ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2099/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul R.G.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.N.P. și alte drepturi de Asigurări Sociale suspendarea Ordinului nr. 674 din 21 mai 2009, prin care în mod abuziv și discriminatoriu, i s-a redus indemnizația de conducere, de la 50% la 1% până la îndeplinirea procedurii prealabile și până la formularea acțiunii privind anularea actului administrativ, obligarea pârâtei la acordarea aceleiași indemnizații de conducere care a fost acordată tuturor directorilor din C.N.P. și alte drepturi de Asigurări Sociale și obligarea pârâtei la plata sumei echivalente indemnizației de conducere pe luna mai 2009, așa cum a fost acordată și celorlalți directori, în cuantum de 40% aplicat la salariul de bază, plus dobânda legală.

Prin Sentința civilă nr. 3731 din 5 noiembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamant și a luat act de renunțarea la judecarea capetelor 2 și 3 din acțiune. Pentru a pronunța această soluția instanța de fond a reținut că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul R.G.D. a formulat declarație de recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Astfel fiind, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs formulată inițial la 25 noiembrie 2009 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții: "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Este adevărat că recurentul, a depus la dosar motivele de recurs, însă la 21 aprilie 2010, cu mult peste termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Potrivit art. 301 C. proc. civ. "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel". De asemenea, conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică". Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar putea fi invocate din oficiu, de către instanță. Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de R.G.D. împotriva Sentinței civile nr. 3731 din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.