ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3818/2005

Asupra recursului civil de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20

mai 2002 și precizată ulterior, reclamantul A.F., în contradictoriu cu pârâta

Primăria comunei Hidișelu de Sus, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe

care o va pronunța să oblige pe pârâtă la plata valorii reactualizate a sumei

de 5.038.948 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul arată

că această sumă a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, însă pârâta nu

a înțeles să o achite la termenul scadent, ci a achitat o parte din datorie la

data de 23 aprilie 2002.

Conform calculelor efectuate de către

reclamant, suma solicitată este de 3.804.797.414 lei la nivelul lunii aprilie

2002 și de 4.634.153.814 lei la nivelul lunii septembrie 2003.

Pârâtul a formulat o întâmpinare

solicitând respingerea acțiunii invocând excepția prescripției dreptului la

acțiune și pe fond netemeinicia cererii.

Instanța, din oficiu, a invocat excepția

lipsei calității procesual pasive a Primăriei comunei Hidișelu de Sus.

De menționat că cererea a fost

înregistrată inițial la Judecătoria Oradea, care și-a declinat competența în

favoarea Tribunalului Oradea, care, la rândul său și-a declinat competența în

favoarea Judecătoriei Oradea și constatându-se conflict negativ de competență,

a fost sesizată Curtea de Apel Oradea cu soluționarea acestuia.

Curtea de Apel Oradea a stabilit

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Judecătoria Oradea, prin sentința civilă

nr. 6616 din 8 decembrie 2003, a admis în parte cererea precizată, formulată de

reclamant și a obligat pârâta la plata sumei de 110.771.950 lei, reprezentând

valoarea reactualizată a sumelor datorate potrivit indicelui de inflație la

nivelul lunii septembrie 2003.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut în esență, în primul rând că excepțiile lipsei

calității procesual pasive și cu a prescripției dreptului la acțiune nu sunt

fondate.

În acest sens, constatând că în urma

lichidării fostului C.A.P. Hidișelu de Sus, patrimoniul acestuia a fost

transmis comunei Hidișelu de Sus și, ca atare, implicit și obligațiile acestuia

au fost transmise, deci pârâta are calitate procesual pasivă.

Nici excepția prescripției dreptului la

acțiune nu este fondată, a constatat instanța de fond, având în vedere plata

unei părți a creanței la data de 23 aprilie 2002.

Pe fondul cauzei calculul pretențiilor

s-a făcut în raport de datele furnizate de Direcția Județeană de Statistică

Bihor privind indicele de inflație corespunzător perioadei noiembrie

1995–septembrie 2003.

Instanța a reținut că în luna aprilie

pârâta a achitat în contul datoriei suma de 5.000.000 lei și în consecință a

scăzut această sumă din 115.771.950 lei (care reprezintă valoarea reactualizată

a creanței inițiale) și a rezultat suma de 110.771.950 lei la care a obligat pe

pârâtă.

Împotriva acestei hotărâri a instanței de

fond au declarat apel ambele părți invocând motive de nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia

civilă nr. 396 din 29 aprilie 2004, a respins ca nefondate ambele apeluri.

S-a reținut de către instanța de apel, în

ceea ce privește motivele invocate de către pârâtă, că ele sunt nefondate,

respectiv că în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că excepțiile

lipsei calității procesual pasive și a prescripției dreptului la acțiune sunt

nefondate.

În ceea ce privește susținerea în

legătură cu achitarea în integralitate a debitului, făcută de către

pârâta-apelantă, și aceasta este nefondată; instanța de fond a reținut corect

că din totalul creanței pârâta a achitat abia la data de 23 aprilie 2002 suma

de 5.000.000 lei.

Această sumă a fost scăzută din totalul

sumei calculate ca urmare a reactualizării debitului total, iar pârâta a fost

obligată la diferența rezultată.

Nici susținerile făcute în apelul

reclamantului nu sunt fondate pentru că reclamantul a solicitat să fie

reactualizată suma datorată de către pârâtă, inclusiv pentru luna septembrie

2003, neexistând nici o solicitare pentru reactualizarea perioadei ulterioare

acestei luni.

Împotriva acestei decizii pronunțate de

către instanța de apel a declarat recurs în termen legal pârâta, invocând

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că în mod greșit instanțele au

respins excepțiile privind lipsa calității procesual pasive și aceea a

prescripției dreptului la acțiune al reclamantului.

Pe fondul cauzei recurenta arată că deși

nu ea era aceea care trebuia să plătească reclamantului creanța, a plătit-o și,

ca atare, acțiunea reclamantului trebuia să fie respinsă.

Recursul este nefondat.

Este de reținut în primul rând că pârâta

a reiterat în totalitate motivele invocate în apel.

Cu privire la lipsa calității sale

procesual pasive urmează a constata că instanțele au reținut în mod legal că

drepturile patrimoniale ale fostului C.A.P, Hidișelu de Sus, nevalorificate de

Comisia de lichidare a patrimoniului acestuia, au fost transmise comunei

Hidișelu de Sus. În consecință este evident că au fost trimise și obligațiile

ce au aparținut persoanei juridice desființate și ca atare și creanța pretinsă

de către reclamant.

Că este așa, rezultă și din poziția

pârâtei care, într-adevăr, cu mare întârziere, a plătit o parte din creanță,

respectiv suma de 5.000.000 lei la data de 23 aprilie 2002, ori este greu de

presupus că o persoană juridică ar plăti, fără să aibă o obligație, o creanță

pentru o altă persoană juridică cu care nu ar avea nici un raport juridic.

Referitor la susținerile privind excepția

prescripției dreptului la acțiune, urmează a constata că instanța de apel a

reținut corect că prin plata de la data de 23 aprilie 2002, care reprezintă o

recunoaștere a creanței, în orice caz acțiunea nu era prescrisă.

Susținerea făcută de către recurentă în

sensul că ar fi achitat în totalitate datoria, este de asemenea nefondată; prin

mandatul poștal din 23 aprilie 2002 s-a făcut dovada unei plăți din datorie

care a fost scăzută de către instanță din valoarea totală a sumei datorate,

care a fost reactualizată.

Astfel fiind, având în vedere că

nici unul din motivele de recurs nu sunt întemeiate, pentru considerentele mai

înainte arătate urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

formulat de pârâta Primăria comunei Hidișelu de Sus împotriva deciziei civile

nr. 396/A din 29 aprilie 2004 a Curții de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 10 mai 2005.