ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5479/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5479/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj,

secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.F., în contradictoriu

cu pârâții Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și a

solicitat instanței anularea Ordinului nr. 1014 din 13 octombrie 2009 emis de

C.N.P.A.S., reintegrarea sa în funcția publică de conducere deținută anterior

emiterii acestui ordin, obligarea la plata salariilor, indemnizațiilor și

sporurilor de care nu a beneficiat ca urmare a eliberării sale din funcție,

actualizate cu procentele reprezentând coeficientul de inflație și cu obligarea

la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii

s-a arătat că nu a existat un motiv real și legal de încetare a contractului

său de management și emiterea ordinului echivalează cu o veritabilă concediere

pentru motive ce țin de persoana salariatului, dar s-au făcut referiri și la

Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curții Constituționale prin care au

fost declarate neconstituționale unele prevederi ale O.U.G. nr. 105/2009.

Au formulat

întâmpinări:

- Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, care a invocat excepția necompetenței Curții de

Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal pentru că este un litigiu

de muncă, excepția lipsei calității procesuale pasive pentru că nu a emis

ordinul atacat și excepția lipsei procedurii prealabile;

- Guvernul României a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru că actul atacat este

emis de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale;

- Casa Națională de

Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată.

Printr-o precizare a acțiunii,

reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata daunelor pentru

prejudiciul cauzat ca urmare a emiterii ordinului atacat și a refuzului de a-l

repune în funcția publică deținută anterior emiterii acestui ordin.

de fond

Prin Încheierea din

20 iulie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal a

respins excepțiile invocate ca neîntemeiate, iar prin Sentința nr. 426/2010 a

fost admisă în parte cererea astfel cum a fost precizată, a fost anulat Ordinul

nr. 1014 din 13 octombrie 2009 a CNPDAS, s-a dispus reintegrarea reclamantului

în funcția de conducere deținută anterior, au fost obligate pârâtele, în

solidar, la plata despăgubirilor egale cu valoarea salariilor, indemnizațiilor

și sporurilor, sumă actualizată cu indicele de inflație de la 14 octombrie 2009

și până la data reintegrării în funcție și la plata sumei de 10.000 RON, cu

titlu de daune morale.

În motivarea

soluției, instanța de fond a reținut faptul că prin Ordinul nr. 1014 din 13

octombrie 2009 emis de CNPAS, reclamantului i-a încetat contractul de

management încheiat în vederea exercitării funcției de director coordonator al

C.J.P. Sălaj, iar actul a fost emis în baza O.U.G. nr. 105/2009, ordonanță ce a

fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a

Curții Constituționale.

Instanța de fond a

prezentat, pe larg, Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții

Constituționale ce se referă la O.U.G. nr. 37/2009 și pentru că O.U.G. nr.

105/2009 conține aceleași reglementări și aceleași soluții legislative și unele

prevederi au fost declarate neconstituționale.

Pentru că actul

administrativ individual a fost emis în executarea și aplicarea unor dispoziții

legale declarate neconforme cu Constituția a fost admis capătul de cerere

privind anularea actului atacat.

Subsecvent anulării

actului administrativ s-a dispus reîncadrarea sa pe funcția deținută anterior

și obligarea la plata salariilor, indemnizațiilor și sporurilor de care a fost

lipsit, ce vor fi actualizate de la data de 14 octombrie 2009 și până la

reintegrarea sa.

Au fost obligate

pârâtele și la plata daunelor morale având în vedere că i-a fost afectată

onoarea, prestigiul profesional și chiar sănătatea.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

Guvernul României și Casa Națională de Pensii Publice.

I. În recursul

declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale se critică

soluția instanței de fond pentru că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a

legii pentru că în mod greșit a respins:

- excepția lipsei

competenței materiale a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și

fiscal de a soluționa cauza pentru că este asimilat contractului individual de

muncă și contractul de management, iar instanța competentă este cea de litigii

de muncă, respectiv tribunalul;

- excepția lipsei

calității procesuale pasive a MMFPS întrucât actul atacat a fost emis de CNPAS

care are personalitate juridică;

- excepția lipsei

procedurii prealabile deoarece reclamantul nu a solicitat anularea actului

atacat și, de aceea, cererea trebuia respinsă ca inadmisibilă;

- excepția

netimbrării a fost respinsă în mod greșit pentru că cererea trebuia timbrată.

