ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1409/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul I.I.împotriva deciziei nr.41 A din 26 octombrie 2001 a Curții de Apel Oradea – Secția Civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-reclamant I.I., personal și asistat de avocat C.T., intimații-pârâți F.C.G.V.și F.A., ambii reprezentați de avocat C. D.și intimata-intervenientă R.M.L., lipsind intimații-intervenienți C.C.D., C.D. și R.V. Procedura completă. Avocat C.T. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei în vederea judecării apelului. Precizează că nu poate prezenta originalul chitanței CEC nr.0923590 din 8 mai 2001 (a cărei copie se află la fila 48 din dosar recurs) prin care se înțelege să facă dovada achitării unei taxe de timbru de 300.000 lei pentru exercitarea căii de atac a apelului împotriva sentinței civile nr.283 P din 31 mai 2001 a Tribunalului Bihor, întrucât s-a pierdut.

Arată că, în opinia sa instanța de apel nu trebuia să pună în discuție și să soluționeze excepția netimbrării apelului de către reclamant înaintea excepției privind competența Tribunalului Bihor de soluționare a cauzei în primă instanță. Avocat C.D.solicită respingerea recursului ca nefondat arătând că soluționarea excepției privind timbrajul este prioritară soluționării oricărei alte excepții, astfel încât decizia atacată este temeinică și legală. Intimata-intervenientă R.M.L. solicită respingerea recursului ca nefondat. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.283/31.05.2001 a Tribunalului Bihor, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta C.E.L., în reprezentarea lui I.S.M., decedată având ca moștenitor pe I.I., și în consecință s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 20.04.1995.

Au fost respinse celelalte capete de cereri referitoare la restabilirea situației anterioare și anularea contractelor subsecvente, de vânzare-cumpărare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare întocmit la 20.04.1995 reclamanta I.M.S.a înstrăinat pârâților F.A. și F.C.G.V.imobilul situat în Timișoara, str.Diana nr.1. Aceștiia din urmă la rândul lor au vândut imobilul pârâților C., conform contractului de vânzare-cumpărare din 13.09.1999. Pârâții C. la rândul lor au vândut imobilul pârâților R., conform contractului de vânzare-cumpărare din 10.11.1999. S-a mai reținut că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 20.04.1995 defuncta I.S.M.a fost lipsită de discernământ, datorită maladiei Altzheimer.

În atare situație contractul de vânzare-cumpărare a fost anulat. În ce privește anularea contractelor de vânzare-cumpărare subsecvente, s-a reținut că nu se impune anularea acestora deoarece subdobânditorii au fost de bună credință. Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr.41/26.10.2001, a respins ca nefondat apelul declarat de F.A., F.C.G.V.și a anulat ca neîntemeiat apelul declarat de I.I., împotriva sentinței civile nr.283/31.05.2001 a Tribunalului Bihor. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că la data întocmirii contractului de vânzare-cumpărare din 20.04.1995 vânzătoarea I.S.M.a prezentat demență predominant degenerativă de tip Altzheimer, aceasta neavînd capacitate psihică de apreciere asupra conținutului și consecințelor juridice ale actelor încheiate.

În atare situație vânzătoarea a fost lipsită de discernământ în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. S-a mai reținut că actele de vânzare-cumpărare subsecvente au fost valabil încheiate, deoarece cumpărătorii au fost subdobânditori de bună credință cu titlu oneros. De asemenea, s-a reținut că în conformitate cu art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, apelul declarat de I.I.este nul deoarece nu a fost timbrat. Împotriva deciziei civile mai sus menționată, a declarat recurs I.I., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală deoarece: - i-a fost încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererii de amânare a cauzei la un alt termen; - pentru că a cerut termen în vederea angajării de apărător, instanța de apel nu putea să anuleze apelul ca netimbrat.

Recursul nu este fondat. Potrivit art.20 din Legea nr.146/1997 „dacă taxa judiciară nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii”. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii”. În speță, instanța de apel a pus în vedere apelantului I.I.să achite suma de 302.500 lei taxă judiciară de timbru și 15.000 lei timbru judiciar, pentru termenul din data de 19 octombrie 2001 – proces-verbal f.12 dosar apel, însă acesta nu s-a conformat celor ordonate de insntanța de apel.

În atare situație, instanța de apel a procedat corect când a decis anularea apelului declarat de apelantul I.I., ca netimbrat. Nu are relevanță juridică cererea apelantului – telegramă f.20 dosar apel – de a solicita un nou termen de judecată, câtă vreme acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de apel în sensul de a timbra apelul. Este prioritar a se achita taxa de timbru în raport cu cererea de a se acorda un nou termen de judecată în vederea angajării de apărător. Pentru toate aceste considerente Curtea, va reține că recursul declarat de recurentul – reclamant I.I.împotriva deciziei civile nr.41 A/26 octombrie 2001 a Curții de Apel Oradea, este nefondat și în conformitate cu at.312 alin.2 C.proc.civ.

va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.I.împotriva deciziei civile nr.41 A din 26 octombrie 2001 a Curții de Apel Oradea – Secția Civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.