ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 677/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 5/ F din 16 octombrie 2003, Curtea de Apel Pitești, a condamnat pe inculpatul N.T.A. la: 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., 8 luni închisoare, pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. și 5 luni închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.; stabilindu-se conform art. 33 și art. 34 C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen. și s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

Conform art. 86 3 alin. (1) lit. a) C. pen., inculpatul a fost obligat, ca pe durata termenului de încercare să se prezinte lunar, în ultima zi de vineri, la Serviciul de Reintegrare Socială și Supraveghere de pe lângă Tribunalul Argeș și să se conformeze prevederilor de la pct. b) și d) din același text de lege. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 alin. (2) C. pen. Totodată s-a dispus anularea actelor false ce au format dosarul de daune despăgubite din asigurarea civilă auto nr. O/218 din 26 iunie 1999. Pe latură civilă s-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părții civile A. SA Rm. Vâlcea prin restituirea sumei. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul N.T.A.

era ofițer de poliție cu gradul de locotenent la Poliția Râmnicu Vâlcea, Biroul Poliției Rutiere. În această calitate, în ziua de 25 iunie 1999 a întocmit în fals procesul-verbal seria A nr. 784163 în care a consemnat că numitul M.M., a condus furgonul, proprietatea SC M. SRL Vâlcea, pe DN 7 Goranu și nu a respectat distanța corespunzătoare față de autoturismul Dacia condus de N.L.C., pe care l-a tamponat. Inculpatul a depus procesul-verbal încheiat în condițiile arătate la sediul A., sucursala Rm. Vâlcea, împreună cu declarațiile șoferilor M.M. și N.L.C., pe care le-a completat de asemenea, în fals, întocmind după aceasta cererea de despăgubiri în numele lui A.E., la care a atașat și autorizația de reparații auto.

Societatea de asigurare, pe baza actelor depuse de inculpat a întocmit dosarul de daune nr. 0/218 din 26 iunie 1999, asiguratului SC M. SRL și păgubit A.E., pentru autoturismul Dacia, iar despăgubirile în sumă de 6.000.000 lei au fost ridicate de inculpat, care a pretextat că cel păgubit este ruda sa și nu se află în localitate. Ulterior s-a constatat că despăgubirea a fost acordată pe baza actelor false, cercetarea fiind efectuată de Parchetul Militar București, iar ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 360/2000 a fost continuată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza raportului de constatare tehnico-științifică a scrisului, a declarațiilor martorilor N.L., I.G., M.M., I.C.

și A.E., probe coroborate cu declarația inculpatului de recunoaștere a faptelor săvârșite. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat recurs, motivul constituindu-l netemeinicia individualizării pedepsei aplicate în raport de persoana sa, circumstanțele sale personale nefiind valorificate în procesul aplicării pedepsei. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Conform art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Art. 52 C. pen., stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului.

Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Raportând cauzei aceste dispoziții legale, se reține că în procesul individualizării pedepsei, instanța a acordat semnificație juridică tuturor criteriilor generale, în cadrul acestora reliefându-se gradul concret de pericol social, dar și împrejurările săvârșirii faptelor, cât și persoana inculpatului, caracterizată ca sinceră pe parcursul desfășurării procesului penal și fără antecedente penale. Pedeapsa astfel individualizată de 3 ani închisoare și conform art. 86 1 C. pen., suspendată executarea ei sub supraveghere pe un termen de 6 ani, corespunde și scopului ei astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. Întrucât motivul de casare nu este întemeiat, iar din actele dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 lit. b) din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.T.A. împotriva sentinței penale nr. 5 F din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel Pitești. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 februarie 2004.