ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4850/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 496 din 25 iunie 2004, Tribunalul Iași a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamanta SC U. SRL Bârlad, în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Statul Român prin D.G.F.P. Iași. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta a cerut prin acțiune ca cele două pârâte să fie obligate la plata unei despăgubiri în sumă de 600 miliarde lei, susținând că a fost deposedată de o linie de fabricat parchet printr-un concurs de infracțiuni. A sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, dar s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Reclamantei i s-a pus în vedere că are obligația să timbreze acțiunea, însă aceasta a refuzat timbrarea, invocând dispozițiile art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997, iar pârâtul Statul Român prin D.G.F.P. Iași, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii. Reține instanța de fond că, potrivit art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997, invocat de reclamantă, „sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile, materiale și morale decurgând din acestea” . Pentru a beneficia de scutirea plății taxei de timbru, dauna pretinsă trebuie să-și aibă izvorul în aceeași faptă materială ca și acțiunea penală, adică în infracțiunea a cărei existență atrage atât răspunderea penală, cât și pe cea civilă.

Or, neînceperea urmăririi penale fiind dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru că fapta nu există, dauna solicitată nu este produsă printr-o faptă penală, pentru a fi incidente dispozițiile art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997. Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 1551 din 12 octombrie 2004, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțate de tribunal. Instanța de apel a reținut că apelantei i s-a pus în vedere că are obligația să timbreze cererea de apel, raportat la motivele de apel invocate și la modul de soluționare a acțiunii, cu sumele de 34.000 lei taxă judiciară de timbru și 1.500 lei timbru judiciar. Aceasta nu și-a executat obligația de plată, invocând scutirea de plata taxei, în temeiul art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997, însă nu a făcut dovada că dauna pretinsă prin acțiunea civilă își are izvorul în aceeași faptă materială ca și acțiunea penală.

Or, neexecutarea obligației de plată constituie motiv de anulare a apelului, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care, fără să invoce vreun motiv de recurs, susține că hotărârea este abuzivă, pentru că speța este penală și nu civilă, așa cum rezultă din sentința penală nr. 25/2004, pronunțată în dosarul nr. 3665/2004 și că instanța de apel a omis să reproducă din această decizie. La declarația de recurs a fost anexată sentința penală invocată de recurentă, prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 38/P din 16 mai 2003 de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Prin cererea înregistrată ulterior la instanța de recurs, recurenta a arătat că „supune discuției” excepția timbrării cererii decurgând dintr-un proces penal; excepția timbrării la valoare sau în taxe fixe; excepția timbrării oricărei spețe; excepția de neconstituționalitate a art. 360 C. proc. pen. și art. 266 C. proc. civ. În esență, a arătat că statul răspunde patrimonial, conform art. 18 din Constituția României, pentru erorile judiciare și că orice acțiune sau cerere este scutită de taxă de timbru, conform art. 15 lit. o) și p) din Legea nr. 146/1997. Curtea Constituțională a stabilit, în decizia nr. 7/1993, că justițiabilul trebuie „să contribuie la acoperirea cheltuielilor procesului”.

Or, în speță, tribunalul are cheltuieli de peste 6 miliarde lei, iar instanța de recurs de numai 3,7 lei. Ulterior pronunțării acestei decizii, România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului care, potrivit art. 11 din Constituție face parte din dreptul intern și întrucât Curtea Europeană judecă procesele gratuit, timbrarea nu are suport legal. Articolele 360 C. proc. pen. și 266 C. proc. civ., care prevăd că hotărârile se comunică doar dacă părțile au lipsit la judecată sau sunt necesare pentru o cale de atac, încalcă flagrant art. 31 din Constituția României. Pentru motivele la care ne vom referi în continuare, se vor respinge excepțiile și se va anula recursul ca netimbrat. Excepția de neconstituționalitate a articolelor 360 C. proc.

pen. și 266 C. proc. civ. este inadmisibilă. Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare „care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”, iar conform art. 29 alin. (6) din lege, excepția este inadmisibilă dacă este contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3). Potrivit textului citat, pentru ca excepția să fie admisibilă, dispoziția a cărei neconstituționalitate se invocă trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Or, în prezenta cauză, dispozițiile art. 360 C. proc. pen. și ale art. 266 C. proc. civ. nu au legătură cu soluționarea recursului declarat de reclamantă împotriva hotărârii prin care instanța de apel a anulat apelul ca netimbrat. Privitor la timbrarea acțiunilor și cererilor introduse la instanțele judecătorești, sunt incidente dispozițiile înscrise în Legea nr. 146/1997 referitoare la modul diferențiat de taxare. În articolul 15 din lege sunt prevăzute acțiunile și cererile scutite de taxe judiciare de timbru. Articolul 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997 prevede că sunt scutite de taxe judiciare de timbru cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile materiale și morale decurgând din acestea, însă pentru a beneficia de scutirea plății taxei de timbru, dauna pretinsă trebuie să-și aibă izvorul în aceeași faptă materială ca și acțiunea penală, adică în infracțiunea a cărei existență atrage atât răspunderea penală cât și pe cea civilă.

Cuantumul taxelor de timbru este stabilit de Legea nr. 146/1997 care, în art. 2, prevede că acțiunile și cererile evaluabile în bani se taxează în raport cu valoarea pretinsă de titularul cererii, iar în privința căilor de atac, modul de taxare este stabilit de art. 11 din lege care, la alin. (2) pct. 4, prevede că cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor de anulare a cererii ca netimbrată sau nesemnată „se taxează cu timbru fix (3, 7 lei până la data de 1 ianuarie 2006 și 4 lei începând cu data de 1 ianuarie 2006). În prezenta cauză, față de obiectul acțiunii civile formulate de recurenta-reclamantă, obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și a Statului Român ca parte responsabilă civilmente la plata sumei de 600 miliarde lei „reprezentând valoarea a 960 mp parchet pentru fiecare zi de întârziere, începând din 21 martie 1998”, fără să se indice temeiul de drept, și de faptul că recursul este declarat împotriva deciziei curții de apel, prin care s-a anulat apelul ca netimbrat, conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 și art. 3, art. 9 din O.U.G.

nr. 32/1992, recurenta avea obligația să plătească la data declarării recursului sumele de 3,7 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar. Pentru că plata nu s-a făcut anticipat, așa cum prevede art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, s-a dispus citarea acesteia cu mențiunea că are obligația să plătească sumele datorate cu titlu de taxe timbru, până la termenul din 18 mai 2006. Deoarece recurenta nu a făcut dovada plății taxelor de timbru, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge excepțiile invocate de recurenta SC U. SRL Bârlad. Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1551 din 12 octombrie 2004 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2006.