ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5396/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 5 din 5 februarie

2004 a Curții de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M. U., s-a anulat ca netimbrată

cererea prin care reclamanta F.A. în contradictoriu cu pârâtele A.T.O.C.M.

Hunedoara și C.M.C. Baia de Criș, a solicitat obligarea acestora la plata sumei

de 43.698.000 lei.

Împotriva sentinței suscitate,

reclamanta a formulat acțiune în anulare invocând în drept dispozițiile art.

364 C. proc. civ. și criticând-o, în esență sub următoarele aspecte:

Curtea de Arbitraj nu trebuia să ia

în considerare procura dată de reclamantă soțului ei, deoarece respectiva

procură era valabilă doar pentru litigii de muncă, nu și pentru cele

comerciale.

În mod eronat, Curtea de Arbitraj a

obligat pe reclamantă să achite taxa de timbru pentru cererea dedusă, judecății,

litigiul dintre părți nefiind comercial, ci de muncă.

Curtea de Arbitraj nu avea dreptul

să judece cauza, ci trebuia să-și decline competența în favoarea Tribunalului

Hunedoara, conform art. 2 lit. b) C. proc. civ. și art. 72 din Legea nr. 168/1999.

Prin întâmpinare, pârâtele au

solicitat respingerea acțiunii în anulare.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea va respinge acțiunea în anulare ca neîntemeiată, pentru

următoarele motive:

Cât privește afirmația reclamantei,

în sensul că pe parcursul judecării cauzei la Curtea de Arbitraj din cadrul

UCECOM, nu ar fi fost reprezentată legal, deoarece procura dată soțului era

valabilă doar pentru litigii de muncă, aceasta urmează a fi înlăturată.

Respectiva procură este pe deplin

valabilă și producătoare de efecte juridice, inclusiv în fața Curții de

Arbitraj, întrucât prin conținutul și forma ei, îndeplinește cerințele

prevăzute de art. 68 alin. (1) C. proc. civ. Dat fiind cuprinsul ei, era

evident că a fost dată pentru ca soțul reclamantei să o reprezinte pe aceasta

la judecată, în toate litigiile pe care le-ar fi avut cu pârâtele și nu doar în

cele pe care reclamanta le consideră ca fiind de muncă. Or, și la nivelul

Curții de Arbitraj a UCECOM a avut loc o judecată, în sensul acestei noțiuni

din dreptul procesual civil român, respectiva Curte funcționând ca o instanță

arbitrală, cu atribuții jurisdicționale.

Susținerea reclamantei că litigiul

dintre părți ar avea caracterul unui litigiu de muncă și că i s-ar aplica

prevederile art. 2 lit. b

1

) C. proc. civ. și Legea nr. 168/1999, nu

poate fi primită.

Sub acest aspect, în speță s-a

pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă, și anume decizia civilă nr. 1300/2003

a Curții de Apel Alba Iulia, prin care s-a statuat că pretențiile deduse

judecății curții nu constituie un litigiu de muncă și trebuie rezolvat de

Curtea de Arbitraj din cadrul UCECOM, în cadrul procesual stabilit de Decretul-lege

nr. 66/1990 privind organizarea și funcționarea cooperației meșteșugărești,

precum și prin Statutul cadru al Organizațiilor Cooperației Meșteșugărești.

Prin decizia susmenționată, s-au

admis recursurile declarate de părți împotriva sentinței civile nr. 203/2003 a

Tribunalului Hunedoara, hotărâre ce a fost casată cu trimiterea cauzei spre

competentă soluționare la Curtea de Arbitraj UCECOM.

Or, câtă vreme, prin hotărârea

judecătorească irevocabilă s-a rezolvat problema de drept a naturii juridice a

litigiului dintre părți, reclamanta nu mai este îndreptățită să conteste acest

aspect, deoarece, în speță, au incidență prevederile art. 315 alin. (1) C.

proc. civ., referitoare la obligativitatea hotărârilor instanțelor de recurs

asupra problemelor de drept dezlegate.

