ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2013/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2013/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 76 din 10 decembrie 2009 a Tribunalului Sălaj a fost condamnat inculpatul Z.M. la:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., art. 74, 76 lit. a) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., art. 74, 76 lit. a) C. pen.;

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.

pen. s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit.

a) teza a II-a lit. b), C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a

menținut starea de arest, iar conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă timpul

reținerii și arestării preventive, începând cu data de 4 aprilie 2009 la zi.

Prin aceeași sentință a fost

condamnat inculpatul C.O.M. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 74, 76 lit. c) C. pen.;

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit.

a) teza a II-a lit. b) C. pen.;

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. d) C. pen. a fost achitat inculpatul C.O.M. pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

În baza art.

86

1

alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe

lângă Tribunalul Sălaj, pe durata termenului de încercare de 4 ani.

S-a atras

atenția asupra prevederilor art. 86

4

C. pen. privind cazurile de

revocare a pedepsei.

În baza art.

86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul

se va supune următoarelor obligații:

a) se va

prezenta la datele fixate de Serviciul de Probațiune;

b) va

anunța orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica

și justificaschimbarea locului de muncă;

d) va

comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență, date care vor fi comunicate Serviciului de Probațiune.

În baza art.

88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al

arestării preventive, începând cu data de 04 aprilie 2009 și până la data de 01

iulie 2009.

S-a dispus

revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față

de inculpatul C.O. prin încheierea penală din 01 iulie 2009 a Tribunalului

Sălaj.

S-a făcut

aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. cu privire la interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Inculpatul P.V.M.

a fost condamnat la:

- 2

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, 76 lit. a) C.

pen.;

- 2

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, 76 lit. a) C. pen.

În baza

art. 33 lit. a), 34 lit. c) C. pen. s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a

făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În

baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare

inculpatul se va supune următoarelor obligații:

a) se

va prezenta la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Sălaj;

b) se

va anunța orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va

comunica și justifica schimbarea locului de muncă;

d)

va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență, date care vor fi comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Sălaj.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat aplicarea pedepselor accesorii prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale aplicate.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii de 24 ore

din data de 04 aprilie 2009.

În baza art.

4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76

lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.A.D. la: 400 (patru sute) lei

amendă penală ce se va executa conform art. 425 C. proc. pen.

În

baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la

inculpatul Z.M. a unei cantități de 186,8 grame rezină de canabis, constatând că măsura a fost executată în faza de urmărire penală prin predarea acesteia

I.G.P.R. București - Direcția de Evidență Operativă și Cazier Judiciar - Camera

de Corpuri Delicte.

În

baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la

inculpatul Z.M. a sumei de 3.330 lei.

Pentru

a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul

Z.M. a fost plecat din anul 2008 la muncă în Spania în localitatea Pedro Munoz,

unde a început să consume droguri, născându-i-se ideea de a duce în țară

droguri pentru a le vinde prietenilor. La întoarcerea acasă, în luna decembrie

2008 acesta a introdus în țară doua ramuri de canabis și două bucăți de hașiș

de 5-10 grame iar în luna februarie 2009 a introdus în țară, la revenirea acasă, un baton de hașiș de aproximativ 250 grame și 4 bucăți de 5 grame.

În perioada

cât a lucrat în Spania l-a cunoscut pe inculpatul C.O., împărtășindu-i intenția

de a vinde droguri. După întoarcerea acestora în țară, inculpatul C. l-a

recomandat pe inculpatul Z. unor persoane doritoare să cumpere droguri,

punându-i în legătură cu acesta.

De asemenea,

inculpatul P.V. se cunoștea cu inculpatul Z. din copilărie, știind că acesta

vinde droguri, permițând celorlalți inculpați să consume droguri în garsoniera

sa sau să comercializeze droguri.

În cursul

lunii februarie 2009, inculpatul Z. i-a vândut inculpatului P.A.D. cantitatea

de 5-10 grame hașiș contra sumei de 250 lei.

Tot în

această perioadă, inculpatul Z. i-a vândut prin intermediul inculpatului C.O. cantitatea

de 2 grame hașiș numitului G.H.

La începutul

lunii martie 2009, inculpatul Z. a vândut unei persoane S., prin intermediul

inculpatului C. cantitatea de 1,5 grame prima dată, iar ulterior câte 2 grame, la locuința inculpatului P.V.

