ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5479/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.F., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și a solicitat instanței anularea Ordinului nr. 1014 din 13 octombrie 2009 emis de C.N.P.A.S., reintegrarea sa în funcția publică de conducere deținută anterior emiterii acestui ordin, obligarea la plata salariilor, indemnizațiilor și sporurilor de care nu a beneficiat ca urmare a eliberării sale din funcție, actualizate cu procentele reprezentând coeficientul de inflație și cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că nu a existat un motiv real și legal de încetare a contractului său de management și emiterea ordinului echivalează cu o veritabilă concediere pentru motive ce țin de persoana salariatului, dar s-au făcut referiri și la Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale unele prevederi ale O.U.G. nr. 105/2009.

Au formulat întâmpinări: - Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, care a invocat excepția necompetenței Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal pentru că este un litigiu de muncă, excepția lipsei calității procesuale pasive pentru că nu a emis ordinul atacat și excepția lipsei procedurii prealabile; - Guvernul României a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru că actul atacat este emis de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale; - Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Printr-o precizare a acțiunii, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata daunelor pentru prejudiciul cauzat ca urmare a emiterii ordinului atacat și a refuzului de a-l repune în funcția publică deținută anterior emiterii acestui ordin.

2. Soluția instanței de fond Prin Încheierea din 20 iulie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate ca neîntemeiate, iar prin Sentința nr. 426/2010 a fost admisă în parte cererea astfel cum a fost precizată, a fost anulat Ordinul nr. 1014 din 13 octombrie 2009 a CNPDAS, s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția de conducere deținută anterior, au fost obligate pârâtele, în solidar, la plata despăgubirilor egale cu valoarea salariilor, indemnizațiilor și sporurilor, sumă actualizată cu indicele de inflație de la 14 octombrie 2009 și până la data reintegrării în funcție și la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut faptul că prin Ordinul nr. 1014 din 13 octombrie 2009 emis de CNPAS, reclamantului i-a încetat contractul de management încheiat în vederea exercitării funcției de director coordonator al C.J.P.

Sălaj, iar actul a fost emis în baza O.U.G. nr. 105/2009, ordonanță ce a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curții Constituționale. Instanța de fond a prezentat, pe larg, Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale ce se referă la O.U.G. nr. 37/2009 și pentru că O.U.G. nr. 105/2009 conține aceleași reglementări și aceleași soluții legislative și unele prevederi au fost declarate neconstituționale. Pentru că actul administrativ individual a fost emis în executarea și aplicarea unor dispoziții legale declarate neconforme cu Constituția a fost admis capătul de cerere privind anularea actului atacat. Subsecvent anulării actului administrativ s-a dispus reîncadrarea sa pe funcția deținută anterior și obligarea la plata salariilor, indemnizațiilor și sporurilor de care a fost lipsit, ce vor fi actualizate de la data de 14 octombrie 2009 și până la reintegrarea sa.

Au fost obligate pârâtele și la plata daunelor morale având în vedere că i-a fost afectată onoarea, prestigiul profesional și chiar sănătatea. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Guvernul României și Casa Națională de Pensii Publice.

I. În recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale se critică soluția instanței de fond pentru că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii pentru că în mod greșit a respins: - excepția lipsei competenței materiale a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal de a soluționa cauza pentru că este asimilat contractului individual de muncă și contractul de management, iar instanța competentă este cea de litigii de muncă, respectiv tribunalul; - excepția lipsei calității procesuale pasive a MMFPS întrucât actul atacat a fost emis de CNPAS care are personalitate juridică; - excepția lipsei procedurii prealabile deoarece reclamantul nu a solicitat anularea actului atacat și, de aceea, cererea trebuia respinsă ca inadmisibilă; - excepția netimbrării a fost respinsă în mod greșit pentru că cererea trebuia timbrată.

Pe fond, se invocă faptul că reclamantul nu mai poate fi reintegrat pe postul de director coordonator pentru că această funcție a fost desființată prin O.U.G. nr. 105/2009. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și respingerea cererii în ceea ce privește MMFPS ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. II. Recursul declarat de Casa Națională de Pensii Publice (fostă Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale) a vizat greșita aplicare a legii de către instanța de fond, deoarece: - Ordinul nr. 1014 din 13 octombrie 2009 a fost emis în temeiul unor dispoziții legale în vigoare, respectiv, O.U.G.

nr. 105/2009, iar referirile reclamantului la încălcarea art. 65 din C. muncii sunt eronate pentru că nu are incidentă în cauză; - tot nefondate sunt considerentele și susținerile reclamantului referitoare la incidența art. 99 alin. (1) lit. c), art. 106 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999; - soluția instanței de fond prin care a fost obligată autoritatea la plata daunelor morale a fost criticată pentru că nu există faptă ilicită comisă cu vinovăție de instituția pârâtă și ordinul a fost emis cu respectarea O.U.G. nr. 105/2009. III. În recursul Guvernului României este criticată soluția instanței de fond pentru că l-a obligat pe acesta la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea salariilor, indemnizațiilor și sporurilor, în solidar cu celelalte pârâte, ca și la plata daunelor morale, deoarece Guvernul României nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că obligarea la plata acestora este consecința emiterii unui act de către C.N.P.A.S.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și a depus la dosar Ordinul nr. 7 din 7 ianuarie 2011 emis de Președintele CNPP prin care, începând cu 10 ianuarie 2011 a fost suspendat Ordinul Președintelui CNPAS nr. 1014 din 13 octombrie 2009 și i-au fost acordate drepturile salariale corespunzătoare funcției de director executiv al Casei Județene de Pensii Sălaj. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile declarate dar pentru următoarele considerente: I. Recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale va fi admis în privința excepției calității procesuale pasive ca și recursul Guvernului României ce vizează aceeași excepție.

