ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 450/2013

G.P. - 699 dolari S.U.A.

J.C. - 8.000 euro

J.L. - 1.300 dolari S.U.A.

C.F. - 12.000 euro

A .C. - 7.300 euro

W.F. - 6.833 euro

T.C. - 10.400 euro

P.H.G. - 6.850 euro

C.D. - 25.000 euro

R.E.W.P. - 3000 euro

P.G. - 824 euro, reprezentând daune materiale, dispunându-se totodată ca, la sumele respective să se calculeze și rata inflației la data achitării debitului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond - din analiza actelor și lucrărilor dosarului, respectiv: declarațiile martorilor, înregistrările telefonice, declarațiile părților vătămate, fișe de cazier judiciar, coroborate cu toate celelalte probe de la urmărirea penală și cu recunoașterea de către inculpați a săvârșirii faptelor - a constatat, în esență, că vinovăția inculpaților pentru săvârșirea faptelor ce fac obiectul trimiterii în judecată a fost pe deplin dovedită. Astfel, activitatea infracțională a inculpaților constă în aceea că, în perioada 2004 - 2006, grupurile infracționale organizate în componența reținută în actul de sesizare a instanței, au săvârșit mai multe fraude prin internet, utilizând moduri de operare diverse, prin care au produs un prejudiciu destul de mare, fiind păgubiți 56 de cetățeni străini, care au depus plângeri penale împotriva inculpaților. În concret, s-a reținut de prima instanță că rețeaua infracțională organizată posta pe site-uri specializate în vânzări de autoturisme și de aparatură electronică, anunțuri prin care ofereau spre vânzare autoturisme de lux și aparatură electronică de ultimă generație, iar pentru aceasta foloseau ilicit numele unor societăți comerciale române și străine consacrate în acest domeniu, sau firme fantomă, pentru a câștiga încrederea cumpărătorilor. A rezultat astfel că a existat o rețea infracțională structurată în mai multe grupuri criminal organizate care, în timp, s-a omogenizat pe nucleul constituit din infractorii: D.C.G., C.C.A., M.C.D. și C.M.Ș. care, în calitate de lideri, se ocupau cu postarea anunțurilor fictive, crearea site-urilor frauduloase, clonarea site-urilor oficiale ale unor societăți comerciale renumite, obținerea documentelor de identitate autentice în baza cărora se ridicau bani obținuți din fraude, prin serviciul Western Union, sau dirijați în conturi bancare deschise în baza acelorași documente. De asemenea, racolau și instruiau intermediari care, la rândul lor, racolau săgețile ce erau destinatarii sumelor de bani obținute prin fraude informatice. Pe cale de consecință, s-a apreciat de instanța de fond că faptele inculpaților - constând în inițierea unui grup infracțional organizat specializat în lansarea și postarea pe internet de oferte fictive de vânzare autovehicule și produse electronice pe care nu le dețineau în realitate, în scopul obținerii de foloase materiale prin inducerea în eroare a persoanelor interesate de aceste oferte și racolarea de persoane dispuse să primească prin servicii de transfer monetar și să ridice din conturi deschise pe numele lor sau al altor persoane, sumele de bani astfel obținute prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prin sisteme informatice - au fost dovedite de probele administrate în cauză, iar susținerile apărătorilor inculpaților în sensul că nu există grup infracțional organizat, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, nu au putut fi primite, întrucât a rezultat indubitabil că inculpații au constituit un grup infracțional organizat urmată de săvârșirea unei infracțiuni grave. Totodată, s-a apreciat că faptele inculpaților au fost corespunzător încadrate în drept, reținându-se în sarcina acestora săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, iar pentru inculpatul M.C.D. și infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1)-(3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru inculpatul C.C.A. și infracțiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, pentru inculpatul S.C.D. și infracțiunea prevăzută de art. 293 C. pen., pentru inculpatul T.M.C. infracțiunea prevăzută de art. 293 C. pen. și P.I.A.,pentru săvârșirea și a infracțiunii prev.de art. 293 C. pen. Pentru inculpații D.C.G., I.Ș.S., B.M.C., C.I.S., D.M.A. și I.I., instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 99 și următoarele C. pen., aceștia fiind minori la data săvârșirii faptelor. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, criteriile înscrise în art. 72 C. pen., inculpații D.C.G., C.M.Ș. și B.I.A. sunt cunoscuți cu antecedente penale, reținând totodată vârsta tânără a acestora, împrejurarea că inculpații D.C.G., I.