ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5131/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamantul B.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Parlamentul României, recunoașterea calității sale de luptător la Revoluția din decembrie 1989. Prin Sentința nr. 1699 din 2 februarie 2012, Judecătoria Sectorului 1 București a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale și, în consecință, a dispus declinarea cauzei, spre competentă soluționare, către Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei soluții, instanța a reținut că obiectul cererii este reglementat de dispozițiile Legii nr. 341/2004 și ale H.G. nr. 1412/2004, acte care instituie un cadru normativ special având ca obiect reglementarea procedurii administrative în baza căreia persoanele îndreptățite pot obține documentele specifice care atestă calitatea de revoluționar, precum și atribuțiile autorităților implicate în emiterea acestor acte, dreptul pretins de reclamant făcând obiectul unui raport de drept administrativ. Or, în aceste condiții, incidente sunt dispozițiile Legii nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cauzei, în primă instanță, fiind stabilită în raport de dispozițiile art. 10 din acest act normativ.

La rândul său, prin Sentința nr. 6707 din 23 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către această instanță din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Curtea a apreciat că, întrucât reclamantul nu solicită obligarea pârâtelor la emiterea certificatului doveditor al titlului de revoluționar, ci solicită instanței să constate că a avut această calitate, un atare petit excede competenței instanței de contencios administrativ, așa cum această competență se deduce din analiza dispozițiilor art. 1, art. 8 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și atrage competența judecătoriei, în raport de dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc.

civ. Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel București a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că obiectul cererii reclamantului, așa cum rezultă din înscrisurile cauzei, este, în esență, recunoașterea calității de luptător la Revoluția din decembrie 1989 prin acordarea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989. Pe de o parte, așa cum a reținut și Judecătoria Sectorului 1 București, cadrul normativ special care reglementează procedura administrativă în baza căreia persoanele îndreptățite pot obține documentele specifice care atestă calitatea de revoluționar, precum și atribuțiile autorităților implicate în emiterea acestor acte, este reprezentat, în prezent, de dispozițiile Legii nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 și ale H.G.

nr. 1412/2004 ce conține normele de aplicare a acesteia. Este de necontestat, pe de altă parte, că o cerere având ca obiect obligarea, în esență, a unei autorități publice la recunoașterea unui drept și emiterea unui act administrativ va face obiectul contenciosului administrativ, al cărui cadru este conturat de Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 26 din Legea nr. 341/2004, introduse prin Legea nr. 2/2013, prevăd că "prin derogare de la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispozițiilor prezentei legi, în care acțiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989, se soluționează, în fond, de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, iar în recurs, de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel." Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.P. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 (S.S.P.R.) și Parlamentul României în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