ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 229/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiune în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, reclamantul D.P. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul S.S.P.R., obligarea acestuia să-i recunoască dreptul

de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluționar, în conformitate

cu dispozițiile Legii nr. 341/2004, tară să aducă atingere calității sale

de Luptător remarcat prin fapte deosebite atestată

de certificatul de

revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990,

precum și de Brevetul emis prin decret de către Președintele României.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a depus

cerere de preschimbare a certificatului de revoluționar și avizul reactualizat,

însă s-a comunicat lipsa unor documente – probe, conform art. 10 alin. (2) din

Legea nr. 341/2004. Reclamantul a formulat contestație împotriva acestei

înștiințări, pârâtul refuzând să-i rezolve pozitiv cererea. A mai susținut

reclamantul că se consideră îndreptățit la preschimbarea certificatului de

revoluționar, nefiind vinovat de dispariția dosarelor, având un drept câștigat.

Pârâtul, prin întâmpinarea depusă a

invocat excepția de conexitate, având în vedere numărul mare de acțiuni depuse

cu același obiect, la aceeași instanță, excepția de inadmisibilitate întrucât

procedura de preschimbare a certificatelor trebuie efectuată numai în

conformitate cu art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, art. 12 alin. (1) și

art. 2 din H.G. nr. 1412/2004 și

excepția de

prematuritate față de aspectul că O.U.G. nr. 182/2005 a

prorogat

termenul de preschimbare a certificatelor doveditoare a calității de

revoluționari până la data de 23 octombrie 2006, iar contestațiile se

formulează potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 și art. 20 din H.G.

nr. 1412/2004 la Comisia parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989.

Prin sentința nr. 1178 din 24 mai 2006,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins excepția de conexitate reținând că nu sunt întrunite condițiile

ipotezei prevăzută de art. 164 C. proc. civ., obiectul și cauza nefiind

aceleași, fiecare reclamant

invocând o altă

situație de fapt. A admis excepția inadmisibilității,

respingând

acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de

fond a reținut că pretenția reclamantului de a obliga pârâtul la a recunoaște

dreptul de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluționar, în

conformitate cu Legea nr. 341/2004, tară să aducă atingere calității sale de

Luptător remarcat prin fapte deosebite, echivalează cu obligarea pârâtului

chiar la preschimbarea certificatului nefiind o condiție a unui drept subiectiv

previzibil, ducând chiar la realizarea dreptului.

Reținând și aspectul că

termenul legal de depunere a cererilor

s-a prorogat, iar

reclamantul avea obligația să conteste refuzul de soluționare favorabilă a

cererii sale în fața Comisiei parlamentare înființată în acest sens, procedură

prealabilă obligatorie, Curtea de Apel București a concluzionat că acțiunea

este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, a declarat

recurs reclamantul D.P., susținând în esență că instanța de fond a greșit

respingând acțiunea ca inadmisibilă și că pentru soluționarea acestei excepții

se impune unirea acesteia cu fondul și administrarea de dovezi în sensul art. 5

alin. (4) din Legea nr. 341/2006, privind documentația prevăzută de lege pentru

preschimbarea certificatului de revoluționar.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare în judecată

formulată de reclamantul D.P. constă în obligarea pârâtului să-i recunoască

dreptul de a beneficia la preschimbarea certificatului de revoluționar, având

în vedere că i s-a refuzat rezolvarea cererii depuse în temeiul Legii nr.

341/2004.

În speță, sunt aplicabile dispozițiile

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art.

3 din Legea nr. 347/2006 de modificare a Legii nr. 341/2000, ale art. 9 alin.

(5) din Legea nr. 341/2004, coroborate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din

H.G. nr. 1412/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

341/2004.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr.

341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. 3 din Legea nr. 347/2006,

„certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997 au fost eliberate de

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 (..) se vor preschimba, la cererea

titularului, de către S.S.P.R., până la data de 30 iunie 2007, inclusiv".

Acest text de lege, raportat la art. 19 alin. (1) și (2) din H.G. nr.

1412/2004, impune obligația pentru S.

S.P.R.,

ca

până la data de 30 iunie 2007 să elaboreze lista finală cu persoanele

cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate, precum și cu cele cărora

li s-a respins cererea de preschimbare.

În ceea ce privește procedura de contestare a modului de

soluționare a cererii, prin nepreschimbarea certificatului, dispozițiile art. 9

alin. (5) din Legea nr. 341/2004 stabilesc o normă specială, derogatorie de la

dreptul comun privind efectuarea procedurii prealabile, astfel cum e

reglementată de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ. Conform textului de lege menționat „contestațiile privind

preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei

legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în

cauză

și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din

decembrie

1989, care se soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest

sens".

În completarea acestei norme legale

vine art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, care stabilește că persoanele

nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face contestație la Comisia Parlamentară în termen de maximum 6 luni de la data publicării în M. Of. al României

Partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1)".

Față de situația că termenul limită

impus de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, modificată prin Legea nr.

347/2006, pentru întocmirea listei finale prevăzute de art. l alin. (1) din

H.G. nr. 1412/2004, este 30 iunie 2007, rezultă că dreptul reclamantului D.P. de

a face contestație în conformitate cu art. 9 alin. (5) raportat la

art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 nu s-a

născut, lista nefiind încă

publicată în M. Of. al României, din momentul

publicării începând să curgă termenul de 6 luni de contestare la Comisia Parlamentară.

Pe de altă parte, reclamantul nu se

poate adresa direct instanței de contencios administrativ, trebuind să respecte

procedura specială de constatare la Comisia Parlamentară impusă de art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004.

În acest sens sunt și dispozițiile art.

8 din Legea-cadru nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care prevăd că

legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi supus

controlului instanței de contencios

administrativ, după ce persoana

a respectat procedura prealabilă, în

speța noastră, cea specială, prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr.

341/2004 raportat la art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004.

Pentru considerentele expuse mai sus, văzând și

dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că în

cazurile anume prevăzute de lege sesizarea

instanței competente se

face numai după îndeplinirea unei proceduri

prealabile în condițiile stabilite de lege, Înalta Curte constată că acțiunea

promovată de D.P. este inadmisibilă, sentința

pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, este temeinică și legală, urmând a respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge recursul declarat de reclamantul D.P., împotriva sentinței

civile nr. 1178 din 24 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

ianuarie 2007.