Ș.S., C.I.S., D.M.A. și I.I. sunt minori, au recunoscut fapta, situație în care s-au reținut în favoarea acestora dispozițiile art. 74, 76 C. pen., urmând a aplica pedepse sub minimum prevăzut de lege respectiv 3 ani (având în vedere și egalitatea de tratament) a cărei executare să fie fără privare de libertate, aplicându-se astfel dispozițiile art. 86 1 C. pen., scopul educativ preventiv prevăzut de art. 52 C. pen. considerându-se că se va realiza în aceste condiții, deoarece privarea de libertate reprezintă o modalitate de executare a pedepsei extremă. Pe durata termenului de încercare potrivit art. 86 3 C. pen., s-a dispus ca inculpații să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanță; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește, 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, iar conform art. 86 3 C. pen., inculpații s-a dispus ca inculpații să fie obligați să nu-și schimbe domiciliul sau reședința avută, să nu depășească limita teritorială stabilită decât în condițiile stabilite de instanță. Față de natura și gravitatea faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite faptele precum și persoana inculpaților, instanța de fond a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b 1 ) C. pen., ca pedepse accesorii. De asemenea, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 C. pen. raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen., s-a dispus a fi aplicabilă și inculpaților minori, această pedeapsă urmând a-și începe executarea la împlinirea de către inculpați a vârstei de 18 ani. Instanța de fond a dispus confiscarea sumei de 126.972 euro și 26.574 dolari S.U.A., sume nerestituite părților vătămate, iar acțiunea civilă promovată în procesul penal de părțile vătămate a fost admisă în parte, conform dispozițiilor art. 14 C. pen. raportat la art. 346 C. pen., obligându-i astfel pe inculpați în solidar, iar pe inculpații minori în solidar și cu părțile responsabile civilmente, astfel: G.P. - 699 dolari S.U.A.; J.C. - 8.000 euro; J.L. - 1.300 dolari S.U.A.; C.F. - 12.000 euro; A.C. - 7.300 euro; W.F. - 6.833 euro; T.C. - 10.400 euro; P.H.G. - 6.850 euro; C.D. - 25.000 euro; R.E.W.P. - 3.000 euro; P.G. - 824 euro, reprezentând daune materiale, iar la sumele respective, s-a dispus a se calcula și rata inflației la data achitării debitului. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, cât și inculpații B.T.C., B.M.C., C.C.A., C.C., D.M.A., D.C.G., D.N.F., I.Ș.S., I.I., M.C.D., P.A., P.I.A., P.Ș.M., S.B., S.C.D., S.V.C., T.M.C., M.L.C. și C.M.Ș.; dar și partea responsabila civilmente D.F., precum si avocații C.N., B.M., B.L. și P.L. Ministerului Public a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: 1. Instanța de fond, în mod nelegal a aplicat inculpaților - pentru infracțiunile săvârșite - pedepse în alte limite decât cele prevăzute de art. 49 din Legea nr. 161/2003. În speță, se susține că deși s-au reținut circumstanțe legale atenuante, pedepsele care s-au aplicat inculpaților nu au fost coborâte sub minimul special prevăzut de lege și nu s-a dat eficiență prevederilor legale referitoare la aceste circumstanțe, îndeosebi în ceea ce privește starea de minoritate a unora dintre inculpați. 2. În mod nelegal instanța de fond nu a aplicat inculpaților majori pedepse complementare pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003. 3. Nu a fost reținută circumstanța agravantă prevăzute de art. 75 lit. c) C. pen. în privința inculpaților majori, cu toate că instanța de fond a reținut că infracțiunile au fost săvârșite de inculpați majori împreună cu inculpați minori. 4. În mod nelegal prima instanță nu a făcut aplicarea prevederilor art. 118 C. pen., în sensul că nu a dispus confiscarea bunurilor, înscrisurilor și a sistemelor informatice folosite la comiterea infracțiunilor. 5. Prima instanță, în mod nelegal nu a constatat incidența dispozițiilor art. 86 5 C. pen. privind anularea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicată anterior inculpatului D.C.G. 6. În mod nelegal nu s-a făcut aplicația dispozițiilor art. 110 1 C. pen. cu privire la inculpații minori, deși s-a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate acestora. 7. S-au încălcat dispozițiile art. 88 C. pen. cu privire la inculpatul C.M.Ș., în sensul că nu s-a dedus din pedeapsa aplicată acestui inculpat perioada arestului preventiv. 8. Instanța de fond nu a avut în vedere la aplicarea pedepsei care a fost stabilită inculpatului B.I.A. și pedeapsa anterioară aplicată în Dosarul nr. 4657/2006 al Judecătoriei Craiova. 9. Referitor la soluționarea laturii civile, se susține că prima instanță a rezolvat parțial aspectele vizând prejudiciul infracțional, în sensul că s-a pronunțat numai cu privire la 11 dintre părțile vătămate constituite părți civile. 10. Instanța de fond, constatând că inculpații au folosit documente de identitate false în vederea ridicării sumelor de bani rezultate din comiterea infracțiunilor, în mod nelegal nu a procedat la anularea acestora. Ultimul motiv de apel a vizat netemeinicia sentinței, susținându-se că au fost încălcate dispozițiile art. 72 C. pen., care reglementează individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanță aplicând tuturor inculpaților pedepse de câte 3 ani închisoare, dispunând suspendarea executării acestora sub supraveghere, fără să diferențieze atât cuantumul cât și modalitatea de executare, raportat la modul concret în care au fost săvârșite faptele, starea de minoritate, circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunilor, gradul de participare a inculpaților, precum și circumstanțele personale ale cestora. S-a concluzionat în sensul admiterii apelului, desființării sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond. Inculpatul B.T.C. