ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3694/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 63/CC din 15 iunie

2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și

excepția inadmisibilității cererii și a respins, ca neîntemeiată, cererea

formulată de reclamantul R.G.D., în contradictoriu cu Președintele Casei

Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - D.D.P.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, reclamantul R.G.D. a formulat declarație de recurs

fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum

prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a constatat că prezenta cerere de recurs nu cuprinde

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Conform acestor dispoziții: „cererea de recurs va

cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor

fi depuse printr-un memoriu separat”.

Este adevărat că

recurentul, prin cererea formulată, a precizat că va depune motivele de recurs,

însă nu și-a îndeplinit această obligație legală în termenul prevăzut de art.

25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, privind contenciosul

administrativ.

În conformitate cu

textul de lege menționat „Hotărârea pronunțată de instanța de executare poate

fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare”.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă, fără putință de tăgadă că hotărârea recurată a

fost comunicată la 21 iulie 2010 iar motivele de recurs au fost depuse la 7

septembrie 2010.

Or, potrivit dispozițiilor

art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în

termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea

reține din oficiu motive de casare de ordine publică”.

În cauză nu există

motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către

instanță.

Astfel fiind, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că

cererea de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se

sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de R.G.D. împotriva

Sentinței civile nr. 63/CC din 15 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 17 septembrie 2010.