ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 301/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 301/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Brașov,

prin sentința penală nr. 139/S din 8 aprilie 2011 a condamnat pe inculpații:

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 alin. (1), (2) din Legea

nr. 365/2002.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și a art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat

pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, de

art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 și pentru complicitate, prevăzută

de art. 26 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1), (2) și (3)

din Legea nr. 365/2002 (4 fapte).

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1), (2) și (3) din

Legea nr. 365/2002 (fapta din 8 martie 2008).

S-a făcut aplicarea

art. 71 și a art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat

pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de

art. 27 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 365/2002 (3 fapte).

Pe latură civilă, s-a

luat act că părțile vătămate D.M., C.L.M., S.C., T.V., M.E., D.C., L.D., C.P.,

Z.I.N., N.V., F.M.R., V.C., D.C., N.A., T.V., P.C., J.D.N., O.V., J.R., B.C. nu

s-au constituit părți civile.

Totodată, s-au

respins acțiunile civile exercitate de părțile civile B. SA și de către D.G.

Instanța a mai dispus

respingerea cererii parchetului de a se confisca de la inculpați suma de 1.410

lei dobândită prin săvârșirea infracțiunii (fapta din 31 august 2007).

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.M., a 5 mulaje după guri

de bancomat, 2 mulaje din material plastic transparent, ansamblu tip

antiskimmer, 2 mulaje după guri de bancomat, un dispozitiv artizanal cu CIP de

memorie pentru copierea datelor de pe pista a 2-a a benzii cârdurilor

magnetice, 2 dispozitive artizanale pentru copierea datelor de pe pista a 2-a a

benzii cârdurilor magnetice, un dispozitiv artizanal pentru copierea datelor de

pe pista a 2-a a benzii cârdurilor magnetice, introdus într-un recipient din

plastic transparent cu capac galben, 5 cabluri de conexiune USB și conectori cu

3 PIN, 1 CD X-Data având înscris logo-ul S., montaje electronice, un dispozitiv

artizanal pentru copierea datelor de pe pista a 2-a a benzii cârdurilor

magnetice, cu montaj electronic, un dispozitiv artizanal din metal vopsit în

culoarea gri, disimulat într-un dispozitiv tip gură de bancomat cu montaj

electronic compus din circuit de interfață de cap magnetic, astfel dispus încât

să citească datele de pe pista a 2-a a cârdurilor magnetice, controler de

memorie internă nevolatilă, modul de interfață de comunicație serială asincronă

ai cărui PIN-i sunt conectați la conectorul cu trei contacte dispuse liniar,

alimentați de la un acumulator.

Pentru a pronunța

sentința, instanța a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 254D/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.,

inculpatul P.M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, de art. 42 alin. (1) și

(3) din Legea nr. 161/2003 (3 fapte), de art. 26 C. pen., raportat la art. 27

alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 365/2002 (4 fapte) și de art. 25 alin. (1)

și (2) din aceeași lege, în condițiile concursului prevăzut de art. 33 lit. a)

C. pen.

Actul de inculpare a

reținut că inculpatul, în perioada 30 august 2007-30 august 2008, pentru a

retrage fraudulos sume de bani din conturile bancare ale unor persoane,

împreună cu coinculpatul Z.E.C. și alții, a constituit o asociere cu

caracteristicile grupului infracțional organizat, la 31 august 2007, 14

septembrie 2007, 8 martie 2008 și 16 martie 2008 a remis altor membri ai

respectivului grup, carduri bancare clonate, a supravegheat activitatea lor de

efectuare a unor retrageri neautorizate, astfel realizându-se retrageri

frauduloase din conturi sau s-a încercat o astfel de retragere prin utilizarea

frauduloasă a cardurilor clonate, sumele de bani fiind retrase de la ATM-ul B.

SA, ATM-ul R. aparținând P.C.B.B., ATM-ul N.C.R., ATM-ul, de asemenea, al B.

SA, ATM-ul R.B.B.

