ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.04.2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1445/2003

HOTĂRÂRE
09.04.2003
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1445/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a

luat în examinare recursul declarat de reclamanții D.N.G., D.A.G., D.A.G.,

M.A.și D.C.împotriva deciziei civile nr.239 din 2.05.2001 a Curții de Apel

București – Secția a IV a civilă.

La

apelul nominal s-a prezentat consilierul juridic O.O.pentru  Consiliul General

al Municipiului București, lipsind recurenții-reclamanți și intimatul-pârât

Consiliul local al Sectorului 3 București.

Procedura

completă.

Curtea,

luând act că nu mai sunt chestiuni prealabile, a acordat cuvântul în dezbaterea

recursului.

Consilierul

juridic O.O.a solicitat respingerea recursului.

Asupra

recursului de față:

Din

studierea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.70 din 22.01.2001 pronunțată  de Tribunalul București,

secția a IV a civilă, s-a respins ca nefondată acțiunea introdusă de

reclamanții D.N.G., D.A.G., D.A.G., M.A., D.C.împotriva pârâților Consiliul

General   al   Municipiului   București   și   Consiliul   Local   Sector   3,

reținându-se că

reclamanții nu au făcut dovada titlului de proprietate al autorului lor asupra

imobilului pretins prin  prezenta acțiune.

Sentința

a fost atacată cu apel de  reclamanți, soluționat prin decizia civilă nr.239

din 2.05.2001 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, în sensul

anulării apelului ca netimbrat.

S-a

reținut că apelanții reclamanți nu și-au îndeplinit obligația de a timbra

apelul cu 75.000 lei taxă de timbru și 1.500 lei timbru judiciar, conform

art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.9

alin.2 din O.G. nr.32/1995 privind timbru judiciar.

Împotriva

deciziei au declarat recurs reclamanții, semnat numai de rec lamantele M.A.și

D.C., învederând că instanța de apel le-a respins nejustificat cererea de

amânare pentru pregătirea apărării, deși era primul termen de judecată, și a

anulat greșit apelul ca netimbrat întrucât taxa de timbru era deja plătită, dar

nu au putut prezenta chitanța la acel termen.

Recurenții

au solicitat casarea ambelor hotărâri și rejudecând în fond să se admită

acțiunea așa cum a fost precizată.

Criticile

aduse de recurenți instanței de apel sunt întemeiate.

Din

actele dosarului rezultă că la primul termen de judecată fixat în cauză

recurenții au depus o cerere de amânare, arătând că solicită acordarea unui nou

termen pentru angajarea unui apărător.

Cererea

a fost susținută oral de recurenta M.A., prezentă în instanță, care a precizat

că a achitat taxa judiciară de timbru, dar nu are asupra ei chitanța

doveditoare.

Deliberând

asupra cererii de amânare depusă la dosar, instanța de apel a apreciat-o ca

neîntemeiată și nedovedită și, reținând cauza în pronunțare asupra excepției

netimbrării apelului, a anulat apelul ca netimbrat.

Din

actele depuse în dosar rezultă că la 27 aprilie 2001, deci anterior datei la

care s-a anulat apelul, se achitase taxa judiciară de timbru în sumă de 75.000

lei și 1.500 lei timbru judiciar, dar dovezile nu s-au putut depune la dosar

pentru că s-a refuzat amânarea judecății cerută în vederea angajării unui

avocat.

Instanța

de apel nu a făcut nici aplicarea prevederilor art.156 alin.2 C.proc.civ.,

potrivit cărora atunci când instanța refuză amânarea judecății pentru lipsă de

apărare va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de

concluzii scrise, dispoziție incidentă și atunci când instanța urmează a se

pronunța asupra unei excepții, cum a fost aceea a netimbrării apelului în

prezenta cauză.

În

raport de cele arătate, era necesar ca instanța, refuzând acordarea termenului,

să amâne pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise și a dovezilor de

achitare a taxelor de timbru.

Neprocedând

astfel, hotărârea instanței de apel este nelegală și în consecință recursul

apare ca fondat, se va admite, se va casa decizia atacată, cu trimiterea cauzei

la instanța de apel pentru rejudecarea apelului.

Admite

recursul declarat de D.C.și M.A.împotriva deciziei civile nr.239 din 2.05.2001

a Curții de Apel București – Secția a IV a civilă, pe care o casează și trimite

cauza pentru rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-02-18
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1232/2005
proprietate al reclamantei și radierea dreptului de proprietate al pârâtei A.M.D., instanța a concluzionat că acestea ies din sfera sa de competență, operațiunile de intabulare și radiere a drepturilor reale fiind de atributul judecătorului
ÎCCJ 2003-01-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 119/2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta N.R.M.și de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr.396 din 6 iulie 2001 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă precum și recursul declar
ÎCCJ 2003-05-26
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2147/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții N.G.și G.M.împotriva deciziei nr.609 din 11 decembrie 2001 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenții reclamanți N.G.și G.M.E.ambii
ÎCCJ 2003-01-31
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 525/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S.C. „S.” SA București împotriva deciziei nr.34 din 11 iunie 2001 a Curții de Apel București-Secția Comercială. La apelul nominal s-a prezentat intimata AVAB prin consilier juridic, lips
ÎCCJ 2003-05-23
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2108/2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtul Municipiul București prin Primarul General și intervenienții F.I.S., M.G., G.C., A.R., H.M., G.A.F., D.V., G.N.împotriva deciziei civile nr.549 A din 3.10.2000 a Curții de Apel Bucureș
Sursă