ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1232/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5797 din 5 septembrie 2003 a Judecătoriei sectorului III București, a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de P.D. împotriva pârâților A.M.D., C.V.F. și C.T. Instanța a dispus repunerea părților, în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1474 din 18 august 1999 de BNP M.T. și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1354 din 24 septembrie 1999 de BN E.B., în sensul că reclamantei să i se restituie dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București. Prin aceeași sentință au fost respinse ca inadmisibile celelalte capete de cerere referitoare la radierea dreptului de proprietate asupra imobilului mai sus arătat pe numele pârâtei A.M.D.

și intabularea dreptului de proprietate pe numele reclamantei. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin sentința nr. 2570 din 22 martie 2001 a Judecătoriei sectorului 3 București s-a constatat nulitatea absolută a procurii autentificată sub nr. 1424 din 13 august 1999 precum și a contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 1474 din 18 august 1999 de BNP M.T. și nr. 1354 din 24 septembrie 1999 de BN E., contracte prin care imobilul din București a fost transmis din proprietatea reclamantei în proprietatea pârâtei C.T. (reclamanta fiind reprezentată la închiderea actului de pârâtul C.V.F., împuternicit prin procura mai sus arătată) și apoi din proprietatea pârâtei C.T.

în proprietatea pârâtei A.M.D. Instanța a stabilit că reclamanta nu și-a dat consimțământul la vânzarea imobilului, fiind în eroare asupra naturii actului pe care l-a semnat în ceea ce privește procura dată pârâtului C.V.F. pentru înstrăinarea imobilului. In consecință s-a constatat nulitatea actelor de vânzare-cumpărare, reținându-se reaua credință a cumpărătorilor. Hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului declarat de pârâta A.M.D., prin decizia nr. 2626/A din 26 septembrie 2001 și constatarea nulității recursului declarat de aceeași pârâtă prin decizia civilă nr. 432 din 12 februarie 2002 a Curții de Apel București. Prin sentința civilă nr. 1787 din 5 martie 2002 a Judecătoriei sectorului 3 București s-a dispus evacuarea pârâtei A.M.D.

din imobilul ce a format obiectul contractelor de vânzare-cumpărare amintite iar reclamanta a reintrat în posesia apartamentului prin executarea silită a sentinței, fără a putea însă intabula dreptul său de proprietate în cartea funciară în baza unei hotărâri judecătorești care să dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii celor două contracte de vânzare-cumpărare, constatate nule. Inseparabil nulității actului juridic este principiul repunerii părților ce și-au executat obligațiile contractuale în situația anterioară, prin restituirea prestațiilor. In speță, acest principiu se regăsește în restituirea dreptului de proprietate al reclamantei vânzătoare asupra imobilului.

În privința capetelor de cerere referitoare la intabularea dreptului de proprietate al reclamantei și radierea dreptului de proprietate al pârâtei A.M.D., instanța a concluzionat că acestea ies din sfera sa de competență, operațiunile de intabulare și radiere a drepturilor reale fiind de atributul judecătorului de la Biroul de Carte Funciară, conform art. 47 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 7/1996. Prin decizia nr. 583 din 26 noiembrie 2003 Curtea de Apel București, secția a III-a, a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta A.M.D. împotriva sentinței nr. 5797 din 5 septembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 3 București. Declarând recurs împotriva acestei decizii A.M.D. arată că în ceea ce o privește, procedura pentru termenul de 5 septembrie 2003, dată la care s-a soluționat apelul, nu a fost îndeplinită, aflându-se astfel în imposibilitatea de a satisface taxa de timbru.

Recursul este nefondat. Verificându-se dovada de citare pentru termenul din 5 septembrie 2003, dată la care s-a judecat apelul pârâtei, se constată că procedura a fost îndeplinită prin afișare, deoarece recurenta-pârâtă a refuzat primirea citației. Recurenta a fost citată cu mențiunea de a-și timbra apelul, precizându-se cuantumul taxei judiciare de timbru și acela al timbrului judiciar. Cum A.M.D. a abdicat de la obligația legală de a-și timbra apelul, odată cu cererea de apel sau până la termenul fixat de instanță, corect instanța a făcut în cauză aplicarea art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, aplicând sancțiunea anulării apelului ca netimbrat. Din această perspectivă, recursul declarat de pârâta A.M.D.

este nefondat urmând a fi respins potrivit art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul A.M.D. împotriva deciziei nr. 583/A din 26 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2005.