ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3020/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 iulie 2009, reclamantul M.M.A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului și A.N.S.V.S.A. să se dispună anularea O.U.G. nr. 37/2009 și a Ordinului nr. 69595 din 23 aprilie 2009 de încetare a raporturilor sale de serviciu, prin eliberarea din funcția publică de director executiv la D.S.V.S.A. Sălaj, obligarea pârâților la plata salariilor, îndemnizațiilor și sporurilor de care nu a mai beneficiat de la data eliberării din funcție și obligarea pârâților la plata de daune morale în sumă de 150.000 Euro. Reclamantul a solicitat să se constate nelegalitatea O.U.G.

nr. 37/2009 pentru lipsa motivării urgenței adoptării acestui act normativ, precum și nejustificarea situației excepționale determinante pentru reglementarea în condițiile prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constituție. Reclamantul a invocat și nelegalitatea actului administrativ subsecvent, Ordinul nr. 69595 din 23 aprilie 2009 emis de Președintele A.N.S.V.S.A., motivând că i-a fost încălcat dreptul fundamental la muncă, fiind privat în mod abuziv de singura sa sursă de venituri. Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 663 dom 18 decembrie 2009, prin care a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a O.U.G.

nr. 37/2009, a admis acțiunea, a anulat Ordinul nr. 69595 din 23 aprilie 2009, a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior emiterii ordinului susmenționat, obligând pârâții în solidar să plătească reclamantului contravaloarea salariilor, indemnizațiilor și sporurilor de care nu a beneficiat de la data destituirii, a daunelor morale în sumă de 15.000 Euro și a cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că este nelegal Ordinul nr. 69595 din 23 aprilie 2009 emis în baza prevederilor art. II alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale, definitivă și obligatorie, conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Instanța de fond a reținut că, potrivit deciziei pronunțate de instanța de contencios constituțional, O.U.G. nr. 37/2009 afectează statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ - teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999. Constatând nelegalitatea actului administrativ de eliberare a reclamantului din funcția publică de conducere deținută, instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 109 raportat la art. 106 din Legea nr. 188/1999 și art. 9 alin. (5), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora a dispus anularea actului atacat, a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică de director executiv al D.S.V.S.A.

Sălaj și a obligat pârâții în solidar să plătească reclamantului salariile aferente începând cu data de 24 aprilie 2009 și până la reintegrarea efectivă în funcția publică. În raport de situația de fapt dovedită în cauză, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată și cererea de daune morale, obligând în solidar pârâții să plătească reclamantului cu acest titlu suma de 15.000 Euro, în echivalent lei la data plății. În acest sens, a fost avută în vedere atitudinea pârâtei A.N.S.V.S.A. de a refuza, fără temei legal, punerea în executare a sentinței civile nr. 13 din 5 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, definitivă și irevocabilă, prin care a fost suspendată executarea ordinului de eliberare din funcție a reclamantului, ceea ce a determinat încălcarea dreptului la muncă al funcționarului public și lipsirea acestuia de salariu.

Cererea de anulare a O.U.G. nr. 37/2009 a fost respinsă ca inadmisibilă, cu motivarea că legea nu autorizează instanța de contencios administrativ, ca jurisdicție judiciară, să dispună anularea unui asemenea act. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții Guvernul României și A.N.S.V.S.A., solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamant. Recurenta A.N.S.V.S.A. a susținut că în mod greșit instanța de fond a dispus anularea Ordinului nr. 69595 din 23 aprilie 2009, care a fost emis anterior pronunțării deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale, publicată în M.Of.

nr. 758 din 6 noiembrie 2009, dat fiind că aceasta produce efecte numai pentru viitor. Din acest considerent, recurenta a arătat că desființarea funcției intimatului-reclamant s-a produs ope legis și instituția publică nu a avut un drept de opțiune, fiind obligată să procedeze în conformitate cu dispozițiile imperative ale O.U.G. nr. 37/2009, în vigoare la data emiterii ordinului anulat. Recurentul Guvernul României a criticat soluția de obligare a sa în solidar a A.N.S.V.S.A. la plata drepturilor salariale cuvenite intimatului-reclamant , motivând că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu a fost parte în raporturile juridice deduse judecății și nu poate fi reținută răspunderea sa, în condițiile în care a fost anulat actul administrativ emis de o altă instituție publică.

Ambii recurenți au criticat soluția de obligare a lor la plata daunelor morale, în sumă de 15.000 Euro, arătându-se că intimatul-reclamant nu a administrat dovezi cu privire la natura valorilor nepatrimoniale care au fost lezate printr-o faptă ilicită culpabilă. Recurenții au susținut că ordinul contestat nu era susceptibil să lezeze onoarea și probitatea profesională a intimatului-reclamant, deoarece destituirea din funcția publică de conducere s-a dispus din motive neimputabile funcționarului public, astfel că nu s-a adus atingere acestor valori nepatrimoniale. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 Curtea Constituțională a declarat neconstituțională legea de aprobare a O.U.G.

nr. 37/2009 și implicit, această ordonanță privind măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. Neconformitatea actului normativ aplicat de recurenta A.N.S.V.S.A. cu prevederile constituționale a afectat legalitatea actului administrativ de eliberare din funcție a intimatului – reclamant, astfel că a fost corect dispusă anularea acestuia, ca efect al admiterii acțiunii. Susținerea autorității recurente privind efectele viitoare ale deciziei prin care Curtea Constituțională declară neconstituționale prevederile unui act normativ se dovedește a fi nefondată, întrucât decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a fost pronunțată și publicată în Monitorul Oficial anterior soluționării prezentului litigiu.

Instanța de fond a soluționat corect și excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României cu privire la cererea de obligare la plata drepturilor salariale. Astfel, s-a avut în vedere că, ilicitul cauzator de prejudicii și care conferă temei de reparație prin plata tuturor drepturilor salariale neîncasate de intimatul-reclamant în perioada eliberării din funcția publică este imputabil patrimonial atât Guvernului României, ca autor al actului normativ nelegal, sancționat ca atare de jurisdicția de contencios constituțional, cât și recurentei A.N.S.V.S.A., ca autor direct al ordinului contestat. De asemenea, instanța de fond a reținut întemeiat că, într-o cerere de reparare a prejudiciului cauzat prin ordonanțe ale Guvernului formulată în baza dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Guvernul României este ținut să răspundă, în calitate de autor al actului cauzator de prejudicii.

Recursurile vor fi admise și în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va fi modificată în parte hotărârea atacată în sensul că va fi respinsă ca neîntemeiată cererea intimatului-reclamant de acordare a daunelor morale. În raport de situația de fapt concretă și de modificările legislative care au intervenit în reglementarea funcției publice deținută de intimatul-reclamant, instanța de fond a considerat greșit ca fiind dovedită dauna morală invocată prin acțiune, ca o vătămare adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane. În condițiile în care eliberarea din funcție a intimatului-reclamant a fost dispusă în executarea unui act normativ cu forță juridică superioară și nu din motive imputabile funcționarului public, nu se poate reține existența unui prejudiciu moral pentru repararea căruia să fie antrenată răspunderea juridică a autorităților recurente, cum neîntemeiat a hotărât instanța de fond.

În consecință, Înalta Curte va admite recursurile și va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul celor expuse anterior, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului și A.N.S.V.S.A. împotriva sentinței nr. 663 din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte, hotărârea atacată, în sensul că respinge cererea de acordare a daunelor morale , ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.