În data de

10-14 martie 2009 numitul Ț.O. a cumpărat cantitatea de 1 gram hașiș de la inculpatul Z.

La mijlocul

lunii martie 2009, inculpatul Z. i-a vândut unei persoane poreclită B.,

cantitatea de 5 grame de hașiș, cu suma de 500 lei.

La sfârșitul

lunii martie 2009 i-a vândut numitului I.V., pe care l-a cunoscut prin

intermediul inculpatului P. cantitatea de 5 grame hașiș.

În cursul

lunii martie 2009 numitul B.J. a cumpărat în trei rânduri cantități de 1,5 grame respectiv câte 2 grame rezină de canabis de la numitul Z.M., la recomandarea inculpatului C.O.

În data de

24 martie 2009 numitul B. zis B. a fost contactat telefonic de către inculpatul

P.V. care i-a comunicat că în cursul zilei îi va preda cantitatea de 5 grame hașiș. S-a întâlnit cu acesta și cu inculpații Z. și C., care a luat dintr-un tufiș, din

apropierea Bisericii S.T. un pachet de țigări în care se afla hașiș.

În data de

28 martie 2009, respectiv 03 aprilie 2009 numitul B. a mai cumpărat cantitatea

de 10 grame hașiș, respectiv 20 grame.

Starea de

fapt expusă anterior a rezultat din următoarele probe: rapoartele de constate

tehnico-științifică din 16 martie 2009, din 26 martie 2009, din 31 martie 2009,

din 11 martie 2009, din 13 martie 2009, în care se concluzionează că probele

înaintate în cauza privind pe inculpați sunt constituite din cantități de

rezină de canabis, evidențiindu-se tetrahidrocannabinol (THC) substanță

psihotropă, biosintetizată de planta canabis, ce coroborează cu declarațiile de

recunoașterea ale inculpaților Z.M., C.O., P.V. și P.A.D.; declarațiile

colaboratorilor sub acoperire B.I. și B.E., declarația investigatorului sub acoperire

G.O., declarațiile martorilor C.D. și G.H., procesele verbale de redare a

convorbirilor telefonice purtate între inculpați, procesul-verbal de constatare

a infracțiunii flagrante din data de 3 aprilie 2009.

În drept,

fapta inculpatului Z.M. de a deține și vinde în mod repetat în baza aceleiași

rezoluții infracționale unice droguri de risc, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74, 76 lit. c) C. pen.,

urmând a fi condamnat la 2 ani închisoare.

Fapta

aceluiași inculpat de a introduce în țară în mod repetat, în baza aceleiași

rezoluții infracționale unice droguri de risc, fără drept, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În drept,

fapta inculpatului C.O. de a intermedia vânzarea de droguri de risc, fără

drept, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și referitor la

infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a reținut

că inculpatul C. nu l-a ajutat în nici un mod pe inculpatul Z. să introducă

droguri în țară, nu a avut nici un aport material sau moral la săvârșirea

acestei fapte, astfel încât nu se poate reține în sarcina sa calitatea de

complice. Mai mult, inculpatul C. a fost cel care în anul 2009, în luna

februarie, a revenit primul în țară, fiind ulterior căutat de inculpatul Z. și

încunoștințat că a adus droguri în țară. Întrucât acesta nu l-a ajutat în nici

un mod pe inculpatul Z. la săvârșirea faptei și nu a existat între ei o înțelegere

anterioară introducerii drogurilor în țară, lipsind astfel latura obiectivă a

infracțiunii.

Împotriva

sentinței menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj și inculpatul Z.M.

Parchetul

critică hotărârea primei instanței pentru nelegalitate și netemeinicie sub

aspectul achitării inculpatului C.O.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.

26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., neaplicării pedepselor complementare pentru faptele

prevăzute de art. 2, 3 și 5 din Legea nr. 143/2000 inculpaților Z.M., C.O.M. și

P.V.M. și pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate acestora și

inculpatului P.A.D.

Inculpatul Z.M.

a criticat sentința atacată susținând în primul rând că instanța de judecată nu

a fost sesizată în mod legal deoarece urmărirea penală a fost efectuată de

către doi procurori respectiv O.A. și procurorul șef - birou B.D. ca atare

rechizitoriul trebuia întocmit și semnat de către toți procurorii nu numai de

către procurorul O.A. Legat tot de acest aspect s-a apreciat că rechizitoriul

nu a fost verificat de către procurorul ierarhic competent, deoarece dacă

procurorul șef-birou a efectuat acte de urmărire penală el nu era competent să

verifice propriile acte de urmărire penală, ci doar procurorul șef al

Serviciului teritorial Cluj.

