ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3860/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Oradea nr. 10.565 din 4 octombrie 2000, reclamanta K.M. (fostă R.) a chemat în judecată pe pârâții S.E.K., L.Ș. și L.M., formulând șase capete de cerere, respectiv: - să se constate că, prin contractul nr. 9287/2295 din 28 decembrie 1973, mama reclamantei (în prezent decedată) a vândut defunctului B.J., care este autorul primei pârâte, cota de ½ din imobilele înscrise în C.F. nr. 5410 Oradea, nr. top 3904, respectiv curte în suprafață de 277,3 mp și 3/1000 mp, precum și o casă nouă, formată din 2 camere, bucătărie și anexe, situată în Oradea, casa veche rămânând în patrimoniul vânzătoarei și să se constate că înscrierea actului în C.F.

s-a făcut greșit; - să se constate că defunctul B.J. a donat casa veche către pârâții L., conform contractului nr. 5211 din 16 decembrie 1996; - să se dispună anularea certificatului de moștenitor nr. 93 din 5 mai 1997 privind pe defunctul B.J. și pe pârâta S.E.K., referitor la testamentul lăsat acesteia pentru cota de 1/1 din imobilul situat în Oradea, casa și teren de 305 mp, înscrise în C.F. nr. 17.283 Oradea, nr. top 3904, precum și anularea testamentului nr. 4185 din 24 iulie 1996, constatând că acesta este caduc; - să se dispună rectificarea C.F. nr. 5410 Oradea în sensul celor de mai sus; - să se dispună rectificarea C.F. nr. 17.283 Oradea, ca urmare a admiterii cererilor menționate; - să se rectifice și înscrierile ulterioare în C.F.

nr. 17.283 Oradea, respectiv să se dispună radierea înscrierii de la B5 în favoarea pârâtei S.E.K. La data de 12 ianuarie 2001, reclamanta a depus la dosar o completare și precizare de acțiune prin care a chemat în judecată, în calitate de pârâtă, pe SC R.T. SRL Oradea și a schimbat conținutul petitelor 2), 3) și 6), astfel: 2) să se constate că defunctul B.J. a donat pârâților L. casa veche, înscrisă în C.F. nr. 17.283 Oradea, nr.top 3904, cu cota de 250/555 din teren și să se constate nulitatea absolută a contractului de donație nr. 5211 din 16 decembrie 1996, motivată pe faptul că defunctul a înstrăinat un bun care nu-i aparținea, iar semnătura de pe contract este falsă, respectiv nu-i aparține defunctului; 3) să se anuleze contractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul menționat mai sus, la petitul 2), încheiat între pârâții L. și SC R.T.

SRL; 6) să se dispună rectificarea C.F. nr. 17.283 Oradea, în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate în favoarea societății comerciale pârâte. La data de 11 septembrie 2001, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă și a SC E.G. SRL Oradea care a cumpărat imobilul de la SC R.T. SRL. Prin sentința civilă nr. 10.000 din 30 octombrie 2001, Judecătoria Oradea a admis în parte acțiunea completată și precizată, respectiv capetele de cerere nr. 1) și 2). S-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtele S.E.K. și L.M. S-au respins capetele de cerere nr. 3), 4), 5) și 6), astfel cum au fost precizate. S-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei față de pârâta S.E.K., precum și de faptul că această pârâtă nu și-a mai susținut excepțiile din întâmpinarea formulată în cauză.

În baza art. 274 C. proc. civ. a fost obligată pârâta L.M. să plătească reclamantei 2.470.000 lei cheltuieli de judecată, iar reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei S.E.K. suma de 3.000.000 lei și pârâtei SC R.T. SRL suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9287 din 28 decembrie 1973 de Notariatul de Stat Județean Bihor, încheiat între mama reclamantei, respectiv K.M., în calitate de vânzătoare și B.J. în calitate de cumpărător s-a transmis dreptul de proprietate asupra unei cote de ½ din imobilul înscris în C.F. nr. 5410 Oradea, nr.top 3904, cotă ce reprezintă 277,3 mp teren și o casă nouă, compusă din două camere, bucătărie și anexe situate în Oradea.

