ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2099/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul R.G.D. a

solicitat în contradictoriu cu pârâta C.N.P. și alte drepturi de Asigurări

Sociale suspendarea Ordinului nr. 674 din 21 mai 2009, prin care în mod abuziv

și discriminatoriu, i s-a redus indemnizația de conducere, de la 50% la 1% până

la îndeplinirea procedurii prealabile și până la formularea acțiunii privind

anularea actului administrativ, obligarea pârâtei la acordarea aceleiași

indemnizații de conducere care a fost acordată tuturor directorilor din C.N.P.

și alte drepturi de Asigurări Sociale și obligarea pârâtei la plata sumei

echivalente indemnizației de conducere pe luna mai 2009, așa cum a fost

acordată și celorlalți directori, în cuantum de 40% aplicat la salariul de

bază, plus dobânda legală.

Prin Sentința civilă

nr. 3731 din 5 noiembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de

suspendare formulată de reclamant și a luat act de renunțarea la judecarea

capetelor 2 și 3 din acțiune.

Pentru a pronunța

această soluția instanța de fond a reținut că, în cauză, nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei

hotărâri, reclamantul R.G.D. a formulat declarație de recurs, fără a preciza

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la

această soluție, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs formulată

inițial la 25 noiembrie 2009 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit.

c) C. proc. civ.

Potrivit acestor

dispoziții: "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității:

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,

după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Este adevărat că

recurentul, a depus la dosar motivele de recurs, însă la 21 aprilie 2010, cu

mult peste termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Potrivit art. 301 C.

proc. civ. "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

De asemenea, conform

dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu

a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de

recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică".

Or, în cauză nu

există motive de ordine publică, ce ar putea fi invocate din oficiu, de către

instanță.

Astfel fiind, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că

cererea de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se

sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de R.G.D. împotriva Sentinței civile nr. 3731 din 5 noiembrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.