ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2897/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 6 mai 2008,

reclamantul O.I. a chemat în judecată Secretariatul de stat pentru problemele

revoluționarilor din decembrie 1989 și Comisia parlamentară a

r

evoluționarilor din decembrie 1989,

solicitând a se constata că a depus în termen actele necesare din care să rezulte

că îndeplinește condițiile pentru obținerea titlului de „Luptător pentru

victoria revoluției din decembrie 1989” și a se dispune obligarea pârâților la

emiterea actului la care are dreptul.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că la data de 29 iulie 1996 a depus la Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1989 dosarul

conținând actele necesare obținerii certificatului de revoluționar, fără a

primi vreun răspuns.

Ulterior, și-a refăcut

dosarul, depunându-l sub nr. 9926 la data de 3 noiembrie 2004 și completându-l

ulterior cu o serie de înscrisuri din care rezultă activitatea revoluționară

desfășurată.

Reclamantul a mai arătat că

la data de 15 februarie 2007 dosarul său a fost apreciat ca fiind complet,

conform procesului - verbal nr. 1820 și că, la aceeași dată a constatat

atașarea la actele sale a unui alt dosar, pe numele lui Oprea Ioan Ionel, care

a obținut certificatul și brevetul de revoluționar.

Ulterior, la 6 februarie

2008, reclamantul și-a completat dosarul inițial, fiind programat din nou la

comisie la 10 aprilie 2008 când însă nu a primit nici o soluție, fiind astfel

privat de a obține certificatul care să ateste activitatea sa revoluționară,

pentru care a și fost ales în funcția de vicepreședinte al Organizației Revoluționare

89 Arad.

Prin sentința civilă nr. 293

din 31 octombrie 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtei Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989 și a

admis acțiunea, dispunând obligarea Secretariatului de stat pentru problemele

revoluționarilor din decembrie 1989 la eliberarea către reclamant a titlului de

„Luptător pentru victoria revoluției din decembrie 1989” .

Instanța a hotărât și

obligarea pârâtei Comisia parlamentară a

r

evoluționarilor

din decembrie 1989 să avizeze favorabil titlul eliberat pe seama reclamantului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că a rezultat din probele administrate că

reclamantul a participat la revoluție și a depus la 29 iulie 1996 Dosarul nr. 785/1996

la Comisia pentru cinstirea eroilor revoluției române din decembrie 1989,

neobținând însă certificatul de revoluționar și brevetul corespunzător datorită

epuizării formularelor tipizate.

Instanța a mai reținut că

reclamantul și-a refăcut documentația și dosarul, pe care le-a depus la 3

noiembrie 2004 sub nr. 9926/2004, verificat la 15 februarie 2007 și atestat ca

fiind complet de Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor din

decembrie 1989  prin procesul-verbal nr. 1820 din 15 februarie 2007.

S-a mai constatat că dosarul

reclamantului, înregistrat sub nr. 9926 a fost analizat în mod repetat, fără

însă a se da o soluție cererii reclamantului.

Împotriva sentinței au

declarat recurs pârâții Secretariatul de stat pentru problemele

revoluționarilor din decembrie 1989 și Comisia parlamentară a

r

evoluționarilor din decembrie 1989,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recursul formulat de

primul pârât s-au invocat lipsa calității sale procesuale pasive, tardivitatea

depunerii cererii și excepția de conexitate a cauzei.

Astfel, pârâtul a precizat

că se află în imposibilitate de a analiza cererea pentru acordarea titlului de „Luptător

pentru victoria revoluției din decembrie 1989”, întrucât organismul abilitat în acest scop, Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din

decembrie 1989, și-a încetat activitatea la 13 mai 1997, iar reclamantul nu a

făcut dovada că dosarul depus a fost analizat de acea comisie, până la acea

dată, împrejurare în raport de care acțiunea este și tardivă.

Pârâtul a mai arătat și

faptul că o cerere cu același obiect, respectiv constatarea că s-au depus în

termen actele cerute de lege pentru acordarea titlului potrivit Legii nr. 42/1990,

se află pe rolul Judecătoriei Arad, instanța de fond respingând în mod

neîntemeiat excepția de conexitate.

Pe fondul cauzei, pârâtul a

criticat sentința, arătând că reclamantul nu a făcut dovada că, anterior datei

de 13 mai 1997, a depus documentația cerută de lege pentru eliberarea titlului

solicitat, pe care secretariatul nu este abilitat să-l emită, atributul acesta

revenind Președintelui României.

În recursul declarat de cea

de-a doua pârâtă s-a invocat de asemenea, netemeinicia sentinței, instanța

neținând cont de faptul că procedura de preschimbare a certificatelor

doveditoare a calității de revoluționar, prevăzută de Legea nr. 341/2004, nu a

fost încă finalizată, astfel încât nu se poate reține nesoluționarea cererii în

termenul legal.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt

fondate, urmând a fi admise și a se dispune casarea sentinței și trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru considerentele ce urmează.

Astfel, excepțiile invocate

de pârâtul Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor din

decembrie 1989 nu pot fi primite, criticile formulate sub acest aspect fiind

nefondate.