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul soluționării laturii penale și a laturii civile. Critica de nelegalitate vizând soluționarea laturii civile, face referire la infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, susținându-se că nu s-a făcut dovada existenței grupului infracțional organizat, a structurării activităților infracționale în cadrul acestui grup. Cu referire la activitatea concretă desfășurată de apelantul - inculpat, invocându-se faptul că deși se reține grupul infracțional compus din mai mulți inculpați, în mod real aceștia nici nu se cunoșteau între ei. Sub acest aspect, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen. De asemenea, a criticat sentința pentru netemeinicie, susținându-se că nu s-a dat o eficiență corespunzătoare dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen. raportat la gradul concret de participare a sa la săvârșirea infracțiunilor, contextul în care acestea au fost comise, intervalul de timp scurs de la data desfășurării activității infracționale și până în prezent. S-au invocat, de asemenea, circumstanțele sale personale, susținând că nu posedă antecedente penale, este bine integrat social, fiind absolventul Facultății de Agricultură din cadrul Universității din Craiova, apreciind că, în ipoteza în care se va constata că a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, rolul sancționator și educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia prin privare de libertate, fiind incidente prevederile art. 86 1 C. pen. Inculpatul C.C.A. a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, vizându-se soluționarea laturii civile a cauzei, susținându-se că au fost încălcate dispozițiile art. 118 C. pen., privind anularea documentelor false folosite de inculpați pentru ridicarea sumelor de bani rezultate din comiterea infracțiunilor, dar și faptul că latura civilă a fost soluționată parțial de instanța de fond, numai cu privire la 11 părți vătămate. În ceea ce privește latura penală a cauzei, s-a criticat sentința instanței de fond pentru netemeinicie, solicitându-se ca instanța de control judiciar să dea o eficiență sporită circumstanțelor legale atenuante reținute și de instanța de fond în beneficiul său, cu consecința coborârii pedepselor sub cuantumul stabilit de prima instanță. Inculpatul P.Ș.M. a criticat sentința instanței de fiind pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul soluționării laturii penale și a laturii civile, motivele de nelegalitate vizând, pe de o parte, soluționarea laturii civile de către instanța de fond, susținându-se că în mod nelegal s-a procedat la obligarea sa la despăgubiri civile, în condițiile în care părțile vătămate constituite părți civile nu au făcut dovada prejudiciului pretins. Cu privire la latura penală a cauzei, prima critică a vizat nelegalitatea sentinței, susținându-se că, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 39/2003, prin grup infracțional organizat se înțelege un grup structurat, format din două sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, ceea ce, în speța dedusă judecății, nu s-a dovedit. În acest sens, s-a susținut că o parte dintre inculpații ce compun așa-zisul grup infracțional nici nu se cunosc între ei, astfel că, pentru infracțiunea prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, s-a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Ultimul motiv de apel a vizat netemeinicia sentinței, susținându-se că instanța de fond nu a respectat criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., nu a constatat că a trecut o perioadă lungă de timp de la săvârșirea infracțiunilor și până în prezent, nu posedă antecedente penale, posedă studii superioare, este bine integrat social, astfel că se poate acorda o eficiență sporită circumstanțelor legale atenuante reținute și de instanța de fond, cu consecința coborârii pedepsei la un cuantum redus față de cel stabilit de prima instanță. Inculpatul S.B. a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. În cadrul primului motiv de apel a criticat sentința pentru nelegalitate, cu privire la reținerea în sa a infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu referire la aret. 2 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 și de complicitate la înșelăciune prin sisteme informatice prevăzute de art. 26 rap la art. 49 din Legea nr. 166/2003 titlul III, în condițiile în care, chiar în actul de trimitere în judecată se precizează că nu s-a putut atribui fiecărui lider