ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2956/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2956/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Decizia pronunțată în recurs
Prin Decizia nr. 71 din 14 ianuarie 2010 a
î
naltei Curți de Casație și
Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a
constatat nulitatea recursului declarat de D.A. împotriva sentinței civile
nr. 3319 din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția
a VIII a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această
hotărâre,
î
nalta Curte a
reținut că potrivit prevederilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul
se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul acestui
termen, în speță termenul de recurs fiind cel stabilit de art. 20
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și
completările ulterioare, și anume 15 zile de la comunicarea hotărârii.
S-a mai reținut că
sentința atacată a fost comunicată recurentei la data de 20
februarie 2009, aceasta declarând recurs anterior, la 10 decembrie 2008, iar
motivele de recurs au fost depuse în fața
î
naltei Curți, la termenul de judecată din 15 octombrie
2009.
În consecință,
reținând că în speță nu au fost identificate motive de
ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit alin. (2)
al art. 306 C. proc. civ., Înalta Curte a făcut aplicarea alin. (1) al
aceluiași articol și a constatat nulitatea recursului.
Contestația în anulare
exercitată de recurenta-reclamantă
La data de 26 ianuarie 2010,
recurenta-reclamantă D.A. a formulat o contestație în anulare, prin
care a solicitat examinarea sub toate aspectele a deciziei nr. 71 din 14 ianuarie
2010 și suspendarea acesteia, arătând că își va motiva
contestația după primirea deciziei.
II. Considerentele Înaltei Curți
asupra contestației în anulare
Argumente de fapt și de drept
relevante
Contestația în anulare este o cale
extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în
cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 317 și art. 318 C.
proc. civ.
Art. 317 C. proc. civ. reglementează
contestația în anulare de drept comun, prin care pot fi deduse
judecății neregularități ale procedurii de citare pentru
ziua când s-a soluționat pricina sau încălcări ale normelor de
competență de ordine publică.
Contestația în anulare specială
o formează obiectul de reglementare al art. 318 C. proc. civ. poate fi
îndreptată numai împotriva deciziilor pronunțate în recurs, când
dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când
instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis,
din greșeală, să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare
sau de casare.
Deși prin încheierea din data de 30
aprilie 2010 i-a fost acordat un termen în acest sens, contestatoarea nu
și-a motivat demersul procesual în sensul celor menționate anterior.
Temeiul legal al soluției
adoptate cu privire la contestația în anulare
Având în vedere toate considerentele
expuse precum și împrejurarea că prin cererea introductivă,
contestatoarea a atacat decizia de recurs „în și sub toate aspectele”, tinzând,
practic, la o rejudecare a cauzei, în afara cadrului procesual reglementat
pentru calea de atac pe care a promovat-o, în temeiul art. 320 C. proc. civ.,
Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată
de D.A. împotriva deciziei nr. 71 din 14 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 3 iunie 2010.