Așa fiind, Curtea de Arbitraj din

cadrul UCECOM era obligată să se pronunțe asupra litigiului dintre părți, fiind

competentă material și legal sesizată, prin decizia irevocabilă a Curții de

Apel Alba Iulia.

Deși reclamanta susține contrariul,

litigiul prezent are caracter patrimonial, din moment ce se pretinde ca

pârâtele să-i plătească o anumită sumă de bani. Față de prevederile art. 69 din

Statutul cadru al Organizațiilor Cooperației Meșteșugărești și a Deciziei nr. 61/2001

a Biroului Executiv al Consiliului Național de Conducere al Cooperației

Meșteșugărești, în cazul unor asemenea litigii între membrii cooperatori și

organizațiile cooperatiste, trebuie achitată taxa de timbru, calculată în

raport de valoarea pretențiilor deduse judecății Curții de Arbitraj.

Cum reclamantei i s-a adus la

cunoștință de către Curtea de Arbitraj că este necesar să plătească o sumă de

bani cu titlul de taxă de timbru și aceasta nu s-a conformat, în mod legal,

cererea i-a fost anulată ca netimbrată.

În raport cu cele arătate, Curtea de

Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă, în majoritate, prin

decizia nr. 643/LM din 3 septembrie 2004 a respins, ca neîntemeiată acțiunea în

anulare introdusă de reclamanta F.A. împotriva sentinței nr. 5 din 5 februarie

2004 a Curții de Arbitraj de pe lângă UCECOM. Decizia a fost pronunțată cu

opinia separată a doamnei judecător, care a fost pentru admiterea acțiunii în

anulare, anularea sentinței nr. 5 din 5 februarie 2004 a Curții de Arbitraj de

pe lângă A.T.C.O.M.-UCECOM București și trimiterea cauzei spre competentă

soluționare, Tribunalului București, secția a VIII–a conflicte de muncă și litigii

de muncă.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs F.A., considerând-o nelegală și netemeinică.

Recurenta a arătat că prin acțiunea

inițială a chemat în judecată civilă pe A.T.C.O.M. Hunedoara și C.M.M.C. Baia

de Criș, pentru a fi obligate să-i plătească 61.250.000 lei, reprezentând

drepturi bănești pentru munca depusă în perioada mai–decembrie 2001 și

ianuarie–iunie 2002. Că, în raport de obiectul litigiului, cauza se impunea a

fi privită ca un litigiu de muncă și nu ca un litigiu comercial.

Recurenta a solicitat admiterea

recursului, desființarea deciziei civile nr. 643/LM/2004 a Curții de Apel și

trimiterea dosarului la Tribunalul București, secția a VIII–a civilă și litigii

de muncă, competentă a soluționa pricina.

Recursul este fondat.

Într-adevăr, așa cum s-a reținut și

în opinia separată a deciziei atacate, în speță, este vorba de un litigiu de

muncă, de competența instanței afectate soluționării unor astfel de cauze, ceea

ce va face necesar ca această Curte, admițând recursul de față împotriva

deciziei nr. 643/LM din 3 septembrie 2004, a Curții de Apel, secția a VII–a civilă

și litigii de muncă, să o modifice în sensul admiterii acțiunii în anulare a

hotărârii arbitrale nr. 5 din 5 februarie 2004 a Curții de Arbitraj, hotărâre

pe care o va anula, fiind dată cu lipsă de competență și va trimite cauza, spre

competentă soluționare, Tribunalului București, secția a VIII–a civilă și conflicte

de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de F.A. împotriva

deciziei nr. 643 din 3 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII–a

civilă și litigii de muncă, modifică decizia, admite acțiunea în anularea

hotărârii arbitrale nr. 5 din 5 februarie 2004 a Curții de Arbitraj UCECOM, pe

care o anulează și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul

București, secția conflicte de muncă

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

iunie 2005.