De asemenea

inculpatul a criticat modul de individualizare judiciară a pedepsei și faptul

că instanța s-a antepronunțat cu ocazia menținerii stării de arest la termenul

din 1 iulie 2009, apreciind că inculpatul este vinovat pentru infracțiunile ce

i se rețin în sarcină.

Prin Decizia

penală nr. 33 din 18 martie 2010 a Curții de Apel Cluj s-au respins ca

nefondate apelurile declarate de procuror și inculpatul Z.M.

Instanța de

prim control judiciar a reținut că apelul declarat de procuror referitor la

inculpatul P.A.D. nu poate fi analizat deoarece excede cadrului procesual,

instanța nefiind sesizată și cu această critică.

Referitor la

sentința criticată se constată că prima instanță a fost legal investită prin

rechizitoriul întocmit la data de 22 mai 2009 de către D.I.I.C.O.T. - Biroul

Teritorial Sălaj (vol. III d.u.p.) întocmit de către procuror A.O. din cadrul

Biroului Teritorial Sălaj și verificat sub aspectul legalității și temeiniciei

de către procurorul șef al Biroului Teritorial Sălaj, D.B.

Susținerea

inculpatului apelant că procurorul șef a efectuat acte de urmărire penală în

dosar și ca atare trebuia să semneze rechizitoriul, nefiind astfel competent

să-și verifice propriul rechizitoriu nu poate fi primită.

În primul rând, nici art.

209 C. proc. pen. referitor la competența procurorului în faza urmăririi penale

privind urmărirea penală efectuată de către procuror și nici dispozițiile art. 261

C. proc. pen. și următoarele referitoare la trimiterea în judecată, cuprinsul

rechizitoriului și actul de sesizare al instanței nu reglementează situația

efectuării urmăririi penale de către doi sau mai mulți procurori și sancțiunea

aplicată.

În al doilea rând, se

observă că inculpatul apelant a susținut ca fiind acte de urmărire penală

efectuate în acest dosar de către procurorul șef de birou solicitarea de prelungire

a arestului preventiv (f. 20), solicitările de efectuarea de percheziții

domiciliare (f. 5, 264 și 256), solicitarea confirmării ordonanței nr. 15/07/03/2009

prin care s-a dispus interceptarea convorbirilor telefonice precum și solicitarea

de autorizare în continuare (f. 115); un al act de urmărire s-a arătat că îl

constituie participarea procurorului șef la flagrantul realizat neputând fi

luată în considerare comunicarea acestuia că numai a monitorizat flagrantul.

La

data de 23 aprilie 2008 procurorul șef al Biroului Teritorial Sălaj a sesizat

Tribunalul Sălaj cu propunerea de prelungire pe o durată de 30 zile începând cu

data de 2 mai 2008 a arestării preventive luate față de inculpații Z.M. și C.O.M.

însă această sesizare a Tribunalului Sălaj nu echivalează cu un act de urmărire

penală propriu-zis iar instanța de judecată s-a considerat legal investită cu

propunerea de prelungire.

Același

argument este valabil și în cazul sesizării Tribunalului Sălaj cu autorizarea

percheziției informatice a computerului inculpatului C.O.M. (f. 5 vol. II

d.u.p.), sesizării aceleiași instanțe privind autorizarea efectuării

percheziției domiciliare la locuința inculpatului Z.M. (f. 264 vol. I d.u.p.),

a sesizării privind autorizarea efectuării percheziției domiciliare la locuința

inculpatului C.O.M. (f. 256 vol. I. d.u.p.) și a sesizării privind confirmarea

ordonanței nr. 15/07/03/2009 prin care s-a dispus interceptarea convorbirilor

telefonice efectuate de către inculpat (f. 115 vol. I d.u.p.).

În

plus, se observă că aceste acte semnate de către procurorul șef vizează strict

sesizarea judecătorului cu atribuții legate de faza de urmărire penală vizând

prelungirea arestării preventive, confirmarea ordonanțelor de interceptare și

autorizațiile de percheziție; în consecință nu se poate aprecia că procurorul

șef ar fi luat vreun act de dispoziție în cursul urmăririi penale, atribuția

decizională revenind judecătorului competent.

