ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3798/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 659 din 5 februarie

2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea formulată de reclamanții G.C.I., C.C., C.G., V.M., T.I.,

D.M.N. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești și a anulat Ordinele nr. 1165/C din 09 aprilie 2009 și nr. 1163/C

din 9 aprilie 2009, emise de pârât.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că reclamanții au arătat că prin Ordinul nr. 1163/C

din 9 aprilie 2009 s-a revocat Ordinul nr. 768/C din 04 martie 2009, iar prin

Ordinul nr. 1165/C din 09 aprilie 2009 s-a dispus ca, începând cu 01 martie 2009,

să se achite sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică judecătorilor

care dețin hotărâri judecătorești prin care li se recunoaște plata pentru

viitor sau în continuare a acestui spor.

Un alt motiv de nelegalitate îl

reprezintă faptul că la data de 04 martie 2009 a fost emis Ordinul nr. 768/C al

Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești prin care se dispune că

începând cu data de 01 martie 2009 judecătorii beneficiază de un spor de 50%

pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută

lunară, așadar, judecătorii aveau speranța legitimă că vor primi necondiționat

sporul de 50%.

Instanța de fond a mai reținut că

aceste două ordine încalcă decizia nr. 21/2008 a Înaltei

Curți de

Casație și Justiție prin care, urmare a admiterii recursului în

interesul legii, s-a recunoscut dreptul la sporul de 50% de risc și

suprasolicitare neuropsihică tuturor judecătorilor nu numai celor care dețin

hotărâri judecătorești prin care se recunoaște acest drept.

Față de caracterul obligatoriu al

deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, caracter conferit

de art. 329 C. proc. civ., instanța de fond a reținut că pârâtul nu a respectat

obligația impusă de această decizie.

Împotriva hotărârii instanței de fond

pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că adresa

nr. 76.602 din 03 iulie 2009 a cărei anulare s-a solicitat nu constituie un act

administrativ în sensul Legii 554/2004 a contenciosului administrativ, ci o

măsură stabilita de ordonatorul principal de credite în sarcina celorlalți

ordonatori din sistem, materializată sub forma unei adrese, având în vedere

noile dispoziții legale cu incidență asupra achitării drepturilor salariale

pentru personalul din sistemul justiției si Legea 18/2009 privind bugetul de

stat pe anul 2009.

Fiind o simplă operațiune de

încunoștințare a ordonatorilor secundari și terțiari de credite, realizată ca

urmare a intrării în vigoare a unui nou act normativ - O.U.G. nr. 71/2009 -

coroborat cu Legea nr. 18/2009 și Legea nr. 500/2002, iar nu o manifestare de

voință unilaterală a unității emitente, susceptibilă de a da naștere, a

modifica sau a stinge raporturi juridice prin ea însăși, această adresă nu

poate face obiectul unei cereri de anulare sau de suspendare întemeiate pe prevederile

Legii nr. 554/2004.

Astfel, prin această adresă s-a

precizat, în atenția ordonatorilor secundari și terțiari de credite, că la data

de 10 iulie 2009 drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita

fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, plata

acestui spor urmând a se efectua potrivit O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor

sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi

salariale personalului din sectorul bugetar. Prin această adresă se aduce la

cunoștință ordonatorilor secundari și terțiari de credite situația bugetului și

noua formă de plată a sporului de 50% care s-a făcut în baza titlurilor

executorii și care se modifică conform O.U.G. nr. 71/2009 modificarea constă în

faptul că sporul nu se achită lunar ci eșalonat conform acestei ordonanțe de

urgență).

Prin urmare, recurentul-pârât

solicită instanței de recurs să constate că adresa contestată nu are natura

juridică a unui act administrativ, fiind doar o încunoștințare cu privire la

aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2009 sau cu privire la efectele acestui

nou act normativ, iar în consecință, să aprecieze că adresa în discuție nu

poate face obiectul unei plângeri prealabile sau al unei acțiuni în contencios

administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004.

Examinând cauza și sentința recurată

precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această soluție

instanța a constatat că motivele de recurs nu cuprind motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., acesta cuprinzând motive străine cauzei.

În cauza de față instanța de fond a

fost învestită cu o acțiune având ca obiect anularea Ordinelor nr. 1165/C și

1163/C din 9 aprilie 2009 emise de pârât.

În motivele de recurs,

recurentul-pârât critică soluția instanței de fond, considerând că instanța de

fond în mod greșit a anulat adresa nr. 76602 din 3 iulie 2009.

Prin urmare, Înalta Curte constată

că motivele de recurs invocate sunt străine pricinii.

Potrivit art. 302

1

alin.

(1) lit. c): „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele

de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după

caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 306 alin.

(1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal,

cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu

motive de casare de ordine publică”.

Or, în cauză nu există motive de ordine publică,

ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță.

Astfel fiind, pentru considerentele arătate și

în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată,

nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea

acestora, în raport cu sentința recurată, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Ministerul

Justiției, împotriva sentinței civile nr. 659 din 5 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23

septembrie 2010.