ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2956/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Decizia pronunțată în recurs Prin Decizia nr. 71 din 14 ianuarie 2010 a î naltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a constatat nulitatea recursului declarat de D.A. împotriva sentinței civile nr. 3319 din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, î nalta Curte a reținut că potrivit prevederilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul acestui termen, în speță termenul de recurs fiind cel stabilit de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, și anume 15 zile de la comunicarea hotărârii.

S-a mai reținut că sentința atacată a fost comunicată recurentei la data de 20 februarie 2009, aceasta declarând recurs anterior, la 10 decembrie 2008, iar motivele de recurs au fost depuse în fața î naltei Curți, la termenul de judecată din 15 octombrie 2009. În consecință, reținând că în speță nu au fost identificate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit alin. (2) al art. 306 C. proc. civ., Înalta Curte a făcut aplicarea alin. (1) al aceluiași articol și a constatat nulitatea recursului. 2. Contestația în anulare exercitată de recurenta-reclamantă La data de 26 ianuarie 2010, recurenta-reclamantă D.A. a formulat o contestație în anulare, prin care a solicitat examinarea sub toate aspectele a deciziei nr. 71 din 14 ianuarie 2010 și suspendarea acesteia, arătând că își va motiva contestația după primirea deciziei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare 1. Argumente de fapt și de drept relevante Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ. Art. 317 C. proc. civ. reglementează contestația în anulare de drept comun, prin care pot fi deduse judecății neregularități ale procedurii de citare pentru ziua când s-a soluționat pricina sau încălcări ale normelor de competență de ordine publică. Contestația în anulare specială o formează obiectul de reglementare al art. 318 C. proc. civ. poate fi îndreptată numai împotriva deciziilor pronunțate în recurs, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Deși prin încheierea din data de 30 aprilie 2010 i-a fost acordat un termen în acest sens, contestatoarea nu și-a motivat demersul procesual în sensul celor menționate anterior. 2. Temeiul legal al soluției adoptate cu privire la contestația în anulare Având în vedere toate considerentele expuse precum și împrejurarea că prin cererea introductivă, contestatoarea a atacat decizia de recurs „în și sub toate aspectele”, tinzând, practic, la o rejudecare a cauzei, în afara cadrului procesual reglementat pentru calea de atac pe care a promovat-o, în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de D.A. împotriva deciziei nr. 71 din 14 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.