În fața instanței de fond a fost atacat Ordinul nr. 1014 din 13 octombrie 2009 emis de C.N.P.A.S. prin care reclamantului i-a încetat contractul de management încheiat cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și funcția de director coordonator al C.J.P. Sălaj. Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a MMFPS și a Guvernului României, având în vedere că ministerul era parte în contractul de management, iar Guvernul României este emitentul O.U.G. nr. 105/2009. Calitatea procesuală presupune identitatea între pârât și cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății.

În speță, chiar dacă Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale este parte în contractul de management încheiat cu reclamantul, obiectul cauzei în fața instanței de fond l-a constituit anularea Ordinului nr. 1014 din 13 octombrie 2009, ordin emis de Președintele CNPAS, astfel că nu se atacă un act administrativ emis de această autoritate ci de o alta - CNPAS. Referitor la calitatea procesuală pasivă a Guvernului României, aceleași considerente impun admiterea excepției, mai ales că litigiul nu a avut ca temei art. 9 din Legea nr. 554/2004 pentru a putea invoca emiterea O.U.G. nr. 105/2009 de către acest pârât. Pentru că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a MMFPS și a Guvernului României nu vor mai fi analizate celelalte excepții care ar fi fost greșit soluționate de instanța de fond și nici cele invocate de Guvernul României privind obligarea la plata daunelor materiale și morale.

Vor fi admise recursurile Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Guvernului României, modificată în parte sentința atacată și va fi respinsă acțiunea reclamantului față de cele două autorități pentru lipsa calității procesuale pasive. II. Recursul declarat de Casa Națională de Pensii Publice (fostă Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale) va fi admis dar pentru următoarele considerente: Reclamantul a deținut funcția de director executiv al C.J.P. Sălaj, iar după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 37/2004 a fost numit și în funcția de director coordonator al C.J.P. Sălaj. Datorită acestei numiri reclamantul nu a contestat eliberarea sa din funcția de director executiv al C.J.P.

Sălaj. Însă, atunci când a fost eliberat din funcție, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 105/2009, acesta nu a fost repus în funcția deținută anterior, aceea de director executiv al C.J.P. Sălaj ci a fost trecut pe o funcție de execuție, ceea ce este nelegal. În prezenta cauză, reclamantul contestă eliberarea sa din funcția de director coordonator în care a fost numit în baza O.U.G. nr. 105/ 2009, ordonanță declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1629/2009 a Curții Constituționale, dar și faptul că, după eliberarea din funcția care a fost desființată ca efect al deciziei Curții Constituționale, a fost numit într-o funcție de execuție și nu în funcția de conducere pe care o deținea anterior intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 37/2009. În Decizia nr. 414/2010 a Curții Constituționale cu referire la efectele declarării ca neconstituționale a O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, Curtea a subliniat lipsirea de temei constituțional a actelor normative subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență) și că, începând cu data de 28 februarie 2010 continuă să-și producă efecte juridice Legea nr. 188/1999 cu conținutul său normativ de dinainte de modificările neconstituționale ce au fost aduse de O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, care este un efect specific al pierderii legitimității constituționale a celor două ordonanțe de urgență, sancțiune diferită și mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ.

Prin urmare, prin declararea ca neconstituțională a dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, s-a creat cadrul juridic pentru a fi numiți în funcțiile de conducere ale serviciilor publice deconcentrate cei care dețineau aceste funcții în baza Legii nr. 188/1999, anterior apariției O.U.G. nr. 37/2009, așa cum este și cazul reclamantului. Referitor la acest aspect, este de remarcat că prin Ordinul nr. 7 din 7 ianuarie 2011 emis de Președintele CNPP, intimatul-reclamant a fost repus în funcția de director executiv al C.J.P. Sălaj, astfel că aceste aspecte ce au fost criticate în motivele de recurs sunt nefondate. Pentru că reclamantul a criticat nelegalitatea Ordinului nr. 1014/2009 din perspectiva încălcării Codului Muncii și Legii nr. 188/1999, dar instanța de fond nu a reținut aceste critici, ele nu pot fi analizate nici de instanța de recurs pentru că reclamantul nu a declarat recurs pentru că nu i s-au admis aceste critici.

Sunt însă fondate criticile din motivele de recurs ce vizează acordarea daunelor morale. Instanța de fond a admis acordarea de daune morale în sumă de 10.000 RON pentru a se da eficiență principiului restituitio in integrum și pentru că prin conduita pârâților i-a fost afectată onoarea, prestigiul profesional și chiar sănătatea. Așa cum s-a subliniat, reclamantul, deși a fost eliberat din funcția de director executiv al C.J.P. Sălaj, în baza O.U.G. nr. 37/2009, a fost numit în funcția de director coordonator al C.J.P. Sălaj și, ulterior, numit din nou, director executiv al C.J.P. Sălaj. Față de aceste circumstanțe ale cauzei, Înalta Curte va aprecia că anularea ordinului de eliberare din funcție este o reparație echitabilă și nu se impune acordarea de daune morale.

Chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoaște că simpla constatare a încălcării unui drept reprezintă, în sine, o reparație echitabilă suficientă pentru repararea oricărui prejudiciu moral ce ar fi fost suferit (cauza Cumpănă și Mazăre împotriva României). De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul CNPP, va fi modificată, în parte, sentința atacată, în sensul că va fi respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale ca neîntemeiat. Însă, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței și care vizau Casa Națională de Pensii Publice pentru că acțiunea reclamantului va fi respinsă împotriva Guvernului României și Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, pentru lipsa calității procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursurile declarate de Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Casa Națională de Pensii Publice împotriva Sentinței nr. 426 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor morale ca neîntemeiat. Respinge acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale pentru lipsa calității procesuale pasive. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2011.