În ce-l privește pe

inculpatul Z.E.C., prin rechizitoriul nr. 161D/P/2010 al aceluiași organ

judiciar, el a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de art. 27 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 365/2002 (4 fapte), toate în condițiile concursului prevăzut

de art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, privind pe

acest inculpat, actul de inculpare a reținut că în aceeași perioadă, pentru a

retrage fraudulos sume de bani din conturile bancare ale unor persoane,

împreună cu coinculpatul și alți făptuitori, s-a asociat într-un grup

infracțional organizat, el, la datele de 31 august 2007, 14 septembrie 2007, 8

martie 2008 și 16 martie 2008 dând altor membri ai grupului carduri bancare

clonate, a efectuat personal retrageri neautorizate, împreună cu alții care au

supravegheat acțiunile frauduloase și astfel s-a încercat realizarea de

retrageri neautorizate din contul unor părți vătămate prin utilizarea

cardurilor clonate, a unor sume de bani de la ATM-uri.

La 10 februarie 2011

cauzele privindu-i pe cei doi inculpați au fost reunite sub dosarul nr.

9330/62/2010 al Tribunalului Brașov.

Ambii inculpați, la

cercetarea judecătorească, prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C.

proc. pen., nu au dat declarații.

Instanța, examinând,

prin prisma datelor dosarului și dispozițiilor prevăzute de art. 52, art. 66 C.

proc. pen., ale art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. a) din Legea nr.

39/2003 grupul infracțional organizat, a constatat că rechizitoriile menționate

nu au conținut probe concludente, neechivoce, relativ la numărul persoanelor ce

ar fi alcătuit un astfel de grup, structura sau rolurile membrilor, astfel

dispunând achitarea celor doi inculpați (fapta nu a fost săvârșită de

inculpați).

În ce privește

probatoriul relativ la celelalte infracțiuni pentru care inculpații au fost

trimiși în judecată, în principal concluziile rapoartelor de constatare

tehnico-științifică întocmite de Institutul de Tehnologii Avansate din cadrul

Serviciului Român de Informații, cel din 30 august 2010 (dosar nr. 254D/P/2009

și dosar nr. 161D/P/2010 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, D.I.I.C.O.T.), acesta relevând datele și orele la care inculpații au

comis infracțiunile prevăzute în legile speciale, s-a realizat identificarea

certă a lor, respectiv inculpatul P.M., în intervalul orar 19:12 – 19:14 din

data de 30 august 2007 la bancomat, iar inculpatul Z.E.C., la orele 21:59 –

22:02 din data de 8 martie 2008 la același bancomat.

Celelalte constatări,

despre care același raport menționează "foarte mare probabilitate",

instanța Ie-a analizat prin coroborare cu altele, dar acestea neexistând, de

asemenea, a pronunțat achitarea inculpaților în baza aceluiași temei legal

(fapta nu a fost săvârșită de către inculpat).

Totodată, relativ la

data și intervalul orar (30 august 2007 - orele 19:12 – 19:14, bancomatul B.)

când același raport ar fi reținut că inculpatul P.M. ar fi montat un skimmer și

o cameră video (împreună cu o persoană A), pentru că dispozitivele nu au fost

identificate, iar raportul, deși îl menționează pe inculpat, înscrie că nu se

poate observa în cadru partea mâinilor și activitățile desfășurate, în baza

aceluiași temei legal, inculpatul a fost achitat.

Privitor la faptele

din 8 martie 2008 și 9 august 2008 privind pe același inculpat, în legătură cu

montarea dispozitivelor artizanale la ATM-ul B. și ATM-ul R.B., același raport,

necoroborat cu alte probe certe, nu conturează vinovăția sub aspectul

infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003. În

plus, martorul L.R.L. a declarat, cu referire la fapta din 9 august 2008, că nu

își dă seama dacă inculpatul era una din persoanele pe care Ie-a observat sau

el fiind prea departe, nu i-a văzut figura, sau cele două persoane erau de

înălțime mai mică decât inculpatul, aceste aspecte vagi, inclusiv mențiunea că

persoanele erau îmbarcate într-un autoturism al cărui nr. de înmatriculare

"se termină cu TER", nu puteau duce la condamnarea pentru respectiva

faptă.