Secția de contencios

administrativ a Curții de Apel Timișoara a fost corect sesizată, reclamantul

solicitând prin acțiune nu numai constatarea că a depus dosarul complet pentru

acordarea titlului de luptător în revoluție – cerere ce formează și obiectul Dosarului

nr. 5765/55/2008 soluționat la Judecătoria Arad prin sentința civilă nr. 9162 din 4 decembrie 2008, cauză aflată în apel la Tribunalul Arad – ci și obligarea celor două autorități publice centrale la eliberarea

certificatului. În aceste împrejurări, excepția de conexitate nu este

admisibilă, cu atât mai mult cu cât la Tribunalul Arad judecarea cauzei este suspendată, dispunându-se sesizarea Curții

Constituționale.

Acțiunea ce formează

obiectul prezentei cauze, fiind întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004,

invocându-se refuzul autorității publice de a emite actul solicitat, excepția

tardivității cererii pe motiv că aceasta ar fi trebuit introdusă până la data

de 13 mai 1997, nu este întemeiată.

Referitor la lipsa calității

procesuale pasive a Secretariatului de stat pentru problemele revoluționarilor

din decembrie 1989, această excepție a fost invocată pe considerentul că

reclamantul nu a putut face dovada faptului că dosarul său ar fi fost analizat

de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din decembrie

1989, anterior datei încetării activității și că i s-a eliberat adeverința care

să ateste că s-a propus acordarea titlului de luptător în revoluție.

Așadar, pârâtul nu a pretins

că, după ce activitatea comisiei sus-menționate a încetat la 13 mai 1997, nu ar

fi fost abilitat să facă propuneri pentru acordarea titlului respectiv, această

atribuție revenindu-i potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 184/1999

pentru completarea art. 5 din Legea nr. 42/1990.

Întrucât depunerea și

verificarea dosarului presupun o analiză a probelor administrate, excepția lipsei

calității procesuale pasive nu poate fi soluționată separat de fondul cauzei.

Sub acest aspect, Curtea

reține că instanța de fond a constatat în mod întemeiat că reclamantul a depus

la 29 iulie 1996 la Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției

din decembrie 1989 un dosar pentru obținerea calității de luptător în

revoluție, conținând 16 file și înregistrat sub nr. 785.

Această împrejurare este

dovedită nu numai cu înscrisul ce atestă depunerea dosarului, dar și cu

înregistrarea ulterioară la comisia constituită la nivelul secretariatului, la

3 noiembrie 2004, sub nr. 9926, a cererii de preschimbare a certificatului, chiar

în lipsa actului doveditor al calității de revoluționar eliberat în baza Legii nr.

42/1990.

Acceptând refacerea

dosarului și a documentației în anul 2004, pârâtul și-a asumat culpa

nesoluționării cererii inițiale din anul 1996, astfel încât nu mai poate invoca

faptul că solicitarea reclamantului ar fi fost ulterioară datei de 13 mai 1997

și nici excepția lipsei calității procesuale pasive care apare ca neîntemeiată.

Din actele dosarului nu

rezultă însă modul de soluționare a dosarului depus de reclamant sub nr. 9926/2004,

impunându-se trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru completarea probelor.

Instanța de fond a reținut

în considerentele sentinței că dosarul reclamantului a fost constatat ca fiind

complet în urma verificării efectuate de pârât prin procesul - verbal din 15

februarie 2007.

Dar verificarea menționată

în acest înscris a fost efectuată de președintele organizației „Mișcarea

revoluționară 1989”, în prezența unui reprezentant al Secretariatului de stat

pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989. În partea de jos a procesului

– verbal se consemnează că dosarul urmează să fie verificat ulterior în ședința

de plen a Comisiei constituite la nivelul secretariatului, mențiune ce este

confirmată de procesele - verbale ulterioare ale comisiei, prin care este

indicată necesitatea completării dosarului reclamantului.

Deși instanța de fond a

solicitat pârâtului prin adresă scrisă dacă și în ce mod a fost soluționată

cererea reclamantului înregistrată sub nr. 9926/2004, întâmpinarea depusă de

secretariat nu răspunde solicitării, conținând chiar afirmația că nu există un

asemenea dosar.

Urmează ca în fond după

casare, instanța de trimitere să impună pârâtului să depună la dosar dovada

modului de soluționare a dosarului reclamantului, pornind însă de la premisa că

acesta a solicitat în termenul legal eliberarea certificatului de revoluționar,

iar secretariatul are abilitarea de a-i rezolva cererea.

Întrucât reclamantul a

pretins existența unei confuzii a dosarului său cu cel al unei alte persoane,

cu același nume, confuzie petrecută în anii 1996 și 1997, pârâtul la cererea

instanței a prezentat aceste documente în ședința publică de la 14 octombrie

2008, conținutul acestuia nefiind menționat însă în considerentele sentinței,

urmând ca instanța de trimitere să solicite depunerea acelor documente în copie

la dosar pentru a putea fi verificate susținerile reclamantului.

În raport de cele expuse mai

sus, Curtea, admițând recursurile formulate, va casa sentința atacată și va

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Comisia parlamentară a

r

evoluționarilor

din decembrie 1989 și Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor

din decembrie 1989 împotriva sentinței civile nr. 293 din 31 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 mai 2009.