ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1260/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1260/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 357/S din 25
aprilie 2008, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul L.M., la pedeapsa de
11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 C. pen. cu
aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.
64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-au aplicat disp. art. 71-64 lit. a) și
b) C. pen. și s-a dedus arestarea preventivă de la 30 mai 2007 la zi.
În baza art. 346 C. proc. pen.,
inculpatul a fost obligat la 10000 lei daune materiale către partea civilă N.C.
și la câte 5000 lei daune morale către N.A., N.C., C.N. și N.R.V.
În baza art. 262 C. pen., a condamnat pe
inculpații N.V., N.M.F., și R.R., la pedepse de câte 6 luni închisoare cu
aplicarea art. 81 C. pen. , pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6
luni.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis
inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
iar în baza art. 71 alin. (5) s-a dispus suspendarea executării acestora.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art.
10 lit. d) C. proc. pen., cei trei inculpați N.V., N.M.F. și R.R. au fost
achitați pentru infracțiunea prev. de art. 264 C. pen.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a
reținut următoarele:
La data de 22 iunie 2008, cei patru
inculpați au mers la locul fostei rampe de gunoi a Municipiului Brașov pentru a
duce o căruță cu moloz.
Locul era păzit de N.V., care își
desfășura activitatea într-un loc îngrădit, iar în jurul orelor 21-21,30, la
acesta au venit soția sa N.A. și cumnatul său, I.I.
La un moment dat, au auzit zgomot de
căruță, iar în momentul în care cei patru inculpați au început să descarce
molozul, paznicul N.V. a ieșit din gheretă, a luminat locul și le-a cerut să
plece, aducându-le injurii.
Speriați, inculpații au pus în căruță
haine și niște bucăți de toc de uși și ferestre, plecând apoi peste câmp.
Având impresia că inculpații au furat
fier vechi, N.V. a plecat în urmărirea lor împreună cu martorul I.I., folosind
autoturismul Dacia 1300 proprietatea sa.
La aprox.100 –150 m a ajuns din urmă
căruța condusă de N.F. alături de care se aflau N.V. și R.R., iar în spate, pe
moloz, inculpatul L.M.
În momentul în care au fost ajunși de
mașina condusă de N.V., inculpatul a coborât din căruță, între el și paznic
având loc un schimb de cuvinte.
Inculpatul N.F. s-a așezat în dreapta
portierei din față a autoturismului Dacia 1300, pentru a-l împiedica pe
martorul I.I. să coboare, iar inculpatul L.M. a luat un lemn din căruță,
lovindu-l pe N.V. peste partea dreaptă laterală a capului și a feței, de la
stânga la dreapta, urmare loviturii acesta căzând la pământ.
Datorită traumatismului cranio-cerebral
suferit de victima N.V., care i-a provocat o hemoragie meningee și aspirat
sanguin pulmonar, urmat de insuficiență cardiacă acută, acesta a decedat pe loc.
Căruța în care se aflau R.R. a plecat,
datorită faptului că s-a speriat calul, fiind urmat de N.V. Ulterior, toți s-au
întâlnit pe drum și au hotărât să arunce lemnele din căruță, într-un tufiș,
lemne care au fost găsite a doua zi de organele de urmărire penală.
Decesul paznicului în condițiile arătate
a fost mediatizat, inculpații N.F., N.V. și R.R. fiind conștienți că aceasta se
datora agresiunii suferite din partea lui L.M., de teamă nu au încunoștiințat
organele de urmărire penală.
Probele administrate în cauză au stabilit
ca autor al infracțiunii de omor pe inculpatul L.M., care a negat însă că el ar
fi aplicat victimei lovituri ce au condus la deces, susținând că l-a lovit ușor
pe paznic prima oară, iar lovitura mai gravă i-a fost aplicată de inculpatul N.F.
Pentru a stabili mecanismul loviturii, în
cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală care a concluzionat că agresorul a
fost probabil stângaci, iar prima lovitură a fost dată cu mâna dreaptă înainte
–venind de la dreapta la stânga, iar a doua, datorită atitudinii victimei de a
se apăra cu mâna stângă, a fost schimbată direcția de la stânga la dreapta,
mâna stângă fiind pusă în față, pe băț.
