- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 februarie 2006
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
- Satisfacție echitabilă
Yayan împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1942 și trăiește în Antalya. La 9 iulie 1997, Hotărârea Generală a Aeroporturilor Naționale a expropriat o parcelă de teren aparținând reclamantului. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcela și suma relevantă a fost plătită lui atunci când expropriarea a avut loc. La 20 martie 1998, Curtea Civilă Antalya de Primă Instanță i-a acordat o compensare suplimentară plus dobânzi la rata legală. La 16 iunie 1998, Curtea de Casație a anulat hotărârea. La 20 decembrie 1999, Curtea Civilă Antalya de Primă Instanță a acordat reclamantului o compensare suplimentară de 3.184.691.136 lire turce (TRL) plus dobânzi la rata legală aplicabilă la data hotărârii instanței care se desfășoară începând cu 18 decembrie 1997, data la care actele de titlu asupra terenurilor au fost transferate către Hotărârea Generală a Aeroporturilor Naționale.
La 4 aprilie 2000, Curtea de Casație a confirmat hotărârea instanței de primă instanță. 10. La 18 mai 2000, Curtea de Casație a respins cererea părților de rectificare. 11. La 20 iulie 2000, Hotărârea Generală a Aeroporturilor Naționale a plătit suma de TRL 7.636.830,000 reclamantului. 12. După ce cererea a fost comunicată Guvernului, reclamantul a fost solicitat să își prezinte observațiile cu privire la fondul cazului și, de asemenea, cererile sale de satisfacție, până la 23 martie 2005, nu a reușit să le prezinte în termenul necesar. Nici el nu a solicitat o prelungire a timpului. 13. Prin scrisoarea înregistrată din 27 mai 2005, reclamantul a fost informat că Curtea nu și-a primit observațiile și cererile de satisfacție și că Curtea ar putea să examineze un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea.
14. La 8 august 2005, reclamantul a prezentat observațiile sale care conțin afirmațiile sale juste de satisfacție. 15. Legea și practicile interne relevante sunt stabilite în hotărârea Aka c. Turcia din 23 septembrie 1998 (Reporturi ale hotărârilor și deciziilor 1998-VI, p. 2674-76, §§§ 17-25).
4. The applicant was born in 1942 and lives in Antalya.
On 9 July 1997 the General Directorate of National Airports expropriated a plot of land belonging to the applicant. A committee of experts assessed the value of the plot and the relevant amount was paid to him when the expropriation took place.
Following the applicant’s request for increased compensation, on 20 March 1998 the Antalya Civil Court of First-instance awarded him additional compensation plus interest at the statutory rate.
On 16 June 1998 the Court of Cassation quashed the judgment.
On 20 December 1999 the Antalya Civil Court of First-instance awarded the applicant an additional compensation of 3,184,691,136 Turkish liras (TRL) plus interest at the statutory rate applicable at the date of the court’s decision running from 18 December 1997, the date on which the title deed to the land had been transferred to the General Directorate of National Airports.
On 4 April 2000 the Court of Cassation upheld the judgment of the Firstinstance court.
On 18 May 2000 the Court of Cassation rejected the parties’ request for rectification.
On 20 July 2000 the General Directorate of National Airports paid the amount of TRL 7,636,830,000 to the applicant.
After the application was communicated to the Government, the applicant was requested to submit his observations on the merits of the case and also her just satisfaction claims until 23 March 2005. However, he failed to submit them within the required time-limit. He did not request any extension of time, either.
By registered letter of 27 May 2005 the applicant was informed that the Court had not received his observations and just satisfaction claims and that the Court might strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant did not intend to pursue the application.
On 8 August 2005 the applicant submitted his observations containing his just satisfaction claims.
The relevant domestic law and practice are set out in the Aka v. Turkey judgment of 23 September 1998 (Reports of Judgments and Decisions 1998-VI, pp. 2674-76, §§ 17-25).