ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2193/2010

Asupra contestației în anulare

de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. l99/COM din 28 mai 2008,

Tribunalul Bihor Oradea, secția comercială, a anulat ca

netimbrată acțiunea reclamantului B.D., având