Din extrasul de carte funciară depus la dosar rezultă că, la data vânzării, mama reclamantei avea în proprietate două case, notate pe terenul înscris la nr.top 3904. După încheierea contractului de vânzare-cumpărare, operațiunile de înscriere au constat în deschiderea unei noi coli de carte funciară, respectiv C.F. nr. 17.283 Oradea, în care a fost înscris nr.top 3904 în întregime, deși se înstrăinase numai cota de ½ către cumpărătorul B.J. Acesta din urmă a încheiat ulterior acte juridice prin care a transmis toate imobilele înscrise la nr.top 3904, deși cumpărase numai jumătate din ele, respectiv a testat pârâtei S.E.K. imobilul cumpărat de la mama reclamantei (casă și teren) și a donat pârâtei L.M.

imobilul pe care nu l-a cumpărat, respectiv casa veche și terenul aferent, întabulate însă, în mod eronat, pe numele său, în această carte funciară nouă. S-a constatat că actele juridice încheiate cu pârâta S.E.K. nu fac obiectul acestui litigiu întrucât imobilul moștenit de aceasta aparținea defunctului B.J., astfel că reclamanta a renunțat la judecată față de această pârâtă. Cu privire la contractul de donație s-a constatat nulitatea absolută a acestuia în raport de faptul că el are ca obiect lucrul altuia. Cu privire la efectele nulității contractului de donație asupra actelor ulterioare de înstrăinare, succesive, către cele două societăți comerciale, prima instanță a reținut că în cauză nu este aplicabil principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis deoarece dobânditoarele au fost de bună-credință.

Pârâtele L.M. și S.E.K. au invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că între părți a mai existat un litigiu având ca obiect rectificare C.F. și sistare indiviziune. Instanța de fond a respins excepția, constatând că nu există identitate de obiect, părți și cauză. Cererile privind rectificările de carte funciară au fost respinse cu motivarea că, întrucât actele subsecvente actului de donație rămân în ființă, reclamanta își poate valorifica pretențiile față de pârâta L.M. printr-o altă acțiune. Apelul declarat de pârâta L.M. împotriva sentinței civile nr.10.000 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei Oradea a fost respins prin decizia civilă nr. 389/A din 22 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, ca nefondat.

Recursul aceleiași pârâte a fost însă admis de Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 1363/R din 27 noiembrie 2002, casându-se decizia instanței de apel și trimițându-se cauza spre rejudecarea apelului. Procedând la rejudecare, Tribunalul Bihor a pronunțat decizia civilă nr. 463/A din 1 iulie 2003 prin care a respins din nou, ca nefondat, apelul pârâtei L.M. împotriva sentinței civile nr. 10.000 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei Oradea. Recursul declarat de pârâta L.M. împotriva acestei ultime decizii a fost din nou admis de Curtea de Apel Oradea, secția civilă, prin decizia nr. 977/R din 22 octombrie 2003, pronunțându-se casarea deciziei civile nr. 463/A din 1 iulie 2003 și reținerea cauzei spre rejudecarea apelului, ca urmare a schimbării, între timp, a normelor de competență materială, prin O.U.G.

nr. 58/2003. Rejudecând apelul pârâtei L.M., Curtea de Apel Oradea, secția civilă, a pronunțat decizia nr. 222/A din 19 martie 2004, prin care a admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 10.000 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei Oradea, pe care a schimbat-o în parte, respingând acțiunea completată și precizată. Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei recurente suma de 13.299.500 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut existența autorității de lucru judecat. Astfel, instanța a reținut că primul, al patrulea și al cincilea capăt din cererea reclamantei au mai făcut obiectul unei judecăți, finalizate prin sentința civilă nr. 9753 din 2 decembrie 1998 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă și irevocabilă.