Coroborând declarațiile tuturor
inculpaților, cu actul medico-legal, s-a stabilit de instanță ca autor al
infracțiunii de omor inculpatul L.M.
Întrucât nu au denunțat infracțiunea de
omor la care asistaseră inculpații N.V., N.F. și R.R. au săvârșit infracțiunea
de omisiunea sesizării organelor de urmărire penală, prev. de art. 262 C. pen.
Tribunalul i-a achitat pe cei trei
inculpați, nerezultând din probele administrate că aceștia au aruncat din
căruță lemnele - unul din ele fiind cel cu care a fost lovită victima - cu
scopul de îngreuna sau zădărnici urmărirea penală.
Sentința a fost apelată de Parchetul de
pe lângă Tribunalul Brașov care a solicitat majorarea pedepsei aplicate lui L.M.
precum și condamnarea inculpaților N.V., N.F. și R.R., pentru infracțiunea
prev. de art. 264 C. pen. - favorizarea infractorului.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală
nr. 119/Ap din 20 mai 2008 a respins, ca nefondat, apelul parchetului, pedeapsa
aplicată inculpatului L.M. fiind în cuantum suficient, în raport de natura
faptei comise și persoana inculpatului, fiind respectate disp. art. 52 C. pen.
De asemenea, a menținut achitarea
inculpaților N.V., N.F. și R.R. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea
infractorului, întrucât lipsește intenția ca element constitutiv al
infracțiunii.
Prin aruncarea bețelor din căruță,
inculpații nu au intenționat să îl favorizeze pe inculpatul L.M., având în
vedere gradul redus de școlarizare, recunoscând că astfel îl ajuta să
zădărnicească sau să îngreuneze urmărirea penală.
Curtea de apel a respins ca nefondate
apelurile inculpaților L.M., R.R., N.V. și N.F.
S-a înlăturat ca necorespunzând
adevărului susținerea inculpatului L.M., cât și a celorlalți inculpați, că
fapta a fost comisă de o altă persoană, A.I..
S-a motivat că pentru prima oară, cu
ocazia judecării apelului, s-a invocat prezența în căruță a lui A.I., cu care
inculpatul L.I. s-a întâlnit în penitenciar, unde acesta executa o pedeapsă de
7 ani închisoare pentru tâlhărie, iar probele administrate în dosar sunt
concludente în a stabili că autorul faptei este inculpatul L.M.
Împotriva deciziei au declarat recurs
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul L.M.
Parchetul a invocat ca motiv de casare
art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen. cu privire la inculpații N.V., N.F.
și R.R.
S-a solicitat majorarea pedepsei aplicate
inculpatului L.M., având în vedere gravitatea faptei comise, infracțiune contra
vieții, atitudinea procesuală a inculpatului și starea de recidivă, precum și
condamnarea inculpaților N.V., N.F. și R.R. pentru săvârșirea infracțiunii de
favorizarea infractorului, întrucât atitudinea lor după săvârșirea faptei a
fost vădit aceea de a contribui la înlăturarea oricăror urme ori indicii care
ar putea conduce la identificarea autorului .
Recursul declarat de parchet va fi admis
numai cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului,
cuantumul acesteia de 11 ani necorespunzând criteriilor stabilite de disp. art.
52 C. pen.
Infracțiunea comisă a avut ca urmare
moartea unei persoane, este gravă, necesitând un tratament sancționator sever,
de asemenea, atitudinea inculpatului L.M. de negare a vinovăției, determinarea
unei alte persoane să recunoască o faptă pe care nu a comis-o, precum și a
celorlalți coinculpați să-i susțină varianta, cât și starea de recidivă postcondamnatorie,
condamnat de mai multe ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt, impun
aplicarea unei pedepse severe, de natură a asigura rolul preventiv educativ
general și special al acesteia.
În consecință, se va casa în parte
decizia penală nr. 119 Ap din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Brașov și
sentința penală nr. 357/S din 25 aprilie 2008 a Tribunalului Brașov, majorând
pedeapsa principală aplicată inculpatului L.M. de la 11 ani la 14 ani
închisoare.
Motivul vizând greșita achitare a
inculpaților N.M.F., N.V. și R.R. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea
infractorului este nefondat.