Analizând probatoriul

și în legătură cu faptele din 31 august 2007, 14 septembrie 2007, 8 martie

2008, 16 martie 2008 privindu-l pe același inculpat, instanța constatând că nu

s-a dovedit cert că el ar fi remis altor membri ai grupului carduri bancare

clonate sau ar fi supravegheat acțiunile altora pentru efectuarea de retrageri

de numerar neautorizate, în baza aceluiași temei legal, s-a dispus achitarea,

identificarea lui, în același raport, fiind menționată cu sublinierea

"foarte mare probabilitate", iar simpla lui prezență, în lipsa altor

probe de fapt, neputând sta la baza condamnării pentru complicitate la

infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 365/2002.

În aceste condiții,

singura infracțiune dovedită în sarcina inculpatului, în opinia judecătorului

fondului, a fost cea de deținere de echipamente în vederea "falsificării

instrumentelor de plată electronice" (art. 25 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 365/2002).

În dovedirea

acesteia, alături de constarea din raportul amintit, este descrisă și

modalitatea în care, la 16 martie 2008, inculpatul, depistat în trafic, în

portbagajul acestuia s-au identificat dispozitive artizanale de tipul unor

mulaje de pe guri de bancomat, card painter, montaje electronice, toate acestea

fiind expertizate, concluziile fiind că ele "integrează componente

electronice care au ca scop prelucrarea de date de pe un câmp magnetic,

memorarea acestora și ulterior transferul către un calculator" sau

"se constituie în cititor de cârduri magnetice construit cu scopul citirii

și memorării de pe pista a 2-a a benzii cârdului" sau "sunt carcase

mecanice care prin finisare pot fi transformate în guri de bancomat".

În ce-l privește pe

inculpatul Z.E.C., referitor la fapta din 8 martie 2008 când s-a realizat

identificarea cu certitudine, în intervalul orar 21:59 – 22:02 la ATM-ul B., el

utilizând cardul emis de K.F.H. KSC, cardul aparținând lui P.C., cardul

aparținând lui L.D. și cardul aparținând lui J.R., acestea apărând înregistrate

în registrul jurnal al băncii respective, un element în plus fiind că acestui

inculpat îi lipsește degetul mijlociu de la mâna stângă, în sarcina lui fiind

deci dovedită săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 27 alin. (1), (2), (3)

din Legea nr. 365/2002.

În ce privește

celelalte fapte reținute în sarcina acestuia de către acuzare, judecătorul

fondului a constatat că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată,

înregistrările din 31 august 2007 conțin doar o "probabilitate" a

prezenței lui, iar cu referire la 14 septembrie 2007 și 16 martie 2008, organul

de urmărire penală nu oferă nicio probă.

Referitor laturii

civile, instanța de fond a constatat că pretențiile civile ale părții civile B.

SA se refereau la fapte comise la 10 septembrie 2007, 13 septembrie 2007, 14

septembrie 2007, 16 martie 2008, unele nefiind obiectul cauzei, iar pentru

altele inculpații au fost achitați prin prisma art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În legătură cu

acțiunea civilă exercitată de D.G., instanța a motivat că aceasta a fost făcută

după citirea rechizitoriului, încălcându-se astfel dispozițiile art. 15 alin.

(2) C. proc. pen.

Referitor cererii

parchetului, de confiscare de la inculpați, a sumei de 1.410 lei, instanța a

respins-o pentru că ea viza fapte pentru care s-a dispus achitarea.

Împotriva sentinței,

au declarat apeluri Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție,

D.I.I.C.O.T., partea civilă B. SA și inculpații.

Apelul parchetului a

vizat nelegalitatea sentinței sub aspectul greșitei achitări a inculpaților,

atât pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

cât și pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 din Legea nr. 365/2002 și de

art. 42 din Legea nr. 161/2003 și nepronunțarea asupra măsurii sechestrului

asigurător privindu-l pe inculpatul P.M.

Partea civilă și-a

motivat apelul pe nelegala soluționare a laturii civile în ce o privește,

respectiv obligarea inculpaților la plata sumelor de bani retrase fraudulos la

datele de 16 martie 2008 și la 8 martie 2008, în total 2.980 lei.

Inculpatul P.M. a

criticat sentința sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, inclusiv

modalitatea de executare a acesteia.

Inculpatul Z.E.C.

și-a motivat apelul pe nelegala sa condamnare pentru infracțiunea prevăzută de

art. 27 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 365/2002 și pe netemeinicia

pedepsei aplicate.

