ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2636/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.S.P.R. obligarea acestuia la publicarea în M. Of. al României a certificatului de revoluționar din 30 mai 1993. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că după promulgarea Legii 42/1990 a primit certificatul de revoluționar emis la data de 30 mai 1993 de comisia parlamentară pentru aplicarea legii menționate, iar la momentul respectiv îi revenea obligativitatea publicării lui, în M. Of. al României, S.S.V.R., actualmente S.S.P.R., obligație nerespectată de această instituție.

A mai arătat că această situație l-a pus în imposibilitatea de a obține Brevetul de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din decembrie 1989, întâmpinând dificultăți și la preschimbarea certificatului de revoluționar, prevăzută de Legea 341/2004. Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, excepția tardivității introducerii cererii și excepția lipsei calității procesuale pasive. Prin sentința civilă nr. 5 din 8 ianuarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității invocată de pârât și a respins acțiunea ca inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.S., invocând în fața Instanței de Recurs nulitatea sentinței atacate față de aspectul că soluția pronunțată și motivarea acesteia nu au legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată.

Recursul este fondat. Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că, deși recursul nu a fost motivat în termenul legal, nu se poate reține nulitatea acestuia, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 306 alin. (2) din C. proc. civ., în sensul că motivul de recurs formulat verbal la primul termen de judecată se încadrează în categoria celor de ordine publică, putând fi invocat oricând pe parcursul judecării cauzei. Potrivit dispozițiilor art. 304 alin. (1) punctul 7 C. proc. civ. „modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere ... când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii". Acest motiv de recurs are la bază dispozițiile art. 261 alin. (1) punctul 5 C. proc.

civ., care prevăd că „Hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: (...) motivele de fapt și de drept care au format convingerea Instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Examinând conținutul sentinței atacate, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de probele administrate în cauză, Înalta Curte constată că motivele de fapt și de drept reținute de Instanța de Fond în pronunțarea soluției sunt străine de natura pricinii dedusă judecății. Astfel, prima Instanță a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată arătând în mod greșit că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la preschimbarea certificatului de revoluționar și nu obligarea la publicarea în M. Of.

a acestui act, cum s-a cerut în petitul acțiunii. Pe baza acestei ipoteze de fapt reținută eronat, Instanța de Fond a reținut în considerente aspecte care nu au fost invocate de nici una dintre părți pe parcursul judecării cauzei și nici nu au fost ridicate din oficiu de Instanță, cum sunt excepția de conexitate, de inadmisibilitate și de prematuritate, pronunțându- se asupra acestora. Pe de altă parte, Instanța de Fond nu a făcut referire și nu a soluționat excepțiile invocate în speță de către pârât și anume excepția lipsei procedurii prealabile, excepția tardivității introducerii cererii și excepția lipsei calității procesuale pasive și nu a analizat pe fond cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, respingând acțiunea ca inadmisibilă în baza unei excepții neinvocată în speță și fără a fi pusă în discuția părților.

În această situație, este evident că reclamantului i s-a produs o vătămare în sens procesual, acesta fiind în imposibilitate să ia cunoștință de considerentele care au format convingerea judecătorului în soluționarea cauzei, iar Înalta Curte, ca Instanță de Recurs, nu poate controla și cenzura legalitatea și temeinicia sentinței atacate, fără a cerceta motivele de fapt și de drept reale avute în vedere de Instanța de Fond și care au legătură cu fondul cauzei. Față de argumentele expuse, în vederea justei soluționări a cauzei prin stabilirea corectă a situației de fapt dedusă judecății precum și a legii aplicabile și pentru soluționarea tuturor aspectelor procedurale invocate de părți, în temeiul art. 312 alin. (1), art. 313 și art. 315 alin. (1) C. proc.

civ. admite recursul, casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.S., împotriva sentinței civile nr. 5 din 8 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași Instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2007.