Pe fond, se invocă

faptul că reclamantul nu mai poate fi reintegrat pe postul de director

coordonator pentru că această funcție a fost desființată prin O.U.G. nr.

105/2009.

S-a solicitat

admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și respingerea cererii

în ceea ce privește MMFPS ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără

calitate procesuală pasivă.

II. Recursul declarat

de Casa Națională de Pensii Publice (fostă Casa Națională de Pensii și alte

Drepturi de Asigurări Sociale) a vizat greșita aplicare a legii de către

instanța de fond, deoarece:

- Ordinul nr. 1014

din 13 octombrie 2009 a fost emis în temeiul unor dispoziții legale în vigoare,

respectiv, O.U.G. nr. 105/2009, iar referirile reclamantului la încălcarea art.

65 din C. muncii sunt eronate pentru că nu are incidentă în cauză;

- tot nefondate sunt

considerentele și susținerile reclamantului referitoare la incidența art. 99

alin. (1) lit. c), art. 106 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999;

- soluția instanței

de fond prin care a fost obligată autoritatea la plata daunelor morale a fost

criticată pentru că nu există faptă ilicită comisă cu vinovăție de instituția

pârâtă și ordinul a fost emis cu respectarea O.U.G. nr. 105/2009.

III. În recursul

Guvernului României este criticată soluția instanței de fond pentru că l-a obligat

pe acesta la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea salariilor,

indemnizațiilor și sporurilor, în solidar cu celelalte pârâte, ca și la plata

daunelor morale, deoarece Guvernul României nu are calitate procesuală pasivă

în cauză, având în vedere că obligarea la plata acestora este consecința

emiterii unui act de către C.N.P.A.S.

Intimatul-reclamant a

depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și a

depus la dosar Ordinul nr. 7 din 7 ianuarie 2011 emis de Președintele CNPP prin

care, începând cu 10 ianuarie 2011 a fost suspendat Ordinul Președintelui CNPAS

nr. 1014 din 13 octombrie 2009 și i-au fost acordate drepturile salariale

corespunzătoare funcției de director executiv al Casei Județene de Pensii

Sălaj.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

admite recursurile declarate dar pentru următoarele considerente:

I. Recursul declarat

de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale va fi admis în privința

excepției calității procesuale pasive ca și recursul Guvernului României ce

vizează aceeași excepție.

În fața instanței de

fond a fost atacat Ordinul nr. 1014 din 13 octombrie 2009 emis de C.N.P.A.S.

prin care reclamantului i-a încetat contractul de management încheiat cu

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și funcția de director

coordonator al C.J.P. Sălaj.

Instanța de fond a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a MMFPS și a Guvernului

României, având în vedere că ministerul era parte în contractul de management,

iar Guvernul României este emitentul O.U.G. nr. 105/2009.

Calitatea procesuală

presupune identitatea între pârât și cel obligat în cadrul raportului juridic

dedus judecății.

În speță, chiar dacă

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale este parte în contractul de

management încheiat cu reclamantul, obiectul cauzei în fața instanței de fond

l-a constituit anularea Ordinului nr. 1014 din 13 octombrie 2009, ordin emis de

Președintele CNPAS, astfel că nu se atacă un act administrativ emis de această

autoritate ci de o alta - CNPAS.

Referitor la

calitatea procesuală pasivă a Guvernului României, aceleași considerente impun

admiterea excepției, mai ales că litigiul nu a avut ca temei art. 9 din Legea

nr. 554/2004 pentru a putea invoca emiterea O.U.G. nr. 105/2009 de către acest

pârât.

Pentru că a fost

admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a MMFPS și a Guvernului

României nu vor mai fi analizate celelalte excepții care ar fi fost greșit

soluționate de instanța de fond și nici cele invocate de Guvernul României

privind obligarea la plata daunelor materiale și morale.

Vor fi admise

recursurile Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Guvernului

României, modificată în parte sentința atacată și va fi respinsă acțiunea

reclamantului față de cele două autorități pentru lipsa calității procesuale

pasive.

II. Recursul declarat

de Casa Națională de Pensii Publice (fostă Casa Națională de Pensii și alte

Drepturi de Asigurări Sociale) va fi admis dar pentru următoarele considerente:

Reclamantul a deținut

funcția de director executiv al C.J.P. Sălaj, iar după intrarea în vigoare a

O.U.G. nr. 37/2004 a fost numit și în funcția de director coordonator al C.J.P.

Sălaj.

