cu cele reținute de curtea de apel, apreciază că neparcurgând procedura prealabilă specială și obligatorie prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, recurentul-reclamant nu se poate adresa direct instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins și repararea eventualului prejudiciu suferit. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepțiile invocate de intimatul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. Respinge recursul declarat de C.G. împotriva sentinței civile nr. 7009 din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2013.