Curtea de Apel

Brașov, prin decizia penală nr. 80A din 30 iunie 2011 a admis apelul declarat

de parchet și a desființat sentința cu privire la:

- greșita achitare a

inculpatului P.M. pentru săvârșirea infracțiunii de acces, fără drept, la un

sistem informatic, prevăzută de art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003

(3 fapte), precum și sub aspectul temeiului achitării pentru infracțiunea

prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și pentru complicitate,

prevăzută de art. 26 C. pen. la infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1),

(2) și (3) din Legea nr. 365/2002.

Greșita achitare a

inculpatului Z.E.C. pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare

în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (1), (2), (3) din Legea nr.

365/2002 (fapta din 31 august 2007) și sub aspectul temeiului achitării pentru

infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de art. 27

alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 365/2002.

Rejudecând în aceste

limite, curtea de apel, în baza art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr.

161/2003, l-a condamnat pe inculpatul P.M. la câte 3 ani închisoare (3 fapte).

În baza art. 33 lit.

a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor cu pedeapsa de

3 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința apelată, inculpatul

urmând să execute pedeapsa cea mai grea, 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare,

în final el având de executat 3 ani și 6 luni închisoare.

Același inculpat a

fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003 și pentru complicitate la infracțiunea de efectuare de operațiuni

financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 27

alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 365/2002 (4 fapte) în baza dispozițiilor

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Inculpatul Z.E.C. a

fost condamnat pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod

fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 365/2002

(fapta din 31 august 2007), la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei cu pedeapsa de 3

ani închisoare aplicată prin sentința apelată, inculpatul având de executat

pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

Privind și pe acest

inculpat, pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003 și pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod

fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 365/2002

(două fapte), instanța de apel a schimbat temeiul legal al achitării în

dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a mai dispus

ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispus la 11 iunie 2010 asupra sumei

de 1.600 lei consemnată de la inculpatul P.M.

În baza art. 118 lit.

e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei totale de 1.410 lei

dobândită prin fapta săvârșită la 31 august 2007.

Apelurile părții

civile și ale inculpaților au fost respinse ca nefondate.

Și împotriva deciziei

pronunțată în apel au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., și ambii inculpați.

Parchetul a motivat

recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și

pct. 17

2

C. proc. pen., în dezvoltarea acestora criticând greșita

achitare a inculpatului P.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C.

pen., la infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr.

365/2002 (4 fapte), greșita achitare a inculpatului Z.E.C. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, greșita confiscare,

privindu-i pe ambii inculpați, a sumei totale de 1.410 lei și greșita ridicare

a măsurii sechestrului asigurător privind suma de 1.600 lei ridicată la

urmărirea penală de la inculpatul P.M.

Inculpatul P.M. și-a

motivat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

14, 17

2

și 18 C. proc. pen., dezvoltate ca atare în încheierea de la

termenul de judecată din 24 ianuarie 2012.

Recursul declarat de

inculpatul Z.E.C. a fost motivat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., și acestea fiind dezvoltate în aceeași încheiere,

care face parte integrantă din prezenta.

Recursul declarat de

parchet este fondat numai sub aspectul greșitei dispuneri a măsurii confiscării

speciale, după cum se va detalia.

În ce privește cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., respectiv

eroarea gravă de fapt care a condus la greșita achitare a inculpaților, ambii

pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și

numai a inculpatului P.M. pentru complicitate la infracțiunea de efectuare de

operațiuni financiare în mod fraudulos (4 fapte) (art. 26 C. pen., raportat la

art. 27 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 365/2002), din verificarea

probatoriului administrat, se reține că sentința și decizia, în stabilirea

situației de fapt și a vinovăției inculpaților, au constatat că faptei de

inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, ori aderarea sau

sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup (art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate) îi

lipsesc elementele constitutive, achitarea lor, în apel, dispunându-se în

temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. Art. 2 lit. a) din aceeași lege, în

definirea grupului infracțional organizat, prevede că acesta este structurat,

format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și

acționează în mod coordonat pentru comiterea uneia sau a mai multor infracțiuni

grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt

beneficiu material.