autor a unui anumit prejudiciu pentru că membri unui grup infracțional interacționau cu membri altui grup infracțional. Aceasta, în condițiile în care, chiar prin sentința apelată s-a concluzionat „că grupurile infracționale organizate utilizau moduri de operare diverse”, iar din procesele-verbale de confruntare și interogatorii rezultă că el nici nu cunoștea majoritatea persoanelor indicate ca făcând parte din grupul ce avea drept lider pe G.C.D. și, cu atât mai puțin pe cei din celelalte grupuri infracționale. Sub acest aspect, a invocat dispozițiile art. 2 din Legea nr. 32/2003 privind condițiile care trebuie întrunite cumulativ pentru a se reține inf. prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, apreciind că nu constituie grup infracțional modul de constituire rezultat atât din actul de sesizare a instanței cât și din sentința apelată, în speță, grupul fiind format ocazional, fără continuitate și fără o structură bine definită, solicitându-se pentru această infracțiune achitarea în baza art. 11 pct. 2lit. a) rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Cu privire la latura civilă a cauzei, inculpatul a apreciat că s-a dovedit în sarcina sa doar un prejudiciu de 2.700 dolari S.U.A., la care ar trebui obligat de instanța de control judiciar. Ultima critică a vizat netemeinicia sentinței, susținându-se că prejudiciul infracțional dovedit este de 26.474 dolari S.U.A. și 126.972 euro, astfel că pedeapsa trebuie coborâtă sub limita stabilită de instanța de fond, în sensul acordării unei eficiențe sporite circumstanțelor legale atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și menținerea modalității de executare a pedepsei stabilită de instanța de fond, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 86 1 C. pen. Inculpatul T.M.C. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în cadrul primului motiv de apel susținând că, în mod nelegal a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, deși nu s-a făcut dovada organizării și structurării grupului infracțional sau, chiar dacă ar rezulta că a desfășurat activități infracționale, nu a conștientizat și nu a avut reprezentarea faptului că acțiunile sale se circumscriu acestei infracțiuni. În concluzie, sub acest aspect, a susținut că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, anume latura subiectivă, prin lipsa vinovăției, solicitându-se desființarea sentinței și achitarea sa conform art. 11 pct. 2lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Cel de-al doilea motiv a vizat netemeinicia sentinței, invocându-se circumstanțele sale personale, dar și circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunilor, susținându-se că a recunoscut și regretat faptele comise, a colaborat cu organele de urmărire penală, nu posedă antecedente penale și este bine integrat social, fiind angajat la o societate comercială în calitate de administrator. Sub acest aspect, s-a solicitat acordarea unor efecte sporite dispozițiilor art. 74 C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub cuantumul stabilit de instanța de fond. Inculpatul S.V.C. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. În cadrul motivului de nelegalitate invocat de inculpat, s-a susținut că latura civilă nu a fost soluționată integral și corespunzător, în sensul că instanța s-a pronunțat numai pentru 11 părți civile, fără a se proceda la traducerea în limba română a tuturor actelor de constituire de părți civile, pentru a se putea evalua în mod corespunzător dacă pretențiile invocate sunt justificate și dacă se face vinovat de producerea acestora, cu consecința obligării la despăgubiri civile. De asemenea, s-a arătat că în mod nelegal instanța nu a făcut aplicația dispozițiilor art. 118 C. pen., în sensul că nu s-a pronunțat asupra bunurilor, înscrisurilor și sistemelor informatice folosite la comiterea infracțiunilor. Corelativ, s-a susținut că pedeapsa nu a fost just individualizată, în sensul că deși s-au reținut circumstanțe legale atenuante, conform art. 74și 76 C. pen., pedepsele nu au fost coborâte sub minimul special. Inculpatul B.M.C. a criticat sentința pentru nelegalitate, susținând că la termenul din 28 octombrie 2010, când cauza a fost soluționată la instanța de fond, procedura de citare cu partea responsabilă civilmente B.S. - mama apelantului inculpat B.M.C. - nu a fost legal îndeplinită, fiind incidente dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. și art. 197 alin. (2) C. proc. pen. De asemenea, s-a susținut că pedeapsa aplicată inculpatului este nelegală, în condițiile în care s-a reținut în sarcina inf. prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 alin. (1) pct. 18 din același act normativ, aplicându-se o pedeapsă de 3 ani închisoare, deși era minor la data săvârșirii infracțiunilor și pedeapsa legală era cea de 2 ani și 6 luni închisoare. Ultimul motiv a vizat netemeinicia sentinței, susținându-se că aplicarea pentru toți inculpații a unor pedepse rezultante de câte 3 ani închisoare nu constituie o justă individualizare, în sensul prevederilor art. 72 C. pen., instanța făcând o apreciere globală cu privire la activitatea infracțională desfășurată de inculpați și nu o apreciere concretă pentru fiecare inculpat, raportat la gradul de participare și la infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Inculpatul I.