ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9153/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 509 din 27

aprilie 2005 Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de

reclamanții R.M.F. (fostă D.) și D.C. în contradictoriu cu

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, care a fost obligat la

plata către reclamanți a sumei de 4 miliarde cu titlu de daune

morale.

Pentru a pronunța această

soluție instanța a reținut că reclamanții sunt

descendenții lui D.I., condamnat prin sentința penală nr. 310

din 6 martie 1951 la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru

infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale În urma demersurilor

reclamanților Înalta Curte de Casație și Justiție

secția penală, prin decizia nr. 2443 din 5 mai 2004 l-a achitat pe

D.I. pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale.

Fiind supus presiunilor morale

datorită simpatiei față de politica Partidului

Țărănist, și în scopul protejării copiilor, soții

D. s-au separat și apoi au divorțat.

Chiar și în aceste

condiții mama reclamanților a fost marginalizată, nefiind

primită într-un serviciu corespunzător pregătirii sale, iar

reclamanții care au avut înscrise în dosarele lor școlare

mențiunile privitoare la condamnarea politică a tatălui lor au

fost acceptați mult mai târziu să urmeze cursurile liceale și

universitare, după ce inițial li s-a refuzat acest lucru ș i nu

au putut accede la anumite funcții.

Familia reclamanților a fost

lipsită de protecția drepturilor fundamentale, chiar și într-un

context constituțional favorabil manifestărilor libere și

neîngrădite, datorită abuzurilor săvârșite de organele

statului.

Reclamanților le-au fost

încălcate drepturile privind libertatea de gândire, de

conștiință, exprimare, dreptul la muncă și la

viața privată.

Datele referitoare la viața

privată a familiei D., culese și stocate în registrele secrete ele organelor

de securitate, preluate de reclamanți de la organele de securitate și

depuse la dosar, relevă ingerința statului în viața privată

a reclamanților obiect al urmăririi permanente din partea

agenților secreți.

Reclamanții erau

supravegheați permanent acasă, la școală și apoi la

serviciu fie cu efectiv uman, fie prin intermediul aparaturii de interceptare.

De asemenea reclamanților le era interceptată corespondența,

violându-li-se dreptul la corespondență.

La determinarea cuantumului daunelor

morale, instanța a avut în vedere pe lângă gravitatea faptelor

săvârșite de puterea de stat dictatorială asupra familiei D., de

privațiunile fizice, psihice și materiale suferite de aceștia

și jurisprudența CEDO precum și gradul de dezvoltare

economico-socială a Statului Român.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia nr. 13 din 20 ianuarie 2006 a menținut sentința nr. 509 din

27 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Iași, respingând ca

nefondate apelurile declarate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de apel a înlăturat excepția invocată

de apelanți, referitoare la lipsa legitimării active a

reclamanților reținând că aceștia fiind descendenții

lui D.I., decedat, condamnat pentru infracțiunea de uneltire contra

ordinii sociale și apoi achitat prin decizia penală nr. 2443 din 5

mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt

îndreptățiți să continue acțiunea acestuia sau să

o pornească în nume propriu în temeiul art. 504 C. proc. pen., deoarece în

perioada arestării lui D.I. se aflau în întreținerea acestuia.

Reclamanții au calitatea

procesuală activă de a solicita daune morale și ca urmare a

prejudiciilor suferite în urma arestării și condamnării pe

nedrept a autorului lor în temeiul dispozițiunilor art. 48 alin. (3) din

constituție, art. 998-999 C. civ., Decretului nr. 31/1954 și art. 5

din Convenția pentru apărarea drepturilor și

libertăților Fundamentale ale Omului.

Și în ceea ce privește

cuantumul daunelor morale acordate de prima instanță, curtea a

reținut că determinarea acestora a fost corect stabilită de

prima instanță, avându-se în vedere valorile nepatrimoniale lezate,

însemnătatea acestor valori pentru reclamanți și intensitatea cu

care au fost percepute consecințele vătămătoare.

Împotriva deciziei pronunțate

de Curtea de Apel Iași au declarat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Iași și Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice.