În cauză, nu s-a

dovedit, în afara persoanei coinculpatului Z.E.C., componența vreunui grup din

care ar fi făcut parte inculpatul P.M., faptul că acuzarea descrie că el ar fi

remis unor făptuitori neidentificați cârduri bancare donate nu este suficient

pentru condamnarea inculpaților, ambii beneficiind de prezumția de nevinovăție.

Cu referire la 4

fapte de complicitate la infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod

fraudulos, reținute prin actul de inculpare, în ceea ce-l privește pe

inculpatul P.M. (31 august 2007, 14 septembrie 2007, 8 martie 2008, 16 martie

2008), nu s-a dovedit că acesta ar fi dat altora cârduri bancare donate prin

utilizarea dispozitivelor sau a supravegheat activități ale altor persoane

pentru ca acestea să retragă neautorizat sume sau s-a încercat efectuarea de

retrageri neautorizate din conturile unor persoane (unele neidentificate) de la

ATM-urile B., P.C.B.B., N.C.R., R.B.B., fiind dovedit numai că la datele de 30

august 2007, 8 martie 2008 și 9 august 2008 el a montat skimmere destinate

copierii cârdurilor, acestea fiind utilizate, cel puțin în două rânduri, de

coinculpatul Z.E.C., singura dată când el a fost identificat pe imaginile surprinse

de camerele de supraveghere fiind 30 august 2007, orele 19:12 – 19:14, astfel

că fapta sa întrunește numai elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003, prin citirea și copierea

datelor inscripționate pe banda magnetică a cârdurilor bancare și apoi prin

inscripționarea lor pe carduri blank, este accesată o parte a sistemului

informatic, bancomatul reprezentând un sistem informatic în sensul art. 35

alin. (1) lit. a) din aceeași lege. Montând dispozitivul de citire a benzii

magnetice a cardurilor bancare în fanta bancomatului, inculpatul a acționat

fără drept pentru că nu era autorizat în temeiul legii sau al unui contract și

nu avea permisiunea din partea persoanei fizice sau juridice competente legal

să i-o acorde, așa cum prevede art. 35 alin. (2) lit. a) și c) din lege,

montarea dispozitivului încălcând normele de securitate care asigură secretul

numărului de cont și al operațiunilor efectuate, precum și apărarea împotriva

folosirii de către o persoană a cârdurilor bancare în vederea fraudării.

Privind pe același

inculpat, achitat pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de efectuare

de operațiuni frauduloase financiare, măsura sechestrului asigurător dispusă nu

este legală și, ca atare, în mod just instanța de apel a decis ridicarea ei.

Este însă nelegală

măsura confiscării speciale a sumei de 1.410 lei de la ambii inculpați, în

solidaritate.

Potrivit art. 118

lit. e) C. pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite prin

săvârșirea faptei, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în

care nu servesc la despăgubirea acesteia. Inculpații fiind condamnați pentru

fapta comisă la 30 august 2007 (inculpatul P.M. montând skimmerul, iar

inculpatul Z.E.C., la 31 august 2007 retrăgând fraudulos bani), se va dispune

confiscarea, de la fiecare, a câte 700,5 lei.

În ce privește cazul

de casare invocat de ambii inculpați, cel prevăzut de art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen. în referire la faptele infracționale reținute în sarcina lor,

din probatoriul cauzei a rezultat, corect, că inculpatul P.M., la 30 august

2007, 8 martie 2008, 9 august 2008, a montat skimmere, el fiind identificat în

fața bancomatului B. SA, la aceeași dată, orele 19:48-19:49, coinculpatul

Z.E.C. l-a demontat, iar în intervalul în care aparatul a rămas montat, s-au

efectuat retrageri de sume de către părțile vătămate N.A. și T.N., aceasta

utilizând cardul soțului ei, T.V., de acestea apropiindu-se inculpatul P.M.

(raport de constatare tehnico-științifică din 6 august 2010).

În continuare, la 31

august 2007, inculpatul Z.E.C. a retras fraudulos numerar cu carduri donate,

printre acestea fiind și cel al lui N.A., operațiunea având loc de la ATM-ul

B., datele fiind surprinse și de camerele de supraveghere prelucrate, raportul

din 30 august 2010 al Institutului pentru Tehnologii Avansate identificându-l.

