ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 26/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

1.Obiectul acțiunii

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 08 noiembrie 2010,

reclamanta G.M.J., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia

Parlamentară a Revoluționarilor, a solicitat în calitate soție

moștenitoare a lui G.M. repunerea sa în termen cu privire la depunerea

documentației și dovezilor privind stabilirea și

recunoașterea calității de luptător post-mortem cu merite deosebite

pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și obligarea

pârâților la eliberarea unui certificat atestare a acestei calități.

Prin întâmpinare,

pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 a invocat excepția necompetenței materiale a

instanței, excepția prescripției dreptului la acțiune

și excepția lipsei plângerii prealabile.

Prin Sentința

nr. 650 din 17 februarie 2011, Tribunalul București a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, constatând că în raport de

rangul de autoritate publică centrală a pârâtului Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, tribunalul nu este

competent să judece cauza.

de apel

Prin Sentința nr. 5732

din 10 octombrie 2011, Curtea de Apel București a admis excepția

tardivității acțiunii și a respins acțiunea formulată de

reclamanta G.M.J., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia

Parlamentară a Revoluționarilor, ca tardiv formulată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut în esență că potrivit art. 7

din H.G. nr. 1412/2004 prin acordarea titlurilor de înțelege preschimbarea

certificatelor doveditoare emise în perioada 1990-1997, iar nu acordarea de noi

titluri sau calități de revoluționari.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că pentru preschimbarea unui certificat

de atestare a calității de luptător cu merite deosebite pentru victoria

Revoluției Române, trebuie făcută dovada existenței certificatului

obținut conform Legii nr. 42/1990.

De asemenea, Curtea

de apel a mai reținut că acordarea titlului de luptător pentru victoria

revoluției din decembrie 1989 nu mai e posibilă întrucât comisia abilitată

cu examinarea dosarelor și eliberarea certificatelor de revoluționar

și-a încetat activitatea în luna mai 1997, iar prin Legea nr. 341/2004 se

efectuează doar preschimbarea certificatelor existente.

Prin urmare,

judecătorul fondului a constatat că reclamanta a solicitat recunoașterea

dreptului pretins abia în data de 08 noiembrie 2010, data înregistrării

acțiunii pe rolul Tribunalului București, cu depășirea termenelor

prevăzute de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

reclamantei

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.C.S.D.,

în temeiul prevederilor art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii

de recurs, se arată, în esență, că hotărârea instanței de fond este

nelegală și motivată contradictoriu, întrucât prin considerentele expuse

acțiunea reclamantei este respinsă ca nefondată, iar în dispozitiv este

respinsă tardivă.

De asemenea,

recurenta arată că judecarea cererii s-a făcut numai pe excepția de

tardivitate, fără nicio referire la fondul cauzei.

Un al doilea motiv

pentru care recurenta apreciază sentința atacată ca fiind nelegală se

referă la faptul că instanța nu s-a pronunțat pe cererea de repunere

în termen cu privire la depunerea documentației și dovezilor privind

stabilirea și recunoașterea calității de luptător post-mortem cu

merite deosebite pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989.

În fine, recurenta

critică sentința atacată apreciind că a fost pronunțată cu încălcarea

prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., întrucât respingerea capătului de

cerere privind repunerea în termen nu este motivată.

II. Considerentele

Înaltei Curți a asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de recurenta-reclamantă și a prevederilor art. 304 pct.

6,7, 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

nu este fondat.

Înalta Curte

constată că este nefondat motivul de recurs referitor la motivarea

contradictorie a hotărârii, întrucât din analiza considerentelor sentinței

atacate rezultă cu claritate că instanța de fond a analizat cererea

reclamantei doar prin prisma tardivității cererii și, deși prima

instanță menționează termenul de nefondată, așa cum

recunoaște chiar reclamanta prin motivele de recurs, judecarea cererii s-a

făcut numai pe excepția de tardivitate, fără nicio referire la fondul

cauzei.

Nici susținerile

recurentei referitoare la faptul că instanța de fond nu a pus în

discuție excepția tardivității și a nu motivat respingerea

cererii de repunere în termen, nu sunt fondate, întrucât așa cum rezultă

din încheierea de amânare a pronunțării din 3 octombrie 2011, Curtea de

apel, înainte de a reține cauza spre soluționare a acordat cuvântul părților

asupra excepțiilor tardivității și inadmisibilității acțiunii.

În ceea ce privește

cererea reclamantei de repunere în termen, Înalta Curte reține că

instituția repunerii în termen privește doar căile de atac,

instanța neavând competență de a o repune pe reclamantă în termenul

de depunere a documentației și dovezilor privind stabilirea și

recunoașterea calității de luptător post-mortem cu merite deosebite

pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989.

În ceea ce

privește tardivitatea cererii, Înalta Curte constată că în mod corect

prima instanță a respins cererea reclamantei ca tardiv formulată.

Astfel, prin acțiunea

dedusă judecății, recurenta-reclamantă a solicitat obligarea intimatului-pârât

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 la

eliberarea unui certificat atestare a calității de luptător post-mortem cu

merite deosebite pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989.

Reclamanta recunoaște

că nu deține un certificat doveditor al calității de revoluționar obținut în

baza Legii nr. 42/1990 cu modificările și completările ulterioare.

Această calitate se

putea dobândi numai după parcurgerea procedurii stabilite prin Regulamentul de

organizare și funcționare a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor

Revoluției din Decembrie 1989, fiind instituit și un termen în art. 2 din Legea

nr. 42/1990 pentru depunerea dosarelor în vederea dobândirii acestei calități,

termen pe care recurenta-reclamantă nu l-a respectat.

În prezent, Comisia

instituită de Legea nr. 42/1990 și-a încetat activitatea iar acest act normativ

a fost abrogat prin Legea nr. 341/2004 care nu conține reglementări care să

permită acordarea de noi certificate de revoluționari, ci doar preschimbarea

certificatelor eliberate în temeiul Legii nr. 42/1990, cu modificările și

completările ulterioare.

Având în vedere

obiectul cauzei, instanța de fond a reținut în mod judicios că, în raport cu

prevederile Legii nr. 42/1990, cererea a fost formulată tardiv.

Din dispozițiile

Regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei pentru cinstirea și

sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, adoptat prin H.G. nr. 566/1996,

rezultă că cererile privind obținerea certificatelor prevăzute de Legea nr. 42/1990

puteau fi depuse până cel mai târziu, la încetarea activității acestei comisii,

respectiv data de 7 mai 1997 (art. 48 din Regulament).

Or, în cauză, este

necontestat că cererea a fost depusă după data respectivă, astfel încât

concluzia și soluția instanței de fond, care a respins cererea reclamantei ca

tardiv formulată, este legală și temeinică.

legal al soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a

sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 6,7,

9 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de G.M.J. împotriva Sentinței civile nr. 5732 din 10

octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 8 ianuarie 2013.