În motivarea recursului Parchetul

critică decizia prin aceea că instanțele au schimbat temeiul

juridic al acțiunii din art. 504 C. proc. pen. în art. 998 C. civ.

acordând daune morale fără obligarea reclamanților la plata

taxei de timbru.

De asemenea se critică decizia

pentru neîndeplinirea cerințelor art. 506 C. proc. pen. sub aspectul

lipsei de legitimare a reclamanților, soluția negăsindu-și

suport în probele dosarului, care atestă că reclamanții nu se

aflau în întreținerea tatălui la momentul arestării și

condamnării, iar separarea și divorțul soților D. au avut

cu totul alte cauze decât opțiunile politice ale autorului

reclamanților.

Se critică soluția și

prin aceea că instanța nu a făcut o apreciere corectă a

impactului arestării, condamnării și decesului autorului asupra

reclamanților în raport cu vârsta acestora.

Și recursul declarat de Statul

Român vizează schimbarea temeiului juridic al acțiunii

reclamanților în raport de care trebuia achitată taxa de timbru.

Hotărârile mai sunt criticate

și sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate, în raport de

elementele probatorii, cu care intimații-reclamanți nu au putut

dovedi încălcarea drepturilor și consecințele produse.

Recursurile sunt întemeiate.

Prin acțiunea introdusă

reclamanții R.M.F. și D.C. au acționat în judecată Statul

Român pentru acordarea daunelor morale în valoare de 4 miliarde reprezentând

trauma suferită de aceștia și consecințele care au decurs

din condamnarea pe nedrept a defunctului tată D.I., invocând ca temei de

drept dispozițiunilor art. 504, art. 505, art. 506 C. proc. pen. și

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin decizia civilă nr. 13/2006

a Curții de Apel Iași s-a menținut sentința nr. 509/2005 a

Tribunalului Iași, urmare a respingerii apelurilor declarate de Ministerul

Finanțelor Publice pentru Statul Român și Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Iași, prin care admițându-se acțiunea

reclamanților Statul Român a fost obligat la plata sumei de 4 miliarde

daune morale în temeiul dispozițiunilor art. 998 C. civ.

În motivarea sentinței

tribunalul a schimbat temeiul de drept al acțiunii din art. 504, 505

și 506 C. proc. pen. în art. 998 C. civ. fără a pune în

discuția părților acest aspect și legat de acest temei

incidența art. 2.9 din Legea nr. 146/1997.

La rândul său în mod nelegal

instanța de apel, ignorând cerințele art. 129 pct. 6 C. proc. civ. nu

a avut în vedere faptul că acțiunea promovată de reclamanți

se întemeia pe dispozițiunile art. 504-506 C. proc. pen. și s-a

limitat în a invoca faptul că acțiunea este scutită de taxa

judiciară de timbru conform art. 15 alin. (1) lit. g) din Legea nr.

146/1997.

Întrucât prin hotărârile date

în cauză instanțele nu s-au pronunțat în limitele investirii lor

schimbând temeiul juridic al acțiunii fără a-l pune în

discuția părților, au violat dreptul de apărare al acestora

și au lăsat nesoluționat fondul cauzei. Ca urmare, în temeiul

art. 314 C. proc. civ. cele două recursuri urmează a fi admise iar

hotărârile pronunțate în cauză urmează a fi casate cu

trimitere spre rejudecare la tribunal.

Cu ocazia rejudecării cauzei

și în funcție de poziția adoptată de reclamanți,

instanța de trimitere va rezolva și celelalte aspecte din recursurile

declarate de Statul Român și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Iași referitoare la timbrarea acțiunii, ținând seama de

apărările pe care reclamanții și le-au făcut din acest

punct de vedere în întâmpinare, precum și acelea legate de legitimarea

procesuală a reclamanților și cuantumul daunelor morale

solicitate și acordate acestora, raportat la materialul probator

administrat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat

de D.G.F.P. Iași și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Iași împotriva deciziei civile nr. 13 din 20 ianuarie 2006

a Curții de Apel Iași.

Casează decizia atacată

și sentința civilă nr. 509 din 27 aprilie 2005 a Tribunalului

Iași și trimite cauza spre rejudecare, aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2006.