ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 80/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată,

reclamantul

C.G., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor

din Decembrie 1989, a solicitat obligarea pârâților să-i analizeze, să-i

verifice și să-i acorde certificatul doveditor al calității de revoluționar.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că participarea sa activă la revoluție

(alături de mulți revoluționari care au certificate de revoluționari) și la evenimentele

din timpul Revoluției din Decembrie 1989 este de notorietate.

Reclamantul

a susținut că instituțiile abilitate au avut obligația să-i acorde și din

oficiu certificat de revoluționar dar au refuzat nejustificat să-i elibereze

actul doveditor deși a făcut numeroase demersuri în acest sens, atât în temeiul

Legii nr. 42/1990 cât și în temeiul Legii nr. 341/2004.

Pârâtul

S.S.P.R. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității

acțiunii, excepția tardivității, excepția lipsei calității procesuale pasive,

excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei procedurii

prealabile și excepția prematurității acțiunii și, în subsidiar, a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin

sentința civilă nr. 7009 din 23 noiembrie 2011 Curtea de Apel București - secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei

calității procesuale pasive, inadmisibilității, tardivității, prescripției

dreptului la acțiune, lipsei procedurii administrative prealabile și a

prematurității acțiunii, invocate de pârâtul Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, ca neîntemeiate și a respins

acțiunea formulată de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâții

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și

Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 cu sediul în

București, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul nu s-a adresat cu o

cerere autorităților pârâte în temeiul Legii nr. 341/2004 pentru a se aprecia

că este vorba de un refuz al pârâților de a soluționa cererea reclamantului.

Reclamantul a depus

la dosarul cauzei o cerere tip de preschimbare a certificatului doveditor,

eliberat în perioada 1990-1997 la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și

Comisia pentru Cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989,

datată la 09 iunie 2010, dar această cerere nu rezultă că a fost înregistrată

la S.S.P.R. conform accepțiunii dată de Legea nr. 554/2004, (art. 12) sintagmei

legale de cerere „certificată prin numărul și data înregistrării la autoritatea

publică.”

Din modul în care

reclamantul a formulat solicitarea în instanță rezultă că în fapt, dorește o

hotărâre judecătorească de obligare a pârâților să analizeze situația sa și

să-i acorde un certificat doveditor al calității de revoluționar.

În raport de această

situație, Curtea de Apel a constatat că excepțiile invocate sunt neîntemeiate

și a analizat pe fond cererea reclamantului.

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive s-a constatat că nu se poate reține

lipsa calității procesuale pasive a pârâtului S.S.P.R. deoarece atât Legea nr. 42/1990

cât și Legea nr. 341/2004 au reglementat atribuții exclusive în sarcina acestei

autorități în analizarea, verificarea, acordarea și preschimbarea

certificatelor de revoluționar de natura celui solicitat de reclamant.

De asemenea, nu s-a

reținut că acțiunea este inadmisibilă în baza argumentelor aduse de pârât, în

sensul că, în temeiul Legea nr. 341/2004 nu pot acorda certificate conform

Legii nr. 42/1990 de Luptător Remarcat prin fapte deosebite întrucât sunt

aspecte ce țin de fondul cauzei.

Excepția tardivității

acțiunii a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât pârâtul a motivat excepția pe

faptul că Legea nr. 42/1990 nu mai este în vigoare și Comisia constituită în

temeiul acestei legi și-a încetat activitatea.

Pentru aceleași

considerente a fost respinsă și excepția prescripției dreptului la acțiune

invocată de S.S.P.R. cu aceeași motivare.

Cu privire la

excepția lipsei procedurii administrative prealabile s-a reținut că este

neîntemeiată fiind motivată pe art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 care se

referă la refuzul de nepreschimbare certificat de revoluționar, iar reclamantul

a solicitat eliberarea unui certificat de revoluționar pentru prima dată.

Conform Legii nr. 554/2004

în cazul refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri nu se cere

parcurgerea unei proceduri prealabile fiind suficientă o cerere adresată

autorității pârâte.

Este reală situația

că nu rezultă înregistrarea unei cereri la autoritatea pârâtă dar acest aspect

nu poate fi încadrat la neparcurgerea unei proceduri prealabile.

În speță reclamantul

nu a dobândit în temeiul Legii nr. 42/1990 un certificat de revoluționar,

astfel că prevederile Legii nr. 341/2004 nu îi sunt aplicabile.

Susținerile

reclamantului că a făcut numeroase demersuri la autoritățile pârâte (deși

nedovedite) nu pot fi apreciate ca fiind refuz nejustificat de soluționare a

unei cereri a reclamantului întrucât după abrogarea Legii nr. 42/1990 a

dispărut și temeiul legal de solicitare a unor certificate de revoluționar.

Împotriva hotărârii instanței

de fond, reclamantul C.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamantul

nu s-a adresat cu o cerere autorităților pârâte în temeiul Legii nr. 341/2004

pentru a se aprecia că este vorba de un refuz al pârâților de a soluționa

cererea.

