ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3845/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3845/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4063 din 20
noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiate, excepțiile
inadmisibilității cererii, decăderii din termenul de a formula cererea și
lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pe fond, apreciind că, în
speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, a respins ca neîntemeiată acțiunea
formulată de A.R.T.O.P. în contradictoriu cu Ministerul Sănătății, prin care
solicita suspendarea executării Ordinului nr. 1509/2008 emis de pârât.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs A.R.T.O.P. criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
În prealabil, Înalta
Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a
fost declarat peste termenul prevăzut de din Legea nr. 554/2004.
În conformitate cu
prevederile art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, cu modificările și completările ulterioare, hotărârea prin care
instanța se pronunță asupra suspendării executării actului administrativ
contestat este executorie de drept, ea putând fi atacată cu recurs în termen de
5 zile de la comunicare.
Din analiza actelor
și lucrărilor dosarului, se constată că sentința recurată a fost comunicată
recurentei la data de 10 decembrie 2009 și a fost atacată cu recurs la data de
21 decembrie 2009, depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile de la
comunicare, prevăzut de textul de lege sus-menționat.
Potrivit
dispozițiilor art. 103 alin. (1) din C. proc. civ., „neexercitarea oricărei căi
de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune
altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai
presus de voința ei”.
Constatând că
recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 14 alin. (4)
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și că recurenta nu a
pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii
de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Înalta Curte urmează să
dea eficiență dispozițiilor legale sancționatorii sus invocate și să respingă
recursul, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de A.R.T.O.P. împotriva Sentinței nr. 4063 din 20 noiembrie 2009 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 24 septembrie 2010.