ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2328/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2105, pronunțată la data de

19 martie 2001, în dosarul nr. 379/1999, secția comercială a Tribunalului

București, a anulat, ca netimbrată, acțiunea formulată de reclamanta SC R. SA

împotriva pârâtei SC S. SA .

Apelul formulat de reclamantă, împotriva acestei

hotărâri, a fost respins, ca nefondat, de secția a V-a comercială a Curții de

Apel București, prin decizia civilă nr. 1080, pronunțată la data de 26 iunie

2001, în dosarul nr. 1429/2001.

Spre a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că

reclamanta a fost încunoștințată de cuantumul timbrajului datorat la data de 8

februarie 1999 și nu a făcut dovada obținerii facilității solicitate în taxarea

cererii sale de chemare în judecată.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat

recurs apelanta reclamantă SC R. SA, invocând ca temei de drept al cererii sale

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de

apel a încălcat dispozițiile art. 31 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr.

146/1997, întrucât a ignorat faptul că nu i s-a pus în vedere să timbreze

cererea de chemare în judecată și nu a fost încunoștințată de cuantumul

timbrajului de către instanța de fond.

Recursul este nefondat.

Astfel, este de observat că recurenta a indicat

greșit încălcarea art. 31 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de

timbru, text care nu se găsește cuprins în conținutul acesteia, iar examinarea

actelor dosarului relevă că, la data de 8 februarie 1999, instanța de fond a

încunoștințat reclamanta, reprezentată la acel termen prin consilier juridic,

de cuantumul taxei judiciare de timbru și de valoarea timbrului judiciar,

datorată pentru cererea sa, conform încheierii de la acea dată (aflată la

dosarul secției comerciale a Tribunalului București nr. 379/1999).

Așa fiind, se constată că instanța de fond a

respectat cerințele alin. (2) ale art. 20 din Legea nr. 146/1997, privind

taxele judiciare de timbru, cum, cu justețe, a reținut instanța de apel.

Pentru aceste considerente, având în vedere că, în

cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea, în

temeiul art. 312 alin. (1), teza 2 C. proc. civ., respinge recursul recurentei

SC R. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta SC R. SA București, împotriva deciziei nr. 1080 din 26 iunie 2001 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică. astăzi 16 aprilie

2003.