Susținerea

potrivit căreia procurorul șef a participat la constatarea infracțiunii

flagrante în data de 3 aprilie 2009 (f. 11 d.u.p.) nu corespunde realității

deoarece acesta nu a constatat infracțiunea flagrantă așa după cum rezultă din

procesul verbal întocmit cu acea ocazie, constatarea fiind efectuată de către

procuror A.O. și alți trei agenți din cadrul S.C.C.O.Sălaj.

Referitor la

motivul de apel privind antepronunțarea judecătorului fondului din data de 1

iulie 2009 (f. 75 dosar fond) - se observă că acesta este nefondat deoarece în

considerentele încheierii menționate după ce s-a trecut în revistă activitatea

de care sunt acuzați inculpații la f. 4 din încheiere, în concluzie, s-a arătat

că din probele administrate „sunt indicii temeinice" că inculpatul Z.M. și

C.O.M. au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, iar în continuare s-a

apreciat că nu au fost prezentate elemente care să justifice „bănuiala,, că

aceștia ar face parte dintr-un grup bine organizat fără a se face nici o

referire asupra vinovăției inculpatului Z.M.; ca atare prima instanță nu s-a

antepronunțat în cauză.

Susținerea

primului apelant că în mod greșit inculpatul C.O. a fost achitat pentru

complicitate la infracțiunea de introducere în țară a drogurilor de risc, prev.

de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 nu poate fi primită deoarece

potrivit declarației acestuia (f. 63 ) rezultă că în anul 2008 l-a cunoscut pe

inculpatul Z. înainte de a se întoarce în România, a cumpărat 2 bucăți de hașiș

și 2 rămurele de canabis, și i-a spus că le va duce în țară pentru consum

propriu împreună cu prietenii săi iar în anul 2009 a știut că inculpatul va introduce în țară o bucată mai mare de hașiș; aceste împrejurări nu se

circumscriu noțiunii de complicitate la introducerea în țară a drogurilor de

risc deoarece simplul fapt că avea cunoștință despre această faptă nu

echivalează cu înlesnirea sau ajutarea la trecerea drogurilor peste graniță;

sub acest aspect este de observat că apelantul operează confuzia între

complicitatea la introducerea în țară de droguri de risc și complicitatea la

trafic de droguri de risc - susținând că inculpatul intimat i-ar fi spus

inculpatului Z. că îl va ajuta să vândă drogurile, or, acest act constituie

complicitate la infracțiunea de trafic de droguri ce i-a fost însă reținută în

sarcina inculpatului C. sub forma autoratului, fiind astfel absorbită

complicitatea.

În

consecință, în mod temeinic în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. prima

instanță a dispus achitarea inculpatului intimat pentru infracțiunea prev de art.

26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. De asemenea, nu poate fi primită susținerea apelantului că

inculpatul intimat avea obligația de a denunța intenția inculpatului Z. de a

introduce droguri în țară și prin aceasta i-ar fi întărit hotărârea

infracțională luată, deoarece art. 262 C. pen. incriminează omisiunea de a

denunța anumite fapte de drept comun limitativ enumerate.

Contrar

susținerilor inculpatului apelant prima instanță a individualizat pedepsele

aplicate inculpatului ținând seama de toate criteriile generale și speciale

prev. de art. 72 C. pen. și concluziile referatului de evaluare; astfel, s-au

avut în considerare gradul de pericol social concret al faptelor, lipsa

antecedentelor penale, atitudinea sinceră - față de care s-au reținut

circumstanțele atenuante prev. de art. 74 C. pen. și de împrejurarea că doar inculpatul

Z. a realizat beneficii materiale de pe urma vânzării drogurilor.

În același

timp nu poate fi primită critica inculpatului apelant potrivit căreia era

necesară aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere. Din

referatul de evaluare (f. 188) rezultă că apelantul a săvârșit infracțiunile

din dorința de a obține venituri în condițiile ignorării gravității faptei și

că prezintă șanse mari de reintegrare, beneficiind de sprijinul moral și

material al familiei și desfășurând activități lucrative proprii de la vârsta

de 19 ani, însă suspendarea executării pedepsei ar însemna ignorarea

pericolului social concret al celor două acte materiale de introducere de

droguri de risc în țară.

