ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1294/2008

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la

data de 4 ianuarie 2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București,

reclamantul B.C. a chemat în judecată Statutul Român, prin Guvernul României,

reprezentat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 (denumit în continuare în cuprinsul prezentei decizii

„S.S.P.R."), solicitând Instanței să dispună obligarea pârâtului la

recunoașterea calității sale de revoluționar, la emiterea certificatului de

revoluționar, cu acordarea drepturilor prevăzute de lege, precum și la plata de

daune materiale și morale.

Prin sentința civilă nr. 1453

din 7 martie 2007, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția

necompetenței materiale a Instanței, invocată de pârâtul S.S.P.R., și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

București, reținând incidența dispozițiilor art. 8 și art. 10 alin. (1) și

alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Investită cu

soluționarea cauzei, prin declinare de competență, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

2302 din 27 septembrie 2007:

- a respins excepția

inadmisibilității acțiunii, reținând că sunt probleme de fond, iar nu de

admisibilitate a acțiunii, aspectele invocate de pârât referitoare la faptul că

reclamantul nu a deținut certificat de revoluționar și că, la data de 7 mai

1997, și-a încetat activitatea Comisia pentru Cinstirea Eroilor Revoluției din

Decembrie 1989;

-

a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de

reclamantul B.

C., reținând, în esență, că nu există un refuz

nejustificat al pârâtului, întrucât reclamantul a rămas în pasivitate în

perioada 1990 - 1997, deși avea posibilitatea de a se adresa Comisiei pentru

Cinstirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989 în vederea obținerii unui

certificat de revoluționar în condițiile Legii nr. 42/1990, iar, în prezent,

conform Legii nr. 341/2004 se procedează la preschimbarea certificatelor de

revoluționar emise anterior.

Totodată, Curtea de Apel a respins

ca neutilă cauzei proba cu martori apreciind că cele susținute pot fi probate

cu actele depuse la dosar.

Împotriva sentinței civile

pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul

B.C., formulând critici de nelegalitate și

netemeinicie,

în raport cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Prin motivele de recurs,

recurentul - reclamant susține, în esență, că

Instanța

i-a încălcat dreptul la apărare prin faptul că i-a respins proba cu martori,

prin

care tindea să dovedească depunerea dosarului la Comisia pentru Cinstirea

Eroilor Revoluției din Decembrie 1989, ca unic mijloc de probă prin care putea

dovedi depunerea în termen a dosarului de

revoluționar și culpă a statului român.

Prin întâmpinare, pârâtul

S.S.P.R. solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând că, în mod

corect, Instanța de Fond a respins proba cu martori și că, potrivit art. 10

alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, dovada

depunerii dosarului la Comisia pentru Cinstirea Eroilor Revoluției din

Decembrie 1989 se poate face doar cu documentul din care rezultă depunerea

dosarului la această comisie și adeverința prevăzută la alin. (3) lit. d) din

aceleași Norme metodologice.

Analizând cauza, în raport cu

dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ. și ale cadrului

legal aplicabil, Curtea constată că recursul este nefondat pentru

considerentele arătate în continuare.

Prin cererea de chemare în

judecată, astfel cum a fost formulată și precizată ulterior, recurentul -

reclamant B.C. contestă, în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat al S.S.P.R. de a-i elibera

certificatul de revoluționar potrivit dispozițiilor Legii nr. 42/1990 și ale

Legii nr. 341/2004, motivat de faptul că a participat la evenimentele din

Decembrie 1989, așa cum rezultă din adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție (fila 12 la dosarul Curții de Apel) și din declarațiile

martorilor A.G.Z. și B.D. (filele 18-19 la dosarul Curții de Apel), iar, prin

intermediul mamei sale, a depus dosarul de revoluționar la Comisia pentru

Cinstirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989, care însă și-a încetat

activitatea în luna mai 1997 fără a-i elibera certificatul solicitat.

În esență, problema de drept

vizează refuzul nejustificat al S.S.P.R. de a

emite

în favoarea recurentului - reclamant certificatul de revoluționar în condițiile

Legii nr. 341/2004, în considerarea faptului că, sub imperiul Legii nr.

42/1990, acesta a depus dosarul pentru emiterea acestui certificat de către

fosta Comisie pentru Cinstirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989.

Prin adresa din 27 noiembrie

2006 P.M., intimatul - pârât S.S.P.R. a comunicat recurentului - reclamant că

dobândirea calității de revoluționar se putea face numai sub imperiul

prevederilor Legii nr. 42/1990, iar potrivit Legii nr. 341/2004, care a abrogat

Legea nr. 42/1990, nu se pot acorda noi certificate de revoluționar, ci se

poate proceda doar la preschimbarea certificatelor emise anterior potrivit

Legii nr. 42/1990. Prin urmare, intimatul - pârât a comunicat recurentului -

reclamant că se află în imposibilitatea de a-i soluționa favorabil cererea de

eliberare a certificatului de revoluționar.

Înalta Curte reține că temeinic

și legal Instanța de Fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii,

apreciind că obiectul cererii de chemare în judecată vizează refuzul

nejustificat al S.S.P.R. de a elibera recurentului - reclamant noul tip de

certificat de revoluționar conform Legii nr. 341/2004, iar nu aspecte ce țin de

competența fostei Comisii pentru Cinstirea Eroilor Revoluției din Decembrie

1989, care și-a încetat activitatea.

Potrivit art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 341/2004, pentru cinstirea memoriei celor care și-au jertfit

viața și în semn de gratitudine față de cei care au luptat pentru victoria

Revoluției române din Decembrie 1989, au fost instituite următoarele titluri:

Erou - Martir al Revoluției Române din Decembrie 1989; Luptător pentru Victoria

Revoluției din Decembrie 1989; Participant la Victoria Revoluției Române din

Decembrie 1989 - calitate onorifică.

