ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 71/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1353 din 20 februarie 2008 Tribunalul București, secția a VIII-a, și-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta D.A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Tehnic de Dispozitive Medicale, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. S-a reținut că reclamata solicită anularea Ordinului nr. R/303 din 25 iulie 2005 emis de Ministerul Sănătății, care este un act administrativ emis de o autoritate publică centrală. După declinare, reclamanta a completat cadrul procesuale al acțiunii, în sensul că a înțeles să cheme în judecată și pârâții Ministerul Sănătății și I.L.

- conducător al Oficiului Tehnic de Dispozitive Medicale. Pârâtul Oficiul Tehnic de Dispozitive Medicale a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa îndeplinirii procedurii prealabile de către reclamanta D.A. Prin sentința civilă nr. 3319 din 2 decembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de neîndeplinire a procedurii prealabile și a respins acțiunea formulată de reclamanta D.A. ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea unui act administrativ emis de pârâtul Ministerul Sănătății Publice, iar în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Din examinarea actelor depuse la dosar instanța de fond a constatat că anterior sesizării instanței, reclamata nu a solicitat autorității emitente revocarea actului atacat, neîndeplinind condiția prevăzută de textul legal menționat, astfel încât acțiunea se impune a fi respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta D.A., fără a depune motivele de recurs în termenul legal. Recursul este nul. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., va analiza cu prioritate aspectul depunerii motivelor de recurs peste termenul legal, excepția nulității recursului fiind una de ordine publică, menită să facă de prisos cercetarea pe fond a cererii de recurs. În conformitate cu dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul acestui termen, termenul de recurs fiind cel stabilit de prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată prin Legea nr. 262/2007 și anume de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Din actele dosarului rezultă că sentința recurată a fost comunicată recurentei - reclamante la data de 20 februarie 2009, aceasta declarând recurs la data de 10 decembrie 2008, înainte de comunicarea hotărârii, iar motivele de recurs au fost depuse în fața Înaltei Curți, la termenul din 15 octombrie 2009, după ce la termenul din 4 iunie 2009 se menționase în referatul cauzei nemotivarea recursului. Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și cum nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit alin. (2) al aceluiași art., Curtea urmează a constata că recursul este nul. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de D.A., împotriva sentinței civile nr. 3319 din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2010.