ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 26/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.Obiectul acțiunii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 08 noiembrie 2010, reclamanta G.M.J., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor, a solicitat în calitate soție moștenitoare a lui G.M. repunerea sa în termen cu privire la depunerea documentației și dovezilor privind stabilirea și recunoașterea calității de luptător post-mortem cu merite deosebite pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și obligarea pârâților la eliberarea unui certificat atestare a acestei calități.

Prin întâmpinare, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei plângerii prealabile. Prin Sentința nr. 650 din 17 februarie 2011, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, constatând că în raport de rangul de autoritate publică centrală a pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, tribunalul nu este competent să judece cauza.

2. Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 5732 din 10 octombrie 2011, Curtea de Apel București a admis excepția tardivității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamanta G.M.J., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor, ca tardiv formulată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că potrivit art. 7 din H.G. nr. 1412/2004 prin acordarea titlurilor de înțelege preschimbarea certificatelor doveditoare emise în perioada 1990-1997, iar nu acordarea de noi titluri sau calități de revoluționari. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că pentru preschimbarea unui certificat de atestare a calității de luptător cu merite deosebite pentru victoria Revoluției Române, trebuie făcută dovada existenței certificatului obținut conform Legii nr. 42/1990.

De asemenea, Curtea de apel a mai reținut că acordarea titlului de luptător pentru victoria revoluției din decembrie 1989 nu mai e posibilă întrucât comisia abilitată cu examinarea dosarelor și eliberarea certificatelor de revoluționar și-a încetat activitatea în luna mai 1997, iar prin Legea nr. 341/2004 se efectuează doar preschimbarea certificatelor existente. Prin urmare, judecătorul fondului a constatat că reclamanta a solicitat recunoașterea dreptului pretins abia în data de 08 noiembrie 2010, data înregistrării acțiunii pe rolul Tribunalului București, cu depășirea termenelor prevăzute de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004. 3. Recursul reclamantei Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.C.S.D., în temeiul prevederilor art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc.

civ. În motivarea cererii de recurs, se arată, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală și motivată contradictoriu, întrucât prin considerentele expuse acțiunea reclamantei este respinsă ca nefondată, iar în dispozitiv este respinsă tardivă. De asemenea, recurenta arată că judecarea cererii s-a făcut numai pe excepția de tardivitate, fără nicio referire la fondul cauzei. Un al doilea motiv pentru care recurenta apreciază sentința atacată ca fiind nelegală se referă la faptul că instanța nu s-a pronunțat pe cererea de repunere în termen cu privire la depunerea documentației și dovezilor privind stabilirea și recunoașterea calității de luptător post-mortem cu merite deosebite pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989. În fine, recurenta critică sentința atacată apreciind că a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., întrucât respingerea capătului de cerere privind repunerea în termen nu este motivată. II. Considerentele Înaltei Curți a asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-reclamantă și a prevederilor art. 304 pct. 6,7, 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Înalta Curte constată că este nefondat motivul de recurs referitor la motivarea contradictorie a hotărârii, întrucât din analiza considerentelor sentinței atacate rezultă cu claritate că instanța de fond a analizat cererea reclamantei doar prin prisma tardivității cererii și, deși prima instanță menționează termenul de nefondată, așa cum recunoaște chiar reclamanta prin motivele de recurs, judecarea cererii s-a făcut numai pe excepția de tardivitate, fără nicio referire la fondul cauzei.

Nici susținerile recurentei referitoare la faptul că instanța de fond nu a pus în discuție excepția tardivității și a nu motivat respingerea cererii de repunere în termen, nu sunt fondate, întrucât așa cum rezultă din încheierea de amânare a pronunțării din 3 octombrie 2011, Curtea de apel, înainte de a reține cauza spre soluționare a acordat cuvântul părților asupra excepțiilor tardivității și inadmisibilității acțiunii. În ceea ce privește cererea reclamantei de repunere în termen, Înalta Curte reține că instituția repunerii în termen privește doar căile de atac, instanța neavând competență de a o repune pe reclamantă în termenul de depunere a documentației și dovezilor privind stabilirea și recunoașterea calității de luptător post-mortem cu merite deosebite pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989. În ceea ce privește tardivitatea cererii, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a respins cererea reclamantei ca tardiv formulată.

Astfel, prin acțiunea dedusă judecății, recurenta-reclamantă a solicitat obligarea intimatului-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 la eliberarea unui certificat atestare a calității de luptător post-mortem cu merite deosebite pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989. Reclamanta recunoaște că nu deține un certificat doveditor al calității de revoluționar obținut în baza Legii nr. 42/1990 cu modificările și completările ulterioare. Această calitate se putea dobândi numai după parcurgerea procedurii stabilite prin Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, fiind instituit și un termen în art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru depunerea dosarelor în vederea dobândirii acestei calități, termen pe care recurenta-reclamantă nu l-a respectat.

În prezent, Comisia instituită de Legea nr. 42/1990 și-a încetat activitatea iar acest act normativ a fost abrogat prin Legea nr. 341/2004 care nu conține reglementări care să permită acordarea de noi certificate de revoluționari, ci doar preschimbarea certificatelor eliberate în temeiul Legii nr. 42/1990, cu modificările și completările ulterioare. Având în vedere obiectul cauzei, instanța de fond a reținut în mod judicios că, în raport cu prevederile Legii nr. 42/1990, cererea a fost formulată tardiv. Din dispozițiile Regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, adoptat prin H.G. nr. 566/1996, rezultă că cererile privind obținerea certificatelor prevăzute de Legea nr. 42/1990 puteau fi depuse până cel mai târziu, la încetarea activității acestei comisii, respectiv data de 7 mai 1997 (art. 48 din Regulament).

Or, în cauză, este necontestat că cererea a fost depusă după data respectivă, astfel încât concluzia și soluția instanței de fond, care a respins cererea reclamantei ca tardiv formulată, este legală și temeinică. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 6,7, 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.M.J. împotriva Sentinței civile nr. 5732 din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 ianuarie 2013.