ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2916/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2916/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cererii de
revizuire,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Decizia nr.
979/ R-Cont din 16
octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești a fost respins ca inadmisibil recursul
declarat de M.C. împotriva sentinței nr. 147/ CA din 24 aprilie 2009 pronunțată
de Tribunalul Argeș.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța investită cu soluționarea recursului declarat a
reținut că dispozițiile art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 27/2003 prevăd faptul
că hotărârile instanței de fond sunt irevocabile, astfel încât recursul
formulat împotriva unei asemenea hotărâri este inadmisibil.
Împotriva acestei
hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamantul, criticând sentința nr. 147/
CA din 24 aprilie 2009 a Tribunalului Argeș, Decizia nr. 979/2009 pronunțată de
Curtea de Apel Pitești, în calea de atac a recursului declarat împotriva
sentinței nr. 147/2009, dar și Decizia nr. 1260/2009, a aceleași instanțe,
pronunțată în calea de atac a contestației în anulare.
Revizuentul a expus
pe larg situația de fapt a dosarului, în care au fost pronunțate hotărârile
arătate și a criticat hotărârile pronunțate ca nelegale și netemeinice,
considerând că sunt în totală contradicție cu sentința nr. 458/ CA din 21
decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș și cu Decizia nr. 464/ R-Cont din
27 aprilie 2007 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în calea de atac a
recursului, întrucât deciziile considerate contradictorii au fost pronunțate în
cauze similare, având ca obiect procedura aprobării tacite a autorizației de
construire.
Înalta
Curte sesizată cu
soluționarea cererii de revizuire de față, în temeiul art. 323 alin. (2) C.
proc. civ., analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată și
dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge cererea de revizuire ca
inadmisibilă pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu
dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și
procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor
judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de
atac, în condițiile legii.
Codul de procedură
civilă reglementează în Titlul V- Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322-328),
cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art.
322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța
de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de
recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice,
date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași
pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Înalta Curte constată
că cererea de față nu întrunește cerințele minime de admisibilitate prevăzute
de lege, întrucât procedând la verificarea hotărârilor invocate ca fiind
potrivnice, în raport cu motivele de revizuire formulate, a rezultat că cererea
de revizuire nu se încadrează în limitele stabilite de dispozițiile legale.
Pentru a fi
aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca
hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului
judecat, însă în cauza de față hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu
conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat.
Ambele hotărâri
invocate au fost pronunțate în temeiul O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura
aprobării tacite, iar principala critică a acestor hotărâri vizează admisibilitatea
căii de atac a recursului, întrucât Curtea de Apel Pitești prin Decizia nr. 979/R-Cont/2009
( atacată cu revizuire) a respins recursul ca inadmisibil, iar prin Decizia nr.
464/R-Cont/2007, față de care s-a invocat contradictorialitatea, a admis
recursul și a modificat în tot acțiunea reclamantului.
Având în vedere
dispozițiile art. 327 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că
instanța investită cu soluționarea unei cereri de revizuire în temeiul art. 322
pct. 7 nu poate face nici o apreciere asupra temeiniciei și legalității
soluțiilor date prin cele două hotărâri arătate ca fiind potrivnice, ci
procedează strict la verificarea faptului dacă ultima hotărâre ( în cazul de
față Decizia nr. 979/R-Cont/2009 a Curții de Apel Pitești) a fost pronunțată cu
încălcarea principiului puterii de lucru judecat.
Ori, Înalta Curte a
constatat că împrejurarea potrivit căreia recursul formulat împotriva unei hotărâri,
întemeiate pe dispozițiile O.U.G. nr. 27/2003, este sau nu admisibil, precum și
soluția adoptată în soluționarea cauzei invocate, nu încalcă principiul
autorității de lucru judecat, intervenit prin pronunțarea Deciziei nr. 464/R-Cont/2007.
Văzând și
dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care
dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care
se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
cererea de revizuire
formulată de M.C. împotriva Deciziei nr. 979/ R-Cont din 16 octombrie 2009 a
Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal ca
inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 iunie 2010.