ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1335/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1335/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de
Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,
reclamantul C.V.M. a chemat în judecată pe pârâtul Secretariatul de Stat pentru
Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 solicitând obligarea pârâtului
la publicarea în Monitorul Oficial al României a certificatului de revoluționar
nr. 4035/1993.
În motivarea acțiunii, reclamantul a
arătat că după emiterea certificatului de revoluționar nr. 4035/1993 de către
comisia parlamentară pentru aplicarea Legii nr. 42/1990, pârâtul avea obligația
să publice certificatul menționat în Monitorul Oficial al României.
A mai arătat că întrucât pârâtul nu și-a
îndeplinit această obligație, reclamantul a fost pus în imposibilitatea de a
obține Brevetul de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie
1989 și a întâmpinat greutăți în preschimbarea certificatului de revoluționar, acțiune
prevăzută de Legea nr. 341/2004.
Prin Întâmpinare, pârâtul a invocat
excepția lipsei procedurii prealabile, excepția tardivității introducerii
cererii și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Pe fondul cauzei a cerut respingerea
acțiunii ca neîntemeiată, apreciind că publicarea certificatului de
revoluționar în Monitorul Oficial este lipsită de semnificație atâta vreme cât
reclamantului nu i s-a atribuit și titlul de luptător pentru victoria
revoluției române din decembrie 1989.
Prin sentința civilă nr. 2656 din 14
octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ
și fiscal, a respins excepțiile invocate de pârât ca neîntemeiate, a admis
acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul să publice în Monitorul Oficial al
României certificatul de revoluționar al reclamantului nr. 4035/1993.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a
reținut în esență următoarele:
A constatat că în raport cu petitul
acțiunii formulată de reclamant și anume refuzul nejustificat de soluționarea
cererii de către pârât, dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
privind procedura prealabilă nu au incidența în cauză.
A apreciat că în condițiile în care
potrivit art. 48 din H.G. nr. 566/1996, Comisia pentru cinstirea și sprijinirea
eroilor Revoluției din Decembrie 1989 și-a încetat activitatea, termenul în
care a fost introdusă acțiunea nu are relevanță, astfel că excepția
tardivității introducerii cererii nu este întemeiată.
A considerat că întrucât singura
autoritate administrativă centrală cu atribuții în domeniul preschimbării
certificatelor de revoluționar este pârâtul, nici excepția lipsei calității
procesuale pasive a acestuia nu este întemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei,
instanța de fond a apreciat că pârâtului îi incumbă obligația de a publica în
Monitorul Oficial al României certificatul de revoluționar al reclamantului,
aceasta decurgând din dispozițiile art. 9 din Legea nr. 341/2004 și din Normele
metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004 aprobate prin H.G. nr. 1412/2004.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs pârâtul, Secretariatul de Stat pentru Problemele
Revoluționarilor din Decembrie 1989.
În motivarea recursului, recurentul
a criticat hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că în Monitorul Oficial al
României se publică numai decretele prezidențiale prin care Președintele
României atribuie titlurile de Eroi Martiri al Revoluției Române din Decembrie
1989 sau de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989, nu și
certificatele de revoluționar.
A mai arătat că reclamantul nu a
întreprins nici un demers către organele competente după ce i s-a eliberat
certificatul de revoluționar pentru a i se atribui titlul de Luptător pentru
Victoria Revoluției din Decembrie 1989.
Recurentul a mai arătat că și în
ipoteza în care certificatul de revoluționar va fi publicat în Monitorul
Oficial al României, reclamantul nu va putea obține titlul de Luptător pentru
Victoria Revoluției din Decembrie 1989 dacă nu depune la dosar brevetul de
atestare a titlului acordat potrivit Legii nr. 42/1990.
Examinând actele și lucrările
dosarului, din perspectiva motivelor de recurs invocate de recurent și din
oficiu, Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința civilă atacată,
în sensul că va respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, având în vedere
următoarele considerente:
Intimatul reclamant a solicitat
obligarea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din
Decembrie 1989 să publice în Monitorul Oficial al României, certificatul de
revoluționar nr. 4035/1993 în scopul preschimbării acestuia în titlul de
Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989.
Potrivit art. 5 din Legea nr.
42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri și acordarea unor drepturi urmașilor
acestora, răniților precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din
Decembrie 1989, titlurile prevăzute de lege, inclusiv Titlul de Luptător pentru
Victoria Revoluției din Decembrie 1989 se conferă de către Președintele
României, la propunerea comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor
Revoluției din Decembrie 1989.
Totodată, potrivit art. 9 pct. 6 din
Legea nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au
contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de
persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei
muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 care a abrogat Legea
nr. 42/1990, titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989,
se atribuie, prin decret, de către Președintele României, la propunerea
Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989.
Prin O.U.G. nr. 184/1999, pentru
completarea art. 5 din Legea nr. 42/1990, Secretariatul de Stat pentru
Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a fost împuternicit să facă
propuneri Președinției României pentru eliberarea titlurilor prevăzute de lege,
inclusiv pentru titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie
1989, utilizând listele înaintate Guvernului de către organizațiile
revoluționare legal constituite până la data de 31 decembrie 1992.
Propunerile pentru eliberarea titlurilor
se fac de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din
Decembrie 1989 în cazul în care comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor
Revoluției din Decembrie 1989 prevăzută de Legea nr. 42/1990 nu a finalizat
lucrările în vederea cărora a fost instituită.
Potrivit alin. (3) al Articolului Unic
din O.U.G. nr. 184/1999, listele cuprinzând propunerile pentru eliberarea
titlurilor vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, eventualele
contestații urmând să fie prezentate comisiei parlamentare prevăzute de lege,
în termen de 30 de zile de la publicare.
Așadar, rezultă, din cele ce preced, că recurentul-pârât
nu are competența legală de a publica în Monitorul Oficial al României
certificatele de revoluționar, cum în mod eronat a apreciat prima instanță, ci
poate numai să facă propuneri Președintelui României pentru eliberarea
titlurilor conferite de lege.
Pe de altă parte, Înalta Curte observă că
intimatul-reclamant nu a invocat nici împrejurarea că ar fi urmat procedura
prevăzută de lege, în sensul că ar fi contestat la comisia parlamentară listele
cuprinzând propunerile pentru eliberarea titlurilor publicate în Monitorul
Oficial al României.
Față de aspectele arătate, Înalta Curte,
în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, și va modifica sentința
civilă atacată, respingând acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul
Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989
împotriva sentinței civile nr. 2656 din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința civilă atacată în
sensul că respinge acțiunea reclamantului C.V.M. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11
martie 2009.