ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9153/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 509 din 27 aprilie 2005 Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de reclamanții R.M.F. (fostă D.) și D.C. în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, care a fost obligat la plata către reclamanți a sumei de 4 miliarde cu titlu de daune morale. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanții sunt descendenții lui D.I., condamnat prin sentința penală nr. 310 din 6 martie 1951 la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale În urma demersurilor reclamanților Înalta Curte de Casație și Justiție secția penală, prin decizia nr. 2443 din 5 mai 2004 l-a achitat pe D.I.

pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale. Fiind supus presiunilor morale datorită simpatiei față de politica Partidului Țărănist, și în scopul protejării copiilor, soții D. s-au separat și apoi au divorțat. Chiar și în aceste condiții mama reclamanților a fost marginalizată, nefiind primită într-un serviciu corespunzător pregătirii sale, iar reclamanții care au avut înscrise în dosarele lor școlare mențiunile privitoare la condamnarea politică a tatălui lor au fost acceptați mult mai târziu să urmeze cursurile liceale și universitare, după ce inițial li s-a refuzat acest lucru ș i nu au putut accede la anumite funcții. Familia reclamanților a fost lipsită de protecția drepturilor fundamentale, chiar și într-un context constituțional favorabil manifestărilor libere și neîngrădite, datorită abuzurilor săvârșite de organele statului.

Reclamanților le-au fost încălcate drepturile privind libertatea de gândire, de conștiință, exprimare, dreptul la muncă și la viața privată. Datele referitoare la viața privată a familiei D., culese și stocate în registrele secrete ele organelor de securitate, preluate de reclamanți de la organele de securitate și depuse la dosar, relevă ingerința statului în viața privată a reclamanților obiect al urmăririi permanente din partea agenților secreți. Reclamanții erau supravegheați permanent acasă, la școală și apoi la serviciu fie cu efectiv uman, fie prin intermediul aparaturii de interceptare. De asemenea reclamanților le era interceptată corespondența, violându-li-se dreptul la corespondență.

La determinarea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere pe lângă gravitatea faptelor săvârșite de puterea de stat dictatorială asupra familiei D., de privațiunile fizice, psihice și materiale suferite de aceștia și jurisprudența CEDO precum și gradul de dezvoltare economico-socială a Statului Român. Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 13 din 20 ianuarie 2006 a menținut sentința nr. 509 din 27 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Iași, respingând ca nefondate apelurile declarate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.

Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a înlăturat excepția invocată de apelanți, referitoare la lipsa legitimării active a reclamanților reținând că aceștia fiind descendenții lui D.I., decedat, condamnat pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale și apoi achitat prin decizia penală nr. 2443 din 5 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt îndreptățiți să continue acțiunea acestuia sau să o pornească în nume propriu în temeiul art. 504 C. proc. pen., deoarece în perioada arestării lui D.I. se aflau în întreținerea acestuia. Reclamanții au calitatea procesuală activă de a solicita daune morale și ca urmare a prejudiciilor suferite în urma arestării și condamnării pe nedrept a autorului lor în temeiul dispozițiunilor art. 48 alin. (3) din constituție, art. 998-999 C. civ., Decretului nr. 31/1954 și art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților Fundamentale ale Omului.

Și în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate de prima instanță, curtea a reținut că determinarea acestora a fost corect stabilită de prima instanță, avându-se în vedere valorile nepatrimoniale lezate, însemnătatea acestor valori pentru reclamanți și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămătoare. Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Iași au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. În motivarea recursului Parchetul critică decizia prin aceea că instanțele au schimbat temeiul juridic al acțiunii din art. 504 C. proc. pen. în art. 998 C. civ. acordând daune morale fără obligarea reclamanților la plata taxei de timbru.

De asemenea se critică decizia pentru neîndeplinirea cerințelor art. 506 C. proc. pen. sub aspectul lipsei de legitimare a reclamanților, soluția negăsindu-și suport în probele dosarului, care atestă că reclamanții nu se aflau în întreținerea tatălui la momentul arestării și condamnării, iar separarea și divorțul soților D. au avut cu totul alte cauze decât opțiunile politice ale autorului reclamanților. Se critică soluția și prin aceea că instanța nu a făcut o apreciere corectă a impactului arestării, condamnării și decesului autorului asupra reclamanților în raport cu vârsta acestora. Și recursul declarat de Statul Român vizează schimbarea temeiului juridic al acțiunii reclamanților în raport de care trebuia achitată taxa de timbru.

Hotărârile mai sunt criticate și sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate, în raport de elementele probatorii, cu care intimații-reclamanți nu au putut dovedi încălcarea drepturilor și consecințele produse. Recursurile sunt întemeiate. Prin acțiunea introdusă reclamanții R.M.F. și D.C. au acționat în judecată Statul Român pentru acordarea daunelor morale în valoare de 4 miliarde reprezentând trauma suferită de aceștia și consecințele care au decurs din condamnarea pe nedrept a defunctului tată D.I., invocând ca temei de drept dispozițiunilor art. 504, art. 505, art. 506 C. proc. pen. și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin decizia civilă nr. 13/2006 a Curții de Apel Iași s-a menținut sentința nr. 509/2005 a Tribunalului Iași, urmare a respingerii apelurilor declarate de Ministerul Finanțelor Publice pentru Statul Român și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care admițându-se acțiunea reclamanților Statul Român a fost obligat la plata sumei de 4 miliarde daune morale în temeiul dispozițiunilor art. 998 C. civ. În motivarea sentinței tribunalul a schimbat temeiul de drept al acțiunii din art. 504, 505 și 506 C. proc. pen. în art. 998 C. civ. fără a pune în discuția părților acest aspect și legat de acest temei incidența art. 2.9 din Legea nr. 146/1997. La rândul său în mod nelegal instanța de apel, ignorând cerințele art. 129 pct. 6 C. proc.

civ. nu a avut în vedere faptul că acțiunea promovată de reclamanți se întemeia pe dispozițiunile art. 504-506 C. proc. pen. și s-a limitat în a invoca faptul că acțiunea este scutită de taxa judiciară de timbru conform art. 15 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997. Întrucât prin hotărârile date în cauză instanțele nu s-au pronunțat în limitele investirii lor schimbând temeiul juridic al acțiunii fără a-l pune în discuția părților, au violat dreptul de apărare al acestora și au lăsat nesoluționat fondul cauzei. Ca urmare, în temeiul art. 314 C. proc. civ. cele două recursuri urmează a fi admise iar hotărârile pronunțate în cauză urmează a fi casate cu trimitere spre rejudecare la tribunal.

Cu ocazia rejudecării cauzei și în funcție de poziția adoptată de reclamanți, instanța de trimitere va rezolva și celelalte aspecte din recursurile declarate de Statul Român și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași referitoare la timbrarea acțiunii, ținând seama de apărările pe care reclamanții și le-au făcut din acest punct de vedere în întâmpinare, precum și acelea legate de legitimarea procesuală a reclamanților și cuantumul daunelor morale solicitate și acordate acestora, raportat la materialul probator administrat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Iași și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei civile nr. 13 din 20 ianuarie 2006 a Curții de Apel Iași. Casează decizia atacată și sentința civilă nr. 509 din 27 aprilie 2005 a Tribunalului Iași și trimite cauza spre rejudecare, aceluiași tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2006.