O a doua critică a

instanței de fond este aceea că aceasta nu a avut în vedere petitul acțiunii, respectiv

obligarea celor două pârâte la analizare, verificare și acordare de certificate

de revoluționar, dacă sunt întrunite condițiile respective, pe de o parte, iar pe

de altă parte nu a luat în considerare nici dispozițiile Legii nr. 341/2004 la art.

10 alin. (2) unde „prin asimilare”, se dobândește o nouă calitate de

revoluționar (dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legea în vigoare),

luptătorii remarcați prin fapte deosebite își pierd calitatea, dobândind astfel

o nouă calitate, respectiv de Participant la Revoluția Română din Decembrie

1989.

De asemenea, recurentul

mai susține că instanța de fond nu a avut în vedere nici dispozițiile O.U.G. nr.

184/1999, unde activitatea Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției

din Decembrie 1989 (care acorda certificate de revoluționar) ce și-a încetat

activitatea la 13 mai 1997, este preluată de către Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989.

Prin întâmpinare,

intimatul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția

inadmisibilității acțiunii și excepția tardivității introducerii acțiunii.

Pe fondul cauzei,

intimatul - pârât a arătat că reclamantului nu i-a fost conferit titlul de

„Luptător pentru Victoria Revoluției Române din decembrie 1989” în temeiul

Legii nr. 42/1990, prin urmare nu există un certificat doveditor care să poată

fi preschimbat potrivit Legii nr. 341/2004.

Prin notele scrise

depuse la dosar, recurentul – reclamant a răspuns tuturor excepțiilor și

apărărilor formulate de intimat prin întâmpinare, insistând asupra faptului că

a respectat prevederile Legii nr. 341/2004 și că se încadrează în dispoziția

cuprinsă în art. 10 alin. (4) din Normele metodologice, fiind îndreptățit să

obțină documentul solicitat.

Examinând cauza și

sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Analizând cu

prioritate, în raport cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

excepțiile de procedură și de fond, de ordine publică, reiterate în recurs de

către intimat, Înalta Curte constată că toate sunt nefondate, fiind respinse în

mod legal de Curtea de apel.

Astfel, Înalta Curte constată

că instanța de fond în mod corect a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, având în vedere că acesta are atribuții

exclusive în analizarea, modificarea, acordarea și preschimbarea certificatelor

de revoluționar.

De asemenea, instanța

de control judiciar reține că instanța de fond în mod corect a respins

excepțiile tardivității și inadmisibilității în raport cu motivele invocate de

pârât în susținerea acestor excepții.

Pe fondul cauzei,

Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 9 alin.

(5) din Legea nr. 341/2004, reclamantul, înainte de a se adresa instanței de

judecată trebuie să se adreseze mai întâi Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor

din Decembrie 1989.

Conform acelorași

dispoziții legale contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea

preschimbării certificatelor, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză și

se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, care

le soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens.

De asemenea, art. 19

și 20 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin

H.G. nr. 1412/2004, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că

la finalizarea

lucrărilor Comisiei S.S.P.R., respectiv 30 aprilie 2010, potrivit prevederilor

Legii nr. 391/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 84/2009 pentru prorogarea

termenului prevăzut la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, S.S.P.R. a

publicat lista finală cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile

tipuri de certificate care s-a publicat în M. Of. al României, Partea I, Nr. 467

BIS din 07 iulie 2010.

Persoanele

nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor puteau face contestație

la Comisia Parlamentară, în termen de maximum 6 luni de la data publicării în M.

Of. al României, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 341/2004.

În cuprinsul

contestației vor fi prezentate expres și lipsit de orice echivoc datele de identificare

a contestatarului, actele sau faptele contestate și, totodată, vor fi anexate

documente doveditoare în susținerea contestației.

În vederea

soluționării contestațiilor, Comisia Parlamentară poate solicita instituțiilor

publice punerea la dispoziție a documentelor necesare, acestea având obligația

de a le transmite, în copie, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data

solicitării, precum și punctul de vedere al S.S.P.R. cu privire la contestația

formulată.

În termen de 30 de

zile de la data depunerii contestației, Comisia Parlamentară comunică

contestatarului și la S.S.P.R. modul de soluționare a contestației.

Pe baza propunerilor

formulate de Comisia Parlamentară, S.S.P.R. reanalizează

documentația pe baza

căreia a fost luată decizia ce formează obiectul contestației și, în raport de

decizia adoptată, procedează conform reglementărilor în vigoare.

Abia după parcurgerea

acestei etape a procedurii prealabile speciale privind formularea contestației,

solicitanții cărora nu le-au fost preschimbate certificatele doveditoare, sunt

îndreptățiți a se adresa instanței de judecată pentru valorificarea dreptului

la preschimbare pe calea unei hotărâri judecătorești.

Înalta Curte, în

acord cu cele reținute de curtea de apel, apreciază că neparcurgând procedura

prealabilă specială și obligatorie prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (1)

din H.G. nr. 1412/2004, recurentul-reclamant nu se poate adresa direct

instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins și repararea eventualului

prejudiciu suferit.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală,

pe care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile

invocate de intimatul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989.

Respinge recursul

declarat de C.G. împotriva sentinței civile nr. 7009 din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2013.