DIRECȚIUNEA TERZĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 958/02 de către Ali și Hüseyin AKSU împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 19 octombrie 2006 în calitate de Cameră compusă din: B.M. Zupančič Președintele Türmen Bîrsan Myjer David Thór Björgvinsson dna Ziemele dna Berro-Lefevre, judecători și dl V. Berger Având în vedere cererea depusă la 17 septembrie 2001, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, dl Hüseyin Aksu și dl Ali Aksu, sunt resortisanți turci născuți în 1949 și, respectiv, din 1960 și trăiesc în Antalya. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl N. Abay, avocat practicant în Antalya. În 1997, Hotărârea Generală a Aeroporturilor Naționale (Devlet Hava Meydanları İșletmesi Genel Müdürlüğü-D.H.M.İ) a emis un ordin de expropriare a plăcii de teren ale reclamanților în Antalya. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelelor de teren și sumele astfel evaluate au fost plătite reclamanților. La 31 decembrie 1997, reclamanții au interzis o acțiune de compensare suplimentară în fața Tribunalului Civil Antalya (asliye Hukuk mahkemesi). La 2 iunie 1998, instanța de primă instanță a hotărât să acorde reclamanților o compensație suplimentară de 18 489 937 732 lire turce (TRL) plus dobânzi la tariful statutar, care decurge de la 11 ianuarie 1998. La 18 ianuarie 2000, Curtea de Casație a anulat hotărârea instanței de primă instanță și a ordonat acesteia să solicite raportări suplimentare de experți. La 19 septembrie 2000, în urma examinării rapoartelor suplimentare, Tribunalul Civil Antalya a hotărât să acorde reclamanților o compensare suplimentară de 5 424 796 955 TRL plus dobânzi la rata legală, de la 11 ianuarie 1998. La 21 noiembrie 2000, Curtea de Casație a susținut hotărârea din 19 septembrie 2000. La o dată neespecificată, reclamanții au solicitat rectificarea hotărârii Curții de Casație. La 15 februarie 2001, Curtea de Casație și-a respins cererea. La 10 aprilie 2001, administrația a plătit reclamanților suma TRL 14.967.050.000 inclusiv dobânzi. Reclamanții se plâng, fără a invoca nici un articol al Convenției, că nu au avut un proces echitabil, deoarece instanța internă nu a evaluat corect faptele și le-a acordat o cantitate scăzută de compensare. Reclamanții susțin în continuare, fără a invoca nici un articol al Convenției, că rata dobânzilor pentru întârziere plătită pentru compensarea suplimentară pentru expropriare a fost prea scăzută și că autoritatea expropriatoare a întârziat în stabilirea sumei relevante. 1. Reclamanții susțin că nu au avut un proces echitabil, având în vedere faptul că instanța internă nu a evaluat în mod corespunzător faptele și valoarea scăzută a compensației pe care le-a acordat-o. Curtea consideră că această plângere ar trebui examinată în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție. În plus, menționează că nu există nici o indicație în dosarul că reclamanții nu ar putea prezenta în mod corespunzător argumentele lor sau să-și prevadă în totalitate cazul; nici nu există nici o altă indicație de nedreptate sau arbitrare în ceea ce privește evaluarea faptelor sau dovezilor sau interpretarea dreptului intern în sensul articolului 6 § 1 din convenție. În consecință, această plângere este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. (2) Reclamanții se plâng că au fost plătite dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită în urma expropiării parcelei de teren și că autoritățile au întârziat în plățile lor sumele relevante. Curtea consideră că această plângere ar trebui examinată din punctul de vedere al articolului 1 din Protocolul nr. 1 și consideră că nu poate, pe baza cazului, determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul Curții, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerii reclamanților privind întârzierea în care autoritățile naționale plătesc compensații suplimentare pentru expropiere și daune suportate de reclamanții ca urmare a ratei scăzute a dobânzii aplicate datoriilor de stat; declara restul cererii inadmisibil. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Grefier Președintele
Application no. 958/02
by Ali and Hüseyin AKSU
against Turkey
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 19
October 2006 as a Chamber composed of:
Mr
B.M.
Zupančič
,
President
,
Mr
R.
Türmen
,
Mr
C.
Bîrsan
,
Mr
E.
Myjer
,
Mr
David Thór
Björgvinsson
,
Mrs
I.
Ziemele
,
Mrs
I.
Berro-Lefevre,
judges
,
and Mr V.
Berger
,
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 17 September 2001,
Having deliberated, decides as follows:
The applicants, Mr Hüseyin Aksu and Mr Ali Aksu, are Turkish nationals who were born in 1949 and 1960 respectively and live in Antalya. They are represented before the Court by Mr N. Abay, a lawyer practising in Antalya.
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
In 1997 the General Directorate of National Airports
(Devlet Hava Meydanları İșletmesi Genel Müdürlüğü-D.H.M.İ)
issued an order for the expropriation of the applicants’ plot of land in Antalya. A committee of experts assessed the value of the plots of land and the amounts so assessed were paid to the applicants.
On 31 December 1997 the applicants brought an action for additional compensation before the Antalya Civil Court of First Instance
(asliye hukuk mahkemesi).
On 2 June 1998 the first-instance court decided to award the applicants additional compensation of 18,489,937,732 Turkish liras (TRL) plus interest at the statutory rate, running from 11 January 1998.
On 18 January 2000 the Court of Cassation quashed the judgment of the first-instance court and ordered the latter to request additional expert reports.
On 19 September 2000, following the examination of additional reports, the Antalya Civil Court of First Instance decided to award the applicants additional compensation of TRL 5,424,796,955 plus interest at the statutory rate, running from 11 January 1998.
On 21 November 2000 the Court of Cassation upheld the judgment of 19
September 2000.
On an unspecified date, the applicants requested the rectification of the Court of Cassation’s decision.
On 15 February 2001 the Court of Cassation dismissed their request.
On 10 April 2001 the administration paid the applicants the sum of TRL
14,967,050,000 including interest.
The applicants complain, without invoking any Article of the Convention, that they did not have a fair trial as the domestic courts failed to assess the facts correctly and awarded them a low amount of compensation.
The applicants further contend, without invoking any Article of the Convention, that the rate of interest for delay payable on the additional compensation for expropriation was too low and that the expropriating authority delayed in settling the relevant amount.
1.The applicants allege that they did not have a fair trial on account of the domestic courts’ failure to assess the facts correctly and of the low amount of the compensation awarded to them.
The Court considers that this complaint should be examined under Article 6 § 1 of the Convention. It further notes that there is no indication in the case-file that the applicants could not duly present their arguments or state their case fully; nor is there any other indication of unfairness or arbitrariness concerning the assessment of the facts or evidence or the interpretation of the domestic law within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention.
It follows that this complaint is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.
2.The applicants complain that they were paid insufficient interest on additional compensation received following the expropriation of the plot of land and that the authorities delayed in paying them the relevant amount.
The Court considers that this complaint should be examined from the standpoint of Article 1 of Protocol No. 1. It further considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to adjourn
the examination of the applicants’ complaint concerning the national authorities’ delay in paying additional compensation for expropriation and damage sustained by the applicants as a result of the low interest rate applied to State debts;
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Vincent
Berger
Boštjan M.
Zupančič
Registrar
President