ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2732/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

278/ COM din 2 iulie 2008, Tribunalul Bihor, secția comercială, a respins, ca

inadmisibilă, acțiunea principală formulată de reclamantul C.S.F.C.B.O., în

contradictoriu cu pârâtul I.M. și a anulat, ca netimbrată, acțiunea

reconvențională formulată de reclamantul reconvențional I.M., în contradictoriu

cu pârâtul-reconvențional C.S.F.C.B.O.

Prin decizia nr. 41/ C din

26 martie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul-pârât

reconvențional C.S.F.C.B.O., împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a

menținut-o în totul.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamantul-pârât reconvențional C.S.F.C.B.O. criticând-o

pentru nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.

Deși la termenul de astăzi,

recurentul a fost citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în

sumă de 4 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, acesta nu a dat curs

acestei obligații legale, împrejurare în care Înalta Curte a rămas în

pronunțare pe excepția de netimbrare a recursului.

Or, prin art. 1 din Legea nr.

146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit

căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse

taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât

de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat

sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă

primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9

din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ în cazul în care partea

nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea părții se

anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând astfel că

recursul nu a fost legal timbrat, că recurentul nu s-a conformat obligației de

timbrare conform mențiunii de pe citația emisă pentru termenul de judecată din 4

noiembrie 2009, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză

nu operează scutirea legală, personală sau ca obiect, de obligația timbrării,

Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din

Legea nr. 146/1997, și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea

recursului, declarat de reclamantul C.S.F.C.B.O., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat

de reclamantul C.S.F.C.B.O. împotriva deciziei nr. 41/C/2009 – A din 26 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 4 noiembrie 2009.