La fel, inculpatul

P.M., la 8 martie 2008, în intervalul 12:25 – 19:14, pe ATM-ul B. a montat un

skimmer, iar în preajma aceluiași bancomat, spre orele 21:29 s-a aflat și coinculpatul,

însoțit de inculpatul P.M., acesta acoperindu-l pe primul care retrăgea bani cu

patru carduri clonate, inclusiv ale părților vătămate N.V. și O.V. Despre

această acțiune, a relatat și martorul L.D. (dosar urmărire penală).

La 9 august 2008, inculpatul

P.M., de asemenea a montat un skimmer, despre aceasta relatând și martorul

L.R.L., care, verificând, a constatat că pe fanta bancomatului băncii R. se

afla un dispozitiv. Plecând în urmărirea celor pe care îi observase, martorul

i-a văzut urcând într-un autoturism, acesta fiind folosit de inculpatul P.M.

Ca atare, în cele

trei date menționate, inculpatul P.M. a montat dispozitivele de citit și copiat

date aflate pe banda magnetică a cardurilor bancare, iar coinculpatul Z.E.C.,

cel puțin în două rânduri, a retras fraudulos sume de bani.

Cu privire la cazul

de casare, de asemenea invocat în recurs de către ambii inculpați, cel prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. în sensul că pedepsele aplicate

nu au fost individualizate în raport cu criteriile generale de individualizare

prevăzute în art. 72 C. pen. atât în ce privește cuantumurile pedepselor, cât

și modalitatea de executare, sunt de evidențiat următoarele:

- în ce-l privește pe

inculpatul P.M., faptele infracționale stabilite în sarcina sa sunt periculoase

socialmente, el a acționat în împrejurările arătate, nici când a fost oprit în

trafic și în autoturismul lui au fost găsite mai multe dispozitive artizanale

care integrează componente ce au ca scop prelucrarea de date, memorarea

acestora, transferul către un calculator, toate pentru citirea și memorarea

datelor de pe banda cardului bancar, nu a furnizat explicații verosimile

relativ la deținerea sau utilizarea ilicită a acestora, iar persoana sa, deși

nu era recidivist, a mai fost condamnat anterior în două rânduri, la acele date

beneficiind fie de suspendarea condiționată, fie de suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere, pedeapsa de executat, 3 ani și 6 luni în condiții de

detenție, este aptă să realizeze scopul acesteia, astfel cum este stipulat în

art. 52 C. pen.

- Inculpatul Z.E.C.,

având de executat în regim de detenție pedeapsa de 3 ani închisoare,

individualizarea acesteia s-a realizat prin considerarea tuturor criteriilor

generale prevăzute de art. 72 C. pen., alături de pericolul social al faptelor,

textele incriminatoare, împrejurările în care au fost comise, persoana sa,

nerecidivist, are în antecedente condamnări definitive fie cu suspendarea

condiționată, fie cu suspendarea sub supraveghere a executării, în anul 2010 el

fiind condamnat și în Franța pentru infracțiuni de același gen cu cele din

cauză, existând date că este cercetat pentru astfel de fapte și în alte state.

Pentru considerentele

arătate, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, D.I.I.C.O.T., în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit.

d) C. proc. pen. va fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului

prezentei.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursurile formulate de către inculpați nefiind

fondate, vor fi respinse.

Potrivit

dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) același cod,

inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție,

D.I.I.C.O.T., împotriva deciziei penale nr. 80/A din 30 iunie 2011 a Curții de

Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații

P.M. și Z.E.C.

Casează decizia

penală atacată și sentința penală nr. 139 din 8 aprilie 2011 a Tribunalului

Brașov, secția penală, numai cu privire la dispoziția de confiscare specială

și, rejudecând:

Dispune confiscarea

specială a sumei de câte 700,50 lei, de la fiecare inculpat, P.M. și Z.E.C.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații P.M. și Z.E.C. împotriva

aceleiași decizii penale.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului Z.E.C., durata reținerii și arestării preventive de la 13

decembrie 2010 la 1 februarie 2012.

Cheltuielile

judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., rămân în sarcina

statului.

Obligă recurenții

intimați inculpați la plata sumei de câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariul

parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului

ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 1 februarie 2012.