Singura

critică întemeiată a primului apelant o constituie nemotivarea înlăturării

pedepselor complementare aferente infracțiunilor prev. de art. 2, 3 și 5 din

Legea nr. 143/2000 aspect care va fi îndreptat în apel prin completarea

motivării efectuate de către prima instanță și prin substituirea motivării

acesteia conform căreia pedeapsa complementară nu poate fi dispusă în cazul

suspendării executării pedepsei principale; astfel, art. 76 alin. (3) C. proc.

pen. prevede că atunci când există circumstanțe atenuante pedeapsa

complementară privativă de drepturi poate fi înlăturată, iar, în speță, față de

datele personale favorabile inculpaților intimați ce se impune aplicarea

pedepsei complementare.

Împotriva Deciziei

penale nr. 33/ A din 18 martie 2010 a Curții de Apel Cluj în termen legal au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Cluj și inculpatul Z.M.

Parchetul

critică decizia recurată, invocând practic aceleași critici formulate și în

apel, mai puțin critica vizându-l pe inculpatul P.A.D.

Cu

ocazia dezbaterii recursului, reprezentantul M.P. a arătat că recursul se

întemeiază pe dispoz.art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și vizează

greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților Z.M., C.O.M. și P.V.M.,

motiv pentru care solicită înlăturarea disp. art. 74 și 76 C. pen., majorarea

pedepselor aplicate inculpaților, aplicarea pedepselor complementare urmând ca

inculpații C. și P. să execute pedepsele prin privare de libertate.

Inculpatul

Z.M. a solicitat reducerea pedepsei, prin reținerea circumstanțelor atenuante

și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia în condițiile art. 86

1

C. pen.

Examinând

recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor arătate, Înalta Curte

reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Potrivit

art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile părții generale, de limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

La

individualizarea pedepselor aplicate inculpaților au fost avute în vedere toate

criteriile prev.de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret

al infracțiunilor comise, forma continuată a acestora, contribuția fiecărui inculpat,

datele care circumstanțiază persoana inculpaților.

Astfel,

aceștia au recunoscut și regretat faptele comise, au colaborat cu organele de

urmărire penală, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.

Inculpații

C.O.M. și P.V.M. au un loc de muncă, inculpatul P. este caracterizat pozitiv în

familie și societate, conform adresei din 15 martie 2010 a Postului de Poliție

Cetea, a comis infracțiunea sub influența inculpatului Z.M., ambii inculpați au

conștientizat caracterul ilicit al faptelor lor precum și consecințele asupra

lor și familiei pe viitor, având șanse mari de reintegrare în societate.

În

aceste condiții nu se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante prev. de art.

74 C. pen. și nici executarea pedepsei în regim de detenție pentru inculpații C.

și P., apreciind, ca și celelalte instanțe, că pronunțarea condamnării constituie

un avertisment pentru aceștia, și, chiar fără executarea pedepsei, inculpații

nu vor mai săvârșii alte infracțiuni.

Referitor

la inculpatul Z.M., față de considerentele expuse, circumstanțele atenuante au

fost corect reținute și în favoarea acestui inculpat, însă în cazul său scopul

educativ și preventiv al pedepsei nu poate fi atins decât în condițiile

executării acesteia, avându-se în vedere că inculpatul a avut inițiativa activității

infracționale în care i-a implicat și pe ceilalți inculpați, a obținut venituri

din aceasta, în condițiile ignorării gravității faptei, astfel că nu sunt

aplicabile disp.art. 86 C. pen.

În

recursul declarat de procuror s-a solicitat și aplicarea pedepselor

complementare celor trei inculpați.

Având

în vedere că în favoarea acestora au fost reținute circumstanțele atenuante,

față de disp. art. 76 alin. (3) C. pen., Înalta Curte apreciază că nu se impune

aplicarea pedepselor complementare.

Față

de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza disp.art. 385

15

pct.

1 lit. b)

C. proc. pen.

, va respinge ca nefondate

recursurile declarate de procuror și inculpatul Z.M.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (1), (2) și (3)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Cluj și de inculpatul Z.M. împotriva Deciziei penale nr.

33/ A din 18 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive de

la 4 aprilie 2009, la 21 mai 2010.

Obligă

recurentul inculpat Z.M. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați C.O.M. și P.V.M.,

în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 21

mai 2010.