ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3694/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 63/CC din 15 iunie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și excepția inadmisibilității cererii și a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul R.G.D., în contradictoriu cu Președintele Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - D.D.P. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, reclamantul R.G.D. a formulat declarație de recurs fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. Astfel fiind, Înalta Curte constată că recursul este nul. Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că prezenta cerere de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Conform acestor dispoziții: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”. Este adevărat că recurentul, prin cererea formulată, a precizat că va depune motivele de recurs, însă nu și-a îndeplinit această obligație legală în termenul prevăzut de art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, privind contenciosul administrativ.

În conformitate cu textul de lege menționat „Hotărârea pronunțată de instanța de executare poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare”. Din actele și lucrările dosarului rezultă, fără putință de tăgadă că hotărârea recurată a fost comunicată la 21 iulie 2010 iar motivele de recurs au fost depuse la 7 septembrie 2010. Or, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică”. În cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță. Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de R.G.D. împotriva Sentinței civile nr. 63/CC din 15 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2010.