ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5396/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 5 din 5 februarie 2004 a Curții de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M. U., s-a anulat ca netimbrată cererea prin care reclamanta F.A. în contradictoriu cu pârâtele A.T.O.C.M. Hunedoara și C.M.C. Baia de Criș, a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 43.698.000 lei. Împotriva sentinței suscitate, reclamanta a formulat acțiune în anulare invocând în drept dispozițiile art. 364 C. proc. civ. și criticând-o, în esență sub următoarele aspecte: Curtea de Arbitraj nu trebuia să ia în considerare procura dată de reclamantă soțului ei, deoarece respectiva procură era valabilă doar pentru litigii de muncă, nu și pentru cele comerciale.

În mod eronat, Curtea de Arbitraj a obligat pe reclamantă să achite taxa de timbru pentru cererea dedusă, judecății, litigiul dintre părți nefiind comercial, ci de muncă. Curtea de Arbitraj nu avea dreptul să judece cauza, ci trebuia să-și decline competența în favoarea Tribunalului Hunedoara, conform art. 2 lit. b) C. proc. civ. și art. 72 din Legea nr. 168/1999. Prin întâmpinare, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii în anulare. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge acțiunea în anulare ca neîntemeiată, pentru următoarele motive: Cât privește afirmația reclamantei, în sensul că pe parcursul judecării cauzei la Curtea de Arbitraj din cadrul UCECOM, nu ar fi fost reprezentată legal, deoarece procura dată soțului era valabilă doar pentru litigii de muncă, aceasta urmează a fi înlăturată.

Respectiva procură este pe deplin valabilă și producătoare de efecte juridice, inclusiv în fața Curții de Arbitraj, întrucât prin conținutul și forma ei, îndeplinește cerințele prevăzute de art. 68 alin. (1) C. proc. civ. Dat fiind cuprinsul ei, era evident că a fost dată pentru ca soțul reclamantei să o reprezinte pe aceasta la judecată, în toate litigiile pe care le-ar fi avut cu pârâtele și nu doar în cele pe care reclamanta le consideră ca fiind de muncă. Or, și la nivelul Curții de Arbitraj a UCECOM a avut loc o judecată, în sensul acestei noțiuni din dreptul procesual civil român, respectiva Curte funcționând ca o instanță arbitrală, cu atribuții jurisdicționale. Susținerea reclamantei că litigiul dintre părți ar avea caracterul unui litigiu de muncă și că i s-ar aplica prevederile art. 2 lit. b 1 ) C. proc.

civ. și Legea nr. 168/1999, nu poate fi primită. Sub acest aspect, în speță s-a pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă, și anume decizia civilă nr. 1300/2003 a Curții de Apel Alba Iulia, prin care s-a statuat că pretențiile deduse judecății curții nu constituie un litigiu de muncă și trebuie rezolvat de Curtea de Arbitraj din cadrul UCECOM, în cadrul procesual stabilit de Decretul-lege nr. 66/1990 privind organizarea și funcționarea cooperației meșteșugărești, precum și prin Statutul cadru al Organizațiilor Cooperației Meșteșugărești. Prin decizia susmenționată, s-au admis recursurile declarate de părți împotriva sentinței civile nr. 203/2003 a Tribunalului Hunedoara, hotărâre ce a fost casată cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Curtea de Arbitraj UCECOM.

Or, câtă vreme, prin hotărârea judecătorească irevocabilă s-a rezolvat problema de drept a naturii juridice a litigiului dintre părți, reclamanta nu mai este îndreptățită să conteste acest aspect, deoarece, în speță, au incidență prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la obligativitatea hotărârilor instanțelor de recurs asupra problemelor de drept dezlegate. Așa fiind, Curtea de Arbitraj din cadrul UCECOM era obligată să se pronunțe asupra litigiului dintre părți, fiind competentă material și legal sesizată, prin decizia irevocabilă a Curții de Apel Alba Iulia. Deși reclamanta susține contrariul, litigiul prezent are caracter patrimonial, din moment ce se pretinde ca pârâtele să-i plătească o anumită sumă de bani.

Față de prevederile art. 69 din Statutul cadru al Organizațiilor Cooperației Meșteșugărești și a Deciziei nr. 61/2001 a Biroului Executiv al Consiliului Național de Conducere al Cooperației Meșteșugărești, în cazul unor asemenea litigii între membrii cooperatori și organizațiile cooperatiste, trebuie achitată taxa de timbru, calculată în raport de valoarea pretențiilor deduse judecății Curții de Arbitraj. Cum reclamantei i s-a adus la cunoștință de către Curtea de Arbitraj că este necesar să plătească o sumă de bani cu titlul de taxă de timbru și aceasta nu s-a conformat, în mod legal, cererea i-a fost anulată ca netimbrată. În raport cu cele arătate, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă, în majoritate, prin decizia nr. 643/LM din 3 septembrie 2004 a respins, ca neîntemeiată acțiunea în anulare introdusă de reclamanta F.A.

împotriva sentinței nr. 5 din 5 februarie 2004 a Curții de Arbitraj de pe lângă UCECOM. Decizia a fost pronunțată cu opinia separată a doamnei judecător, care a fost pentru admiterea acțiunii în anulare, anularea sentinței nr. 5 din 5 februarie 2004 a Curții de Arbitraj de pe lângă A.T.C.O.M.-UCECOM București și trimiterea cauzei spre competentă soluționare, Tribunalului București, secția a VIII–a conflicte de muncă și litigii de muncă. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs F.A., considerând-o nelegală și netemeinică. Recurenta a arătat că prin acțiunea inițială a chemat în judecată civilă pe A.T.C.O.M. Hunedoara și C.M.M.C. Baia de Criș, pentru a fi obligate să-i plătească 61.250.000 lei, reprezentând drepturi bănești pentru munca depusă în perioada mai–decembrie 2001 și ianuarie–iunie 2002. Că, în raport de obiectul litigiului, cauza se impunea a fi privită ca un litigiu de muncă și nu ca un litigiu comercial.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei civile nr. 643/LM/2004 a Curții de Apel și trimiterea dosarului la Tribunalul București, secția a VIII–a civilă și litigii de muncă, competentă a soluționa pricina. Recursul este fondat. Într-adevăr, așa cum s-a reținut și în opinia separată a deciziei atacate, în speță, este vorba de un litigiu de muncă, de competența instanței afectate soluționării unor astfel de cauze, ceea ce va face necesar ca această Curte, admițând recursul de față împotriva deciziei nr. 643/LM din 3 septembrie 2004, a Curții de Apel, secția a VII–a civilă și litigii de muncă, să o modifice în sensul admiterii acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale nr. 5 din 5 februarie 2004 a Curții de Arbitraj, hotărâre pe care o va anula, fiind dată cu lipsă de competență și va trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului București, secția a VIII–a civilă și conflicte de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de F.A. împotriva deciziei nr. 643 din 3 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII–a civilă și litigii de muncă, modifică decizia, admite acțiunea în anularea hotărârii arbitrale nr. 5 din 5 februarie 2004 a Curții de Arbitraj UCECOM, pe care o anulează și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția conflicte de muncă Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2005.