ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5318/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei. Soluția instanței de fond

.

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a IX- a de contencios administrativ, și

fiscal, reclamanta C.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.S.P.R. din decembrie

1989 - comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 -comisia pentru cinstirea și sprijinirea

eroilor revoluției (S.S.P.R.), obligarea acestei autorități pârâte la eliberarea

certificatului de revoluționar la care reclamanta se consideră îndreptățită, conform

legii.

În motivarea cererii sale,

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 42/1990 și a Legii nr. 314/2004, reclamanta

a susținut, în esență, faptul că deși a participat activ la Revoluția din Decembrie

1989 și a solicitat S.S.P.R. eliberarea certificatului de revoluționar încă din

1996, nu a primit nici un răspuns, ultima dată când a revenit cu o cerere scrisă

în acest sens, fiind 23 octombrie 2008.

Pârâtul a depus întâmpinare,

prin care a invocat excepția de necompetență materială a tribunalului, excepția

lipsei procedurii prealabile, excepția tardivității formulării acțiunii și a lipsei

calității procesuale pasive a instituției pârâte.

Tribunalul București,

soluționând cu prioritate, în acord cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din C.

proc. civ., excepția de necompetență materială, prin sentința civilă nr. 350 din

28 ianuarie 2009, a admis această excepție și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ

și fiscal, instanța care în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 are competența soluționării actelor administrative (inclusiv a celor

asimilate) emise de autoritățile aparținând administrației publice centrale.

Astfel investită cu soluționarea

cauzei, Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 1833 din 30 aprilie 2009,

a respins ca neîntemeiate atât excepțiile lipsei calității procesuale pasive, a

tardivității introducerii acțiunii și a neîndeplinirii procedurii prealabile, invocate

de către pârât, cât și acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut în esență următoarele:

În ceea ce privește excepția

lipsei calități procesuale pasive, curtea de apel a constatat că potrivit dispozițiilor

art. 5-9 din Legea nr. 341/2004, pârâtul este autoritatea care are competența legală

de a soluționa cererile având ca obiect preschimbarea certificatelor de revoluționar

eliberate persoanelor îndreptățite conform Legii nr. 42/1990.

Asupra excepției lipsei

îndeplinirii procedurii prealabile, curtea de apel a constatat că aceasta este neîntemeiată,

având în vedere faptul că în raport cu obiectul acțiunii - solicitarea constatării

refuzului nejustificat al autorității pârâte de soluționare a cererii - în cauză

nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Excepția tardivității

formulării acțiunii a fost respinsă de instanță, dat fiind că în raport cu data

introducerii cererii, 23 octombrie 2008, reclamanta s-a încadrat în termenul prevăzut

de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, înregistrând acțiunea pe rolul Tribunalului

București la data de 10 decembrie 2008.

În ceea ce privește fondul

cererii reclamantei, instanța a apreciat că în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile

existenței unui refuz nejustificat de soluționare a acesteia în sensul dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, reținând în acest sens faptul că

la prima cerere - având ca obiect solicitarea eliberării unui certificat de revoluționar

- pârâtul, prin adresa, i-a răspuns reclamantei că aceasta nu este îndreptățită

în anul 2008, la eliberarea certificatului de revoluționar, deoarece nu se află

în posesia unui certificat doveditor emis în baza Legii nr. 42/1990 care să fi fost

eliberat valabil în perioada 1990 – 1997, pârâta, în temeiul art. 5-9 din Legea

nr. 341/2004 putând doar să preschimbe vechile certificate, iar nu să elibereze

unele noi.

Motivele de recurs prezentate

de recurenta-reclamantă

:

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta C.C. a declarat recurs în termen legal, invocând motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora, în esență,

recurenta a susținut următoarele:

- instanța de fond nu

a analizat cu atenție întregul material probator, aplicând greșit legea, în condițiile

în care încă din anul 1996 a fost depusă cererea – tip intitulată fișă personală,

prin care solicita eliberarea unui certificat de revoluționar, care în mod nejustificat

nu a fost emis ;

- instanța de fond nu

a acordat relevanță unor declarații de martori ca și altor înscrisuri care demonstrează

indubitabil participarea sa la Revoluția din anul 1989;