Ș. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, s-a susținut că nu s-a făcut dovada existentei acestei infracțiuni, solicitându-se achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Cel de-al doilea motiv a vizat netemeinicia sentinței, susținându-se că nu s-a dat o eficiență corespunzătoare dispozițiilor art. 74 C. pen., cu consecința prevăzute de art. 76 C. pen., raportat la circumstanțele reale în care au fost săvârșite infracțiunile de către el și de circumstanțele personale. În ceea ce privește latura civilă, inculpatul a apreciat că se impunea admiterea cererilor de despăgubiri numai în măsura în care prejudiciul a fost dovedit, iar părțile vătămate s-au constituit părți civile. Inculpatul C.M.Ș. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. În cadrul primului motiv de apel s-a susținut că în mod nelegal a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire la un grup infracțional organizat prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în condițiile în care nu s-a făcut dovada constituirii unui astfel de grup, a existenței unor structuri organizate și a unor funcții prestabilite, activitatea infracțională fiind urmarea unei stări conjuncturale, solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Cel de-al doilea motiv s-a referit la netemeinicia sentinței și s-a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, în situația în care instanța de control judiciar va constata că au fost săvârșite infracțiunile reținute în sarcina sa prin actul de sesizare. Inculpatul D.N. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. În cadrul primului motiv de apel s-a susținut că în mod nelegal a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire la un grup infracțional organizat prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în condițiile în care nu s-a făcut dovada constituirii unui astfel de grup, a existenței unor structuri organizate și a unor funcții prestabilite, activitatea infracțională fiind urmarea unei stări conjuncturale, solicitându-se achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Cel de-al doilea motiv s-a referit la nelegalitatea sentinței, în sensul că deși s-au reținut circumstanțe legale atenuante în beneficiul său, conform art. 74 și 76 C. pen., nu s-a dat eficiență acestor dispoziții, pedepsele nu au fost coborâte sub minimul special. De asemenea, s-a susținut că sentința apelată este netemeinică, cu raportare la cuantumul pedepselor aplicate, apreciindu-se că instanța de fond nu a ținut seama de contribuția efectivă și de participarea la săvârșirea infracțiunilor de către inculpați, procedând la condamnarea tuturor la câte 3 ani închisoare, deși se impunea stabilirea unor pedepse corespunzătoare gradului de implicare în săvârșirea infracțiunilor, cu reținerea circumstanțelor reale ale comiterii acestora și circumstanțelor personale ale inculpaților. S-a apreciat că modalitatea de executare stabilită de instanța de fond este temeinică și în măsură să-și atingă scopul sancționator și educativ asupra sa. Inculpatul I.I. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. În cadrul primului motiv de apel a susținut că în mod nelegal a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire la un grup infracțional organizat prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în condițiile în care nu s-a făcut dovada constituirii unui astfel de grup, a existenței unor structuri organizate și a unor funcții prestabilite, activitatea infracțională fiind urmarea unei stări conjuncturale, solicitându-se achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. c) C. proc. pen., nefăcându-se dovada săvârșirii infracțiunii de către inculpat. De asemenea, a apreciat că nici infracțiunea de complicitate la înșelăciune prin sisteme informatice prevăzute de art. 26 rap la art. 49 din Legea nr. 161/2003 nu s-a dovedit a fi săvârșită de către el, cu materialul probator administrat în cauză, solicitându-se ca, pentru ambele infracțiuni, să se dispună admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. c) C. proc. pen. În cadrul celui de-al doilea motiv de apel, a apreciat că sentința este netemeinică, în sensul că nu au fost avute în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunilor și nici circumstanțele sale personale, solicitându-se reindividualizarea judiciară a pedepselor și schimbarea modalității de executare, în sensul aplicării prevederilor art. 81 C. pen. Inculpatul M.C.D. