ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2336/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2336/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2838,
pronunțată la data de 10 aprilie 2001, în dosarul nr. 358/2000, secția comercială
a Tribunalului București a admis acțiunea formulată de reclamanta C.S.
împotriva pârâtei Societatea de Asigurare Reasigurare A.S.R. SA, sucursala municipiului
București, cu consecința obligării acesteia să plătească reclamantei
echivalentul în lei la data plății al sumei de 32.833 dolari S.U.A., cu titlu
de despăgubiri; suma de 119.712.658 lei, cu titlu de dobânzi legale, calculate
pe perioada ianuarie - octombrie 2000 și suma de 20.858.000 lei, cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Apelul formulat de pârâtă, împotriva
acestei hotărâri, a fost anulat, ca netimbrat, de secția a V-a comercială, prin
decizia civilă nr. 1645, pronunțată la data de 15 noiembrie 2001, în dosarul nr.
2056/2001.
Spre a hotărî astfel, instanța de
apel a reținut că pârâta nu s-a conformat obligației de a timbra cererea sa de
apel în cuantumul de care a fost încunoștințată și a făcut aplicarea art. 20 alin.
(3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.
Împotriva menționatei decizii a
formulat recurs apelanta-pârâtă, fără a invoca temeiul de drept al cererii
sale.
În motivarea recursului, s-a arătat,
în principal, că hotărârea instanței de apel este nelegală, față de faptul că
taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar au fost achitate, conform
înscrisurilor depuse la dosar, la data de 16 martie 2001, dată la care
reprezentantul apelantei a reținut că s-a fixat, anterior, termenul de
judecată, critică ce poate fi încadrată, conform art. 306 alin. (3) C. proc.
civ., în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata a solicitat, prin
întâmpinare, respingerea recursului, arătând că, în lipsa dovezii îndeplinirii
obligației de a timbra apelul la termenul din 15 noiembrie 2001, hotărârea de
anulare a acestei cereri, ca fiind netimbrată, este legală.
Recursul este nefondat.
Astfel, examinarea actelor și lucrărilor dosarului relevă că,
la termenul din 18 octombrie 2001, instanța de apel a încunoștiințat apelanta,
reprezentată prin consilierul juridic la acel termen, de obligația timbrării
cererii de apel, cu taxă judiciară de timbru, în cuantum de 16.066.525 lei, și
timbru judiciar, în valoare de 50.000 lei, și a acordat termen, în acest scop,
la data de 15 noiembrie 2001 (dosarul secției a V-a comerciale a Curții de Apel
București, nr. 2056/2001) când apelanta a lipsit, iar la dosar nu exista dovada
că aceasta a îndeplinit obligația timbrării menționatei cereri de care a fost
încunoștințată.
Așa fiind, se constată că instanța
de apel a aplicat corect dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997,
privind taxele judiciare de timbru, precum și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995,
privind timbrul judiciar, împrejurarea depunerii la dosar a timbrului datorat,
a doua zi după pronunțarea deciziei, nefiind de natură a afecta legalitatea
acesteia.
Pentru aceste considerente,
constatând că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 va respinge, ca nefondat,
recursul apelantei-pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
pârâta, SC A.S.R. SA București, împotriva deciziei nr. 1465 din 15 noiembrie
2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 16 aprilie 2003.