ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5131/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamantul B.P. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Parlamentul României, recunoașterea

calității sale de luptător la Revoluția din decembrie 1989.

Prin Sentința nr.

1699 din 2 februarie 2012, Judecătoria Sectorului 1 București a invocat din

oficiu excepția necompetenței sale materiale și, în consecință, a dispus

declinarea cauzei, spre competentă soluționare, către Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei

soluții, instanța a reținut că obiectul cererii este reglementat de

dispozițiile Legii nr. 341/2004 și ale H.G. nr. 1412/2004, acte care instituie

un cadru normativ special având ca obiect reglementarea procedurii

administrative în baza căreia persoanele îndreptățite pot obține documentele

specifice care atestă calitatea de revoluționar, precum și atribuțiile autorităților

implicate în emiterea acestor acte, dreptul pretins de reclamant făcând

obiectul unui raport de drept administrativ.

Or, în aceste

condiții, incidente sunt dispozițiile Legii nr. 554/2004, competența materială

de soluționare a cauzei, în primă instanță, fiind stabilită în raport de

dispozițiile art. 10 din acest act normativ.

La rândul său, prin

Sentința nr. 6707 din 23 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței

sale materiale, invocată de către această instanță din oficiu, și, în

consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Sectorului 1 București.

Curtea a apreciat că,

întrucât reclamantul nu solicită obligarea pârâtelor la emiterea certificatului

doveditor al titlului de revoluționar, ci solicită instanței să constate că a

avut această calitate, un atare petit excede competenței instanței de

contencios administrativ, așa cum această competență se deduce din analiza

dispozițiilor art. 1, art. 8 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și

atrage competența judecătoriei, în raport de dispozițiile art. 1 pct. 1 C.

proc. civ.

Constatând existența

conflictului negativ de competență, Curtea de Apel București a decis, în

temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea

cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de

competență.

Examinând conflictul

negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de

obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării

cauzei aparține Tribunalului București, secția a IX-a de contencios

administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată

că obiectul cererii reclamantului, așa cum rezultă din înscrisurile cauzei,

este, în esență, recunoașterea calității de luptător la Revoluția din decembrie

1989 prin acordarea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din

Decembrie 1989.

Pe de o parte, așa

cum a reținut și Judecătoria Sectorului 1 București, cadrul normativ special

care reglementează procedura administrativă în baza căreia persoanele

îndreptățite pot obține documentele specifice care atestă calitatea de

revoluționar, precum și atribuțiile autorităților implicate în emiterea acestor

acte, este reprezentat, în prezent, de dispozițiile Legii nr. 341/2004 a

recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la

victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele

care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești

anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 și ale H.G. nr. 1412/2004 ce

conține normele de aplicare a acesteia.

Este de necontestat,

pe de altă parte, că o cerere având ca obiect obligarea, în esență, a unei

autorități publice la recunoașterea unui drept și emiterea unui act

administrativ va face obiectul contenciosului administrativ, al cărui cadru

este conturat de Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește

competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță, Înalta Curte

constată că dispozițiile art. 26 din Legea nr. 341/2004, introduse prin Legea

nr. 2/2013, prevăd că "prin derogare de la dispozițiile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, litigiile

legate de aplicarea dispozițiilor prezentei legi, în care acțiunea este

formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluționarilor

din decembrie 1989, se soluționează, în fond, de secția de contencios

administrativ și fiscal a tribunalului, iar în recurs, de secția de contencios

administrativ și fiscal a curții de apel."

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența

materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Tribunalului

București, secția de contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul

negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.P. în contradictoriu cu

pârâții Guvernul României, Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 (S.S.P.R.) și Parlamentul României în favoarea

Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 23 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