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. În cadrul primului motiv de apel a susținut că în mod nelegal a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire la un grup infracțional organizat prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în condițiile în care nu s-a făcut dovada constituirii unui astfel de grup, a existenței unor structuri organizate și a unor funcții prestabilite, activitatea infracțională fiind urmarea unei stări conjuncturale, solicitându-se achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Inculpatul P.A. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. În cadrul primului motiv de apel a susținut că în mod nelegal a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire la un grup infracțional organizat prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în condițiile în care nu s-a făcut dovada constituirii unui astfel de grup, a existenței unor structuri organizate și a unor funcții prestabilite, activitatea infracțională fiind urmarea unei stări conjuncturale, solicitându-se achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen., având în vedere că fapta nu există, neexistând un grup infracțional constituit așa cum impun dispozițiile art. 2 din Legea nr. 39/2003. Într-o teză subsidiară, tot în cadrul acestui motiv de apel, inculpatul a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii menționate, lipsind vinovăția, și a pus concluzii de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Cu privire la infracțiunea prevăzute de art. 26 rap la art. 49 din Legea nr. 161/2003, în principal s-a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciindu-se că nu a acționat cu vinovăție, necunoscând proveniența ilicită a sumelor de bani ridicate de la unitățile bancare. Referitor la temeinicia sentinței, a apreciat că nu au fost respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și s-a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor, în sensul acordării unei eficiențe sporite a dispozițiilor art. 74 C. pen. Inculpatul P.I.A. a criticat sentința pentru nelegalitate, susținând că deși a fost prezent la toatele termenele de judecată la instanța de fond, nu s-a procedat la audierea sa, apreciind că sentința este lovită de nulitate conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Inculpatul S.C.D. a criticat sentința pentru nelegalitate, sub aspectul soluționării laturii penale și civile, precum și pentru netemeinicie. Primul motiv de apel a vizat nelegalitatea sentinței, referitor la condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, susținând că nu sunt îndeplinite exigențele prevăzute de art. 2 din Legea nr. 39/2003 privind organizarea unui grup infracțional structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă de timp și acționează în mod coordonat, în speța dedusă judecății fiind vorba însă de un grup ocazional, care nu are continuitate sau structură determinată. Pentru aceste considerente, a solicitat achitarea sa cu privire la infracțiunea menționată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. c) C. proc. pen. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, inculpatul a apreciat că în mod nelegal a fost obligat la plata unor despăgubiri civile în cuantumul reținut de instanța de fond, deși, din probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești a rezultat că prejudiciul real cauzat de el se circumscrie la suma de 3.950 euro. În cadrul motivului de apel vizând netemeinicia sentinței, inculpatul a susținut că nu s-a făcut o justă individualizare a pedepsei, în sensul prevederilor art. 72 C. pen., că nu s-au avut în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunilor dar și circumstanțele sale personale, care este un element tânăr, absolventul unei instituții de învățământ superior, cu o poziție procesuală sinceră și de regret pentru faptele comise. În context, a solicitat aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic față de cel dispus de instanța de fond, cu menținerea modalității de executare, conform art. 86 1 C. pen. Inculpatul C.C. a criticat sentința pentru nelegalitate sub aspectul soluționării laturii penale și civile, precum și pentru netemeinicie. În cadrul primului motiv de apel, a susținut că în mod nelegal instanța de fond a apreciat că faptele pentru care a fost trimis în judecată prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, învederând instanței că a cunoscut numai pe L.F. din întregul grup infracțional, de la care a primit sume de bani pentru ridicarea contravalorii unor bunuri achitate de părțile vătămate și expediate prin intermediul unor unități bancare specializate, încetând această relație în momentul în care a constatat că susnumitul perseverează în angrenarea sa în operațiuni suspecte. În aceste circumstanțe, inculpatul a susținut că s-a delimitat de acțiunile desfășurate de L.F., stabilindu-se ulterior în Spania, unde a fost încadrat la o societate cu contract de muncă pe durată nedeterminată, depunând în acest sens și actul invocat, la dosarul cauzei. Invocând participarea redusă la activitatea infracțională, a solicitat instan