Potrivit alin. (2) al aceluiași

articol din Legea nr. 341/2004, titlurile instituite la alin. (1) se vor acorda

în condițiile prezentei legi, avându-se în vedere calitățile și titlurile

atestate, potrivit Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor - martiri și

acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor

pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989, republicată, cu modificările și

completările ulterioare.

Potrivit art. 9 alin. (1) din

Legea nr. 341/2004:

„Art. 9. - alin. (1)

Certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și

sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, după verificare, potrivit

art. 5 alin. (3), alin. (4) și alin. (5), se vor preschimba, la cererea

titularului, de către S.S.P.R. din Decembrie 1989, până la data de 31 martie

2008 inclusiv."

Potrivit

Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate

prin H.G. nr. 1412/2004:

- „Art. 7.

- În înțelesul prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004,

prin acordarea titlurilor se înțelege preschimbarea

certificatelor doveditoare emise în perioada 1990 - 1997, iar nu acordarea de

noi titluri sau calități de revoluționar."

-

art. 10 alin. (2) și (4) din Normele metodologice:

- „alin. (2) Certificatele

doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea

eroilor Revoluției din Decembrie 1989, denumite în continuare certificate

doveditoare, se preschimbă, la cererea titularului, de către S.S.P.R. din Decembrie

1989, denumit în continuare S.S.P.R.

- alin. (4) Pot solicita

eliberarea noului tip de certificat și persoanele care au depus, în vederea

acordării uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, documentele necesare la fosta

Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989,

dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la

acea dată, a formularelor tipizate. În vederea eliberării noului tip de

certificat, solicitanții vor depune la S.S.P.R., în original sau în copie

legalizată, documentul din care rezultă depunerea dosarului la această

comisie."

Din economia dispozițiilor

legale citate, rezultă fără echivoc faptul că certificatele de revoluționar au

fost eliberate potrivit prevederilor Legii nr. 42/1990.

Conform dispozițiilor Legii nr.

341/2004 se procedează la:

- preschimbarea certificatelor

eliberate anterior;

- eliberarea noului tip de

certificat în cazul persoanelor care au depus dosarul la fosta Comisie pentru

cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, dar cărora nu

li s-a eliberat certificatul datorită epuizării, la acea dată, a formularelor

tipizate. Persoanele aflate în această situație au obligația de a depune la S.S.P.R.,

în original sau în copie legalizată, documentul din care rezultă depunerea

dosarului la această comisie.

Recurentul - reclamant nu se

află însă în niciuna din ipotezele susmenționate, dar tinde să dovedească

faptul că a depus la fosta Comisie dosarul în vederea eliberării certificatului

în condițiile Legii nr. 42/1990.

În situația în care recurentul -

reclamant s-ar fi aflat în situația reglementată de art. 10 alin. (4) din

Normele metodologice, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, ar fi fost în măsură să

depună, conform acestor prevederi, înscrisul care face dovada faptului că

îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 42/1990 și că certificatul de

revoluționar nu i-a fost eliberat datorită epuizării, la acea dată, a

formularelor tipizate. Acest înscris este reprezentat, conform dispozițiilor

Normelor metodologice, de „documentul din care rezultă depunerea dosarului la

această comisie".

Or, în probațiune, recurentul - reclamant

a depus adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

(fila 12 la dosarul Curții de Apel) și declarațiile martorilor A.G.Z. și B.D. (filele

18-19 la dosarul Curții de Apel), care pot eventual proba participarea sa la

evenimentele din Decembrie 1989, dar care nu fac dovada încadrării sale în

ipoteza reglementată de art. 10 alin. (4) din Normele metodologice, aprobate

prin H.G. nr. 1412/2004.

Astfel fiind, în raport cu

dispozițiile citate, întemeiat și legal a reținut Instanța fondului că proba cu

martori prin care reclamantul tindea să facă dovada depunerii dosarului la

fosta Comisie nu este utilă cauzei. Sub acest aspect, este

unanim acceptat faptul că Instanța este cea care

apreciază cu privire concludenta,

pertinența și utilitatea probelor

solicitate de părți. Or, în speță, în condițiile în care prevederile legale

aplicabile prevăd expres că proba se face printr-un document eliberat de fosta

Comisie, este de necontestat faptul că această probă nu poate fi făcută prin

declarație de martor, întrucât ar fi eludate dispozițiile imperative citate.

De asemenea, temeinic și legal a

apreciat Curtea de Apel că recurentul - reclamant a rămas în pasivitate în

perioada 1990 - 1997, când a funcționat fosta Comisie pentru cinstirea și

sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, perioadă în care putea efectua

demersurile necesare obținerii certificatului de revoluționar sub imperiul

prevederilor Legii nr. 42/1990, pentru ca, în prezent, conform dispozițiilor

Legii nr. 341/2004, să poată pretinde preschimbarea certificatului.

Soluția pronunțată de

Curtea de Apel este legală și temeinică, întrucât refuzul intimatului - pârât S.S.P.R.

de a elibera recurentului - reclamant certificatul de revoluționar nu este un

refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare, ci reprezintă un răspuns pe care

instituția l-a dat petentului cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile.

Față de cele reținute, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte constată că

sentința civilă recurată este legală și temeinică, astfel că va fi respins ca

nefondat recursul declarat de B.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

B.C. împotriva sentinței civile nr. 2302 din 27 septembrie 2007 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 martie 2008.