Datorită acestei

numiri reclamantul nu a contestat eliberarea sa din funcția de director

executiv al C.J.P. Sălaj.

Însă, atunci când a

fost eliberat din funcție, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr.

105/2009, acesta nu a fost repus în funcția deținută anterior, aceea de

director executiv al C.J.P. Sălaj ci a fost trecut pe o funcție de execuție,

ceea ce este nelegal.

În prezenta cauză,

reclamantul contestă eliberarea sa din funcția de director coordonator în care

a fost numit în baza O.U.G. nr. 105/ 2009, ordonanță declarată

neconstituțională prin Decizia nr. 1629/2009 a Curții Constituționale, dar și

faptul că, după eliberarea din funcția care a fost desființată ca efect al

deciziei Curții Constituționale, a fost numit într-o funcție de execuție și nu

în funcția de conducere pe care o deținea anterior intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 37/2009.

În Decizia nr.

414/2010 a Curții Constituționale cu referire la efectele declarării ca

neconstituționale a O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, Curtea a

subliniat lipsirea de temei constituțional a actelor normative subsecvente

emise în temeiul acestora (contractele de management, actele administrative

date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență) și că, începând cu data de

28 februarie 2010 continuă să-și producă efecte juridice Legea nr. 188/1999 cu

conținutul său normativ de dinainte de modificările neconstituționale ce au

fost aduse de O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, care este un efect

specific al pierderii legitimității constituționale a celor două ordonanțe de

urgență, sancțiune diferită și mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui

text normativ.

Prin urmare, prin

declararea ca neconstituțională a dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G.

nr. 105/2009, s-a creat cadrul juridic pentru a fi numiți în funcțiile de

conducere ale serviciilor publice deconcentrate cei care dețineau aceste

funcții în baza Legii nr. 188/1999, anterior apariției O.U.G. nr. 37/2009, așa

cum este și cazul reclamantului.

Referitor la acest

aspect, este de remarcat că prin Ordinul nr. 7 din 7 ianuarie 2011 emis de

Președintele CNPP, intimatul-reclamant a fost repus în funcția de director

executiv al C.J.P. Sălaj, astfel că aceste aspecte ce au fost criticate în

motivele de recurs sunt nefondate.

Pentru că reclamantul

a criticat nelegalitatea Ordinului nr. 1014/2009 din perspectiva încălcării

Codului Muncii și Legii nr. 188/1999, dar instanța de fond nu a reținut aceste

critici, ele nu pot fi analizate nici de instanța de recurs pentru că

reclamantul nu a declarat recurs pentru că nu i s-au admis aceste critici.

Sunt însă fondate

criticile din motivele de recurs ce vizează acordarea daunelor morale.

Instanța de fond a

admis acordarea de daune morale în sumă de 10.000 RON pentru a se da eficiență

principiului restituitio in integrum și pentru că prin conduita pârâților i-a

fost afectată onoarea, prestigiul profesional și chiar sănătatea.

Așa cum s-a

subliniat, reclamantul, deși a fost eliberat din funcția de director executiv

al C.J.P. Sălaj, în baza O.U.G. nr. 37/2009, a fost numit în funcția de

director coordonator al C.J.P. Sălaj și, ulterior, numit din nou, director

executiv al C.J.P. Sălaj.

Față de aceste

circumstanțe ale cauzei, Înalta Curte va aprecia că anularea ordinului de

eliberare din funcție este o reparație echitabilă și nu se impune acordarea de

daune morale.

Chiar Curtea

Europeană a Drepturilor Omului recunoaște că simpla constatare a încălcării

unui drept reprezintă, în sine, o reparație echitabilă suficientă pentru

repararea oricărui prejudiciu moral ce ar fi fost suferit (cauza Cumpănă și

Mazăre împotriva României).

De aceea, în baza

art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis

recursul CNPP, va fi modificată, în parte, sentința atacată, în sensul că va fi

respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale ca neîntemeiat.

Însă, vor fi

menținute celelalte dispoziții ale sentinței și care vizau Casa Națională de

Pensii Publice pentru că acțiunea reclamantului va fi respinsă împotriva

Guvernului României și Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

pentru lipsa calității procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursurile

declarate de Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale și Casa Națională de Pensii Publice împotriva Sentinței nr. 426 din 11

noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și

fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea

daunelor morale ca neîntemeiat.

Respinge acțiunea

reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale pentru lipsa calității

procesuale pasive.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2011.