ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2207/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 03

noiembrie 2008, reclamantul D.N. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o

va pronunța să dispună obligarea pârâtului S.S.P.R. la eliberarea

certificatului de revoluționar.

În susținerea

cererii, reclamantul a arătat, în esență, că a participat la evenimentele din

decembrie 1989, iar după 19 ani a aflat că dosarul său de participant la

Revoluție a stat în nelucrare, motiv pentru care nu a putut beneficia de

prevederile Legii nr. 42/1990, respectiv ale Legii nr. 341/2004.

A mai arătat

reclamantul că a adresat recurs grațios pârâtului, primind un răspuns

nefavorabil prin adresa din 8 octombrie 2008, cu motivarea că legea în vigoare

se referă numai la cei care dețin certificat de revoluționar, nu și la alte

categorii de persoane.

Prin Sentința civilă

nr. 1340 din 31 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei procedurii

prealabile invocată de către pârât; a admis excepția prematurității și, în

consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul D.N., în contradictoriu

cu pârâtul S.S.P.R., ca prematur introdusă.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele:

În ceea ce privește

excepția lipsei procedurii prealabile, instanța a respins-o cu motivarea că

reclamantul s-a adresat pârâtului cu solicitarea de emitere a certificatului de

revoluționar, fiind astfel îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7

din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la excepția

prematurității, s-a reținut că după intrarea în vigoare a Legii nr. 341/2004 nu

mai este posibilă eliberarea certificatului de revoluționar în baza vechilor

prevederi legale, neputându-se vorbi de un refuz nejustificat al pârâtului de

soluționare a cererii reclamantului până la finalizarea procedurii prevăzute de

legea sus-menționată.

Pentru aceste

considerente instanța de fond a respins acțiunea ca prematur introdusă.

Împotriva acestei

hotărâri, reclamantul D.N. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 304

1

C. proc.

civ.

Recurentul critică

hotărârea primei instanțe sub aspectul modului de rezolvare a excepției de

prematuritate.

Astfel, s-a învederat

de către recurentul - reclamant faptul că în speță nu se poate reține

aplicabilitatea sancțiunii prematurității cererii, atâta vreme cât autoritatea

competentă nu a înțeles să îi soluționeze cererea în termenul prevăzut de lege,

respectiv în 30 de zile de la data solicitării potrivit legii contenciosului

administrativ, astfel încât instanța de fond a greșit considerând că cererea de

chemare în judecată este prematur introdusă.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar la data de 29 octombrie 2009, intimatul-pârât a invocat

excepția inadmisibilității acțiunii, excepția tardivității introducerii

acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția

prematurității acțiunii, pe fond solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată

că instanța de fond în mod corect a admis excepția prematurității invocată de

pârât și a respins acțiunea ca fiind prematur introdusă.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 "certificatele

doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea

eroilor Revoluției din 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) și

(5), se vor preschimba, la cererea titularului, de către S.S.P.R. din Decembrie

1989, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi".

Termenul prevăzut de

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a fost prorogat succesiv prin O.U.G.

nr. 133/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2005, prin O.U.G. nr.

182/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 148/2006, prin Legea nr.

347/2006, prin O.U.G. nr. 132/2006, aprobată prin Legea nr. 131/2007 și prin

O.G. nr. 1/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 47/2009, până la 30

iunie 2009, iar, ulterior, prin O.U.G. nr. 84/2009, până la data de 1 ianuarie

2010 inclusiv.

De asemenea, conform

art. 9 alin. (5) din același act normativ, contestațiile privind preschimbarea

ori neefectuarea preschimbării certificatelor, se fac cu nominalizarea

persoanelor în cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor

din decembrie 1989, care le soluționează potrivit normelor metodologice

stabilite în acest sens.

S-a stabilit, prin

art. 19 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004,

aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, cu modificările și completările ulterioare,

că lista finală cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de

certificate se certifică prin ordin al secretarului de stat al Secretariatului

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și se publică în

M. Of. al României, Partea I.

Ulterior s-a

precizat, prin art. 20 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii

nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, cu modificările și completările

ulterioare, că persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului

doveditor sau care consideră, pe bază de probe, că în cazul celorlalte persoane

cărora le-a fost preschimbat certificatul doveditor nu au fost respectate

prevederile Legii nr. 341/2004, sau ale normelor metodologice, pot face

contestație la Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, în

termen de maximum 6 luni de la data publicării în M. Of. al României, Partea I,

a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1) din normele metodologice.

Se reține că Legea

nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri și luptători care au

contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de

persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei de

la Brașov din noiembrie 1987, cu modificările și completările ulterioare, a

stabilit, prin derogare de la prevederile de drept comun cuprinse în Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările

ulterioare, termenul de 30 iunie 2009 (respectiv 1 ianuarie 2010) în vederea

soluționării tuturor cererilor de preschimbare a certificatelor doveditoare,

formulate în temeiul legii sus-menționate.

Or, în condițiile în

care termenul prevăzut de lege pentru îndeplinirea de către pârât a

obligațiilor ce îi revin nu a expirat până la data formulării cererii de

chemare în judecată, respectiv până la data pronunțării sentinței instanței de

fond, nu s-a născut dreptul la acțiune al reclamantului pentru constatarea

refuzului nejustificat de soluționare a cererii sale cu privire la acele

obligații.

În aceste condiții nu

se poate reține existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii,

astfel cum a fost invocat de recurentul-reclamant, despre un asemenea refuz

putând fi vorba eventual după expirarea termenului limită pentru soluționarea

cererilor.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., coroborate cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2009, recursul va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.N., împotriva Sentinței nr. 1340 din 31 martie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 aprilie 2010.