Capătul al doilea de cerere, astfel cum a fost completat și precizat a făcut, în parte, obiectul unui alt dosar, soluționat prin sentința civilă nr. 8333/1995 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă și irevocabilă. Instanța de apel reține, în legătură cu celelalte capete de cerere că, fiind subsecvente cererii de constatare a dreptului de proprietate al reclamantei, care a fost respins, se impune și respingerea lor. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând modificarea ei în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului pârâtei L.M. Recursul este motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În detalierea motivelor de recurs, reclamanta expune argumentele pentru care susține că în cauză nu există autoritate de lucru judecat.

Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează. Astfel, prin sentința civilă nr. 9753 din 2 decembrie 1998 a Judecătoriei Oradea s-a respins acțiunea reclamantei R.M.(în cauza de față reclamanta K.M.) împotriva pârâților L.M., L.Ș. și S.E.K., formulată în dosarul nr. 12585/1995. S-a admis în parte acțiunea reclamantei L.M. împotriva pârâtei S.E.K., în dosarul nr. 11780/1997 și, în același dosar s-a respins acțiunea față de R.M. S-a dispus sistarea stării de indiviziune privind imobilul înscris în C.F. nr. 17283 Oradea, nr.top3904 în sensul că atribuie reclamantei L.M. o casă și teren de 250 mp cu nr.top nou 3904/1, iar pârâtei S.E.K. a doua casă și 305 mp teren cu nr.top nou 3904/2, dispunându-se întabularea în C.F.

Sentința a fost menținută prin respingerea apelului și recursului. Acțiunea reclamantei R.M. din dosarul nr. 12585/1995 a avut ca obiect rectificarea situației de C.F. în sensul radierii inscripțiilor tabulare de sub B.11 din C.F. nr. 5410 Oradea și de sub B.1 din 17283 Oradea și înscrierii mențiunii că, prin contractul de vânzare-cumpărare din 28 decembrie 1973 s-a transmis în proprietatea lui B.I. cota de ½ din imobilul înscris în C.F. nr. 5410 Oradea, nr.top3904. Acțiunea a fost respinsă pe considerentul că, deși înscrierea în C.F. a casei vechi, pe numele defunctului B.I. este greșită, totuși rectificarea nu se poate realiza fără o hotărâre de anulare a actelor în temeiul cărora s-a făcut înscrierea, respectiv contractul de donație și testamentul.

Ori, în cauza de față, tocmai această cale urmează reclamanta, respectiv anularea actului de donație, cu consecința rectificării corespunzătoare în cartea funciară. Cu alte cuvinte, cererea reclamantei din dosarul nr. 12585/1995 are, cel puțin, altă cauză decât cea pe care o au petitele 1,4 și 5 din prezentul dosar, ceea ce este suficient pentru a nu exista autoritate de lucru judecat. De altfel, în ce privește primul capăt de cerere, acesta nici nu a făcut obiectul acțiunii reclamantei din dosarul nr. 12585/1995. Referitor la al doilea capăt de cerere, instanța de apel a invocat sentința civilă nr. 8333/1995 a Judecătoriei Oradea ca suport pentru autoritatea de lucru judecat. Soluția este complet greșită.

Prin această sentință (definitivă prin respingerea apelului și irevocabilă prin nedeclararea recursului) s-a stabilit că reclamanta este succesoarea mamei sale și s-a respins cererea de constatare că în masa succesorală rămasă de pe urma acesteia era inclus și imobilul pe care defuncta nu l-a vândut niciodată și pe care, în mod inexplicabil, s-a întabulat cumpărătorul B.I. Este evident că, acel litigiu a avut alt obiect și altă cauză, neexistând elementele necesare și obligatorii pentru a opera autoritatea de lucru judecat, prevăzută de art. 1201 C. civ. Pentru considerentele de mai sus, instanța va admite recursul, va casa decizia instanței de apel și, întrucât aceasta nu a intrat în cercetarea fondului, inclusiv cu privire la petitele 3 și 6, pe care le-a respins ca fiind subsecvente celor respinse pe excepție, se va trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare [art. 312 alin. (1), (2), (3) și (5) C. proc.

civ.].

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta K.(R.)M. împotriva deciziei nr. 222/A din 19 martie 2004 a Curții de Apel Oradea, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.