-instanța nu a dat dovadă

de rol activ în soluționarea cauzei constatând că s-ar fi formulat cererea de eliberare

a unui certificat de revoluționar la data de 23 octombrie 2008, deși s-a dovedit

că o astfel de cerere a fost depusă încă din anul 1996;

-hotărârea instanței de

fond nu este practic motivată, mai cu seamă că fondul cauzei a fost analizat în

mod superficial;

- nu este legal și temeinic

motivată și este fără suport probator, constatarea primei instanțe, în sensul că

acțiunea este nefondată, mai cu seamă că a refuzat să oblige pârâta să pună la dispoziția

instanței toate actele care au stat la baza Dosarului nr. 1333/C12/1996.

control judiciar.

Recursul nu este fondat.

Examinând sentința atacată

în raport de criticile recurentei-reclamante, față de prevederile legale incidente

din materia supusă analizei, dar și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză motivele de nelegalitate

invocate potrivit art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. în considerarea celor în continuare

arătate.

După cum corect a reținut

și prima instanță, la data de 10 decembrie 2008, reclamanta C.C. a solicitat instanței

de contencios administrativ obligarea autorității pârâte la eliberarea unui certificat

de revoluționar care să îi ateste calitatea de revoluționar, participant în Revoluția

din Decembrie 1989.

Nu sunt întemeiate criticile

recurentei-reclamante în sensul nemotivării și netemeiniciei soluției primei instanțe,

în condițiile în care Înalta Curte constată, în acord cu cele reținute în hotărârea

atacată, că recurenta-reclamantă nu a probat cu niciunul din înscrisurile depuse

împrejurarea că în perioada 1990-1997 a solicitat eliberarea unui certificat de

revoluționar, depunerea altor înscrisuri, cum ar fi declarații de martori sau declarații

pe proprie răspundere neputând în mod evident suplini lipsa unui demers ce se impunea

a fi exercitat în temeiul legii și cu respectarea procedurilor prevăzute în acest

sens.

Nu se poate reține nici

refuzul nejustificat de soluționare al cererii recurentei, după cum s-a susținut

și în recurs, întrucât prin adresa din 11 august 2008, la singura solicitare a recurentei,

atașată la dosar, datată 23 octombrie 2008, Guvernul României – S.S.P.R., i-a răspuns

acesteia amplu și motivat că atribuirea titlurilor care să ateste participarea la

Revoluția din Decembrie 1989 s-a realizat în temeiul Legii nr. 42/1990 de comisii

abilitate care însă și-au încetat activitatea, ultima la 13 mai 1997.

Adresa de răspuns respectivă,

indică și împrejurarea că în temeiul Legii nr. 314/2004 și a Normelor metodologice

de aplicare, cu modificările ulterioare, nu pot fi acordate noi titluri sau calități

de revoluționari, ci numai preschimbarea celor anterior acordate.

Cum recurenta-reclamantă

nu figurează în baza de date a autorității pârâte că ar fi depus o cerere sau că

ar fi primit un certificat doveditor în temeiul Legii nr. 42/1990, nu se poate pune

problema preschimbării, în temeiul actului normativ în vigoare.

Toate aceste aspecte de

fapt cu relevanță juridică au fost examinate și menționate în cuprinsul hotărârii

atacate, contrar susținerilor recurentei-reclamante și ele reprezintă o motivare

nu numai legală dar și suficientă și pertinentă pentru respingerea acțiunii reclamantei.

Nu se poate susține că

prima instanță nu a dat dovadă de rol activ câtă vreme recurenta-reclamantă nu și-a

probat cu nici un document susținerile în sensul că ar fi depus, anterior cererii

din anul 2008, o primă solicitare de acordare a certificatului de revoluționar în

perioada 1990-1997.

În fine, nefondate sunt

și toate celelalte critici ale recurentei-reclamante, față de modalitatea judicioasă

și conformă cu prevederile Legii nr. 314/2004, cu modificări, în care prima instanță

a valorizat înscrisurile depuse la dosar și care, contrar celor afirmate, nu sunt

de natură să conducă la concluzia că acțiunea recurentei-reclamante ar fi întemeiată.

Față de cele arătate,

în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.C. împotriva sentinței civile nr. 1833 din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2009.