ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2636/2007

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare

în judecată înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal,

reclamantul B.S. a solicitat în contradictoriu cu

pârâtul

S.S.P.R.

obligarea

acestuia la publicarea

în M. Of. al României a

certificatului de

revoluționar din 30 mai 1993.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că după

promulgarea

Legii 42/1990 a primit certificatul de revoluționar

emis la data de 30 mai 1993 de comisia

parlamentară pentru

aplicarea legii

menționate, iar la momentul respectiv îi revenea obligativitatea publicării

lui, în M. Of. al României, S.S.V.R., actualmente

S.S.P.R., obligație

nerespectată de

această instituție.

A mai arătat că această situație l-a pus în imposibilitatea de a

obține Brevetul de Luptător

pentru Victoria Revoluției Române din

decembrie 1989, întâmpinând dificultăți și la

preschimbarea

certificatului de revoluționar, prevăzută de Legea 341/2004.

Prin

întâmpinarea formulată în cauză pârâtul a invocat excepția lipsei procedurii

prealabile, excepția tardivității

introducerii

cererii și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr. 5 din 8 ianuarie 2007, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității invocată de pârât

și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul

B.S., invocând în fața Instanței de Recurs nulitatea sentinței

atacate față de aspectul că soluția pronunțată și

motivarea acesteia

nu au legătură cu

obiectul cererii de chemare în judecată.

Recursul

este fondat.

Analizând

actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată

că, deși recursul nu a fost motivat în termenul legal, nu se poate

reține

nulitatea acestuia, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 306 alin. (1)

coroborate cu cele ale art. 306 alin. (2) din C.

proc. civ., în sensul că motivul de recurs formulat verbal la

primul

termen de judecată se încadrează în categoria celor de

ordine publică, putând fi invocat oricând pe parcursul judecării

cauzei.

Potrivit

dispozițiilor art. 304 alin. (1) punctul 7 C. proc. civ.

„modificarea sau

casarea unor hotărâri se poate

cere

... când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura

pricinii".

Acest motiv de recurs are la bază dispozițiile art. 261 alin. (1)

punctul 5 C. proc. civ., care prevăd că „Hotărârea

se dă în

numele legii și va cuprinde: (...) motivele de fapt și de

drept care au format convingerea Instanței,

precum și cele pentru

care s-au înlăturat cererile părților".

Examinând conținutul sentinței atacate, în raport de obiectul cererii

de chemare în judecată și de probele administrate în cauză,

Înalta Curte constată

că motivele de fapt și de drept reținute de

Instanța de Fond în pronunțarea soluției sunt străine

de natura pricinii dedusă judecății.

Astfel, prima Instanță a schimbat obiectul cererii de chemare

în judecată arătând în mod greșit că

reclamantul a solicitat

obligarea pârâtului

la preschimbarea certificatului de revoluționar

și nu obligarea la publicarea în M. Of. a acestui act, cum

s-a cerut în petitul acțiunii. Pe baza acestei

ipoteze de fapt reținută

eronat, Instanța

de Fond a reținut în considerente aspecte care nu au

fost invocate de nici una dintre părți pe

parcursul judecării cauzei

și nici nu

au fost ridicate din oficiu de Instanță, cum sunt excepția

de conexitate, de inadmisibilitate și de

prematuritate, pronunțându-

se asupra acestora. Pe de altă parte, Instanța

de Fond nu a făcut

referire și nu a

soluționat excepțiile invocate în speță de către pârât și anume excepția lipsei

procedurii prealabile, excepția tardivității

introducerii cererii și excepția lipsei calității procesuale pasive și

nu a analizat pe fond cererea de chemare în

judecată astfel cum a

fost

formulată, respingând acțiunea ca inadmisibilă în baza unei

excepții neinvocată în speță și fără a fi pusă în

discuția părților.

În această situație, este evident că reclamantului i s-a produs

o vătămare în sens

procesual, acesta fiind în imposibilitate să ia cunoștință de considerentele

care au format convingerea

judecătorului în soluționarea cauzei, iar Înalta Curte,

ca Instanță de

Recurs, nu poate

controla și cenzura legalitatea și temeinicia

sentinței

atacate, fără a cerceta motivele de fapt și de drept reale avute în vedere de Instanța

de Fond și care au legătură cu fondul

cauzei.

Față de

argumentele expuse, în vederea justei soluționări a cauzei prin stabilirea

corectă a situației de fapt dedusă judecății

precum și a legii aplicabile și

pentru soluționarea tuturor aspectelor

procedurale invocate de părți,

în

temeiul art. 312 alin. (1), art. 313 și art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

admite recursul, casează sentința atacată și

trimite

cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de B.S., împotriva sentinței

civile nr. 5 din 8 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la

aceeași Instanță.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 23 mai 2007.