Conform disp. art. 264 C. pen.,
infracțiunea de favorizarea infractorului constă în ajutorul dat unui
infractor, fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii
infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata ori
executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului produsul infracțiunii,
se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Din analiza textului, rezultă că, sub
aspectul laturii subiective, infracțiunea se realizează cu intenția directă,
autorul necunoscând că o persoană a comis o infracțiune și întreprinde acțiuni
de natură a asigura infractorului scăparea.
Ori, inculpații, neșcolarizați, deci cu
un grad minim de instruire, nu au realizat că prin aruncarea lemnelor din
căruță ajută pe L.M. să scape de urmărirea penală astfel că fapta comisă nu
întrunește, sub aspect subiectiv, elementele infracțiunii de favorizarea
infractorului.
Recursul declarat de inculpatul L.M.
întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 18 C. proc.
pen., este nefondat.
S-a solicitat achitarea în baza art. 11
pct. 2 lit. c) C. proc. pen., autorul infracțiunii fiind A.I. - invocând
declarația dată de acesta cu ocazia judecării apelului, cât și a celorlalți
inculpați, motiv formulat de altfel și în apel.
În mod temeinic și legal, susținerea a
fost înlăturată de curtea de apel, fiind combătută de celelalte probe
administrate în cauză.
Astfel, cu ocazia efectuării urmăririi
penale, cât și a judecării în primă instanță, inculpatul L.M. și ceilalți
coinculpați nu au declarat că în căruță, în afară de ei, se afla și o altă
persoană.
Cu ocazia judecării apelului, în cererea
adresată la 9 martie 2008, inculpatul L.M. susține că l-a văzut personal pe N.M.F.
când a lovit victima în cap cu o bucată de lemn de 2 m, fără a indica prezența
lui A.I. sau că acesta este cel care l-a lovit, aspect relatat și în memoriul
din 6 august 2008.
Abia în memoriul din 11 august 2008 – susține
că cel care a lovit a fost A.I., cu care s-a întâlnit în penitenciar și a
recunoscut fapta.
Audiat, A.I. a declarat că îl cunoaște
din anul 2007 pe L.M., cu care a fost împreună în noaptea când s-a comis fapta,
și, fiind împreună în aceeași cameră la penitenciar, și-a dat seama că acesta
nu îl cunoștea, și atunci i-a reamintit momentul săvârșirii faptei.
Susținerile inculpaților, precum și ale
martorului A., nu corespund adevărului, în raport de celelalte probe
administrate, din care rezultă că, la fața locului nu se găsea o altă persoană
în afara celor ce au fost trimise în judecată în cauză, fiind greu de presupus
că, dacă situația ar fi fost reală, ar fi omis să o sesizeze.
Față de aceste considerente, recursul
declarat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat, conform disp. art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., neconstatându-se motive care, examinate din
oficiu, să determine casarea hotărârilor.
Instanțele au apreciat corect vinovăția
inculpatului cât și încadrarea juridică dată faptei, corespunzător situației de
fapt.
Cu privire la inculpata N.V., Curtea
reține că aceasta s-a căsătorit cu inculpatul L.M., în prezent numele său fiind
L.V.
Inculpatul L.M. a fost arestat preventiv
la data de 30 mai 2007, fiind pus în libertate la data de 19 ianuarie 2009,
constatându-se că măsura arestării preventive a încetat de drept.
Ca atare, se va deduce reținerea și
arestarea preventivă de la 30 mai 2007 la 19 ianuarie 2009.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)
C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 119
Ap din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze
cu minori, privind și pe inculpații L.M., N.M.F., L.(fostă N.)V. și R.R.
Casează în parte decizia penală atacată
și sentința penală nr. 357/S din 25 aprilie 2008 a Tribunalului Brașov, secția
penală, numai cu privire la pedeapsa principală aplicată inculpatului L.M. și
rejudecând:
Majorează pedeapsa principală aplicată
inculpatului L.M. pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu
aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. de la 11 ani la 14 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale
hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, durata arestării preventive de la 30 mai 2007 la 19 ianuarie
2009.
Respinge ca nefondat recursul declarat de
inculpatul L.M. împotriva aceleiași decizii.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și
Libertăților Cetățenești.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din
oficiu intimaților inculpați, în sumă de câte 300 lei pentru fiecare, se va
plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6
aprilie 2009.