ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 643/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Vâlcea, secția penală, prin sentința penală nr. 144 din 8 octombrie 2003, a respins ca neântemeiată cererea de revizuire formulată de revizuientul C.C., împotriva sentinței penale nr. 495 din 30 noiembrie 1999, pronunțată de Tribunalul Militar București. Hotărând astfel, instanța a reținut, în fapt, că, tribunalul militar l-a condamnat pe plt. maj. C.C. din cadrul Inspectoratului Județean de poliție Vâlcea la patru pedepse, între 6 luni și 1 an închisoare, constatate grațiate în întregime și condiționat, în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997, pentru comiterea unor infracțiuni prevăzute în Decretul nr. 328/1966, privind circulația pe drumurile publice.

Prin decizia nr. 77 din 22 martie 2001, Tribunalul Militar Teritorial București a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței, iar Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 289 din 20 septembrie 2001, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat. Revizuientul a formulat cerere de revizuire, în baza art. 394 alin. (1) lit. a), b) și c) C. proc. pen., motivată de faptul că, după soluționarea definitivă a cauzei s-au descoperit fapte și împrejurări noi, care dacă ar fi fost cunoscute ar fi condus la achitarea sa, în sensul că autoturismul, cu număr de înmatriculare fals, l-a condus în cadrul unei misiuni ordonate; declarațiile, care au stat la baza condamnării sale, date de martori au fost mincinoase, și, în sfârșit, procesul–verbal de cercetare la fața locului este fals, întrucât nu a consemnat împrejurări reale.

Analizând cererea în raport cu motivele și temeiul juridic invocat în cererea de revizuire, respectiv, art. 394 lit. a) C. proc. pen., tribunalul a reținut în temeiul probatoriului că, în momentul producerii accidentului rutier din noaptea de 4/5 martie 1997, pe raza localității Cornet din județul Vâlcea, în care a fost antrenat autoturismul neînmatriculat și cu plăcuțe false de înmatriculare – Dacia 1310 – care era condus de el sub influența băuturilor alcoolice, părăsind locul accidentului și refuzând recoltarea de probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, inculpatul nu se afla în executarea unei misiuni ordonate, astfel cum s-a apărat în mod constant. Instanța a constatat că sub acest aspect, nu ne aflăm în prezența unor împrejurări sau fapte noi, necunoscute de către instanțe la data judecării cauzei la toate nivelurile.

De asemenea, nici cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b) nu este fondat, deoarece infracțiunea de mărturie mincinoasă, comisă de către martor, expert sau interpret în cauza a cărei revizuire se cere se dovedește prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului (dacă prin ea s-a dispus asupra fondului), revizuientul neproducând o asemenea dovadă, cum nici procesul – verbal de cercetare la fața locului nu a fost declarat fals, așa cum prevăd dispozițiile art. 395 C. proc. pen. Curtea de Apel Pitești, secția penală, prin decizia nr. 272 din 20 noiembrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de petiționarul condamnat Cumpănașu Constantin, cu motivarea că: „în memoriul său nu a adus critici care să vizeze legalitatea și temeinicia sentinței și nici nu s-a prezentat în instanță pentru susținerea căii de atac de care a uzat”.

Condamnatul a declarat recurs prin care, în fața Înaltei Curți, a criticat decizia instanței de control judiciar, pentru nelegalitate, întrucât nefiind prezent la judecarea apelului, din motive de sănătate, nu l-a putut susține, iar aceeași instanță l-a considerat „deținut”. Examinând decizia atacată în raport cu motivele de recurs, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul instanței, recursul este fondat, urmând a fi admis. În acest sens, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 403 alin. (1) C. proc. pen. referitoare la admiterea în principiu a cererii de revizuire: „Instanța, ascultând concluziile procurorului și ale părților, examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu”.

Se constată că, la primul termen de examinare a cererii de revizuire, C.C. a fost prezent și a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja un apărător, iar pentru termenul următor, fixat la 20 noiembrie 2003, revizuientul menționează într-o cerere adresată instanței că a fost bolnav, nu s-a putut deplasa pentru a-și angaja apărător și roagă instanța să-i acorde un termen, depunând o adeverință medicală pentru a-și motiva și imposibilitatea de prezentare la noul termen. La termenul din 20 noiembrie 2003 instanța de control judiciar a constatat lipsa apelantului – revizuient după care: „Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia”.

Înalta Curte apreciază, că în raport cu dispozițiile cuprinse în art. 377 alin. (1) teza I C. proc. pen., instanța de control judiciar era obligată să pună în discuție cererea formulată de revizuient referitoare la amânarea judecății, să se pronunțe motivat asupra ei, astfel cum se prevede în art. 302 alin. (1) din același cod și apoi să treacă, eventual, la judecarea apelului, dacă considera că revizuientul nu a prezentat o situație obiectivă de natură a conduce la acordarea unui nou termen, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că nu este necesară prezența sa pentru a-și susține apelul și a-și exercita respectiv dreptul la apărare.

În aceste împrejurări este de neînțeles motivarea respingerii apelului, deoarece petiționarul ... „nici nu s-a prezentat în instanță pentru susținerea căii de atac de care a uzat”, ceea ce ar putea conduce la concluzia că instanța nu a cunoscut cererea petentului, deși aceasta este primită legal la 21 noiembrie 2003 cu mențiunea „La dosar”. În context, menționăm și decizia nr. 348 din 18 decembrie 2001 a Curții Constituționale (publicată în M. Of. nr. 63 din 29 ianuarie 2002), care a reținut că, excepția de necostituționalitate, privind dispoziția din art. 402 alin. (3) C. proc. pen. potrivit căreia la examinarea cererii de revizuire persoana arestată este adusă la judecată „numai dacă instanța consideră necesar” este întemeiată fiind contrară prevederilor art. 24 din Constituție referitoare la dreptul la apărare.

Cu luarea în considerare a acestei decizii dispozițiile precitate au fost modificate prin Lega nr.281/2003, în sensul că, persoana arestată este adusă la judecată. În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție consideră că era necesară prezența revizuientului la judecarea apelului, astfel că, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. )c C. proc. pen., va admite recursul declarat de revizuientul condamnat, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de condamnatul revizuient C.C. împotriva deciziei penale nr. 272/A din 20 noiembrie 2003 a Curții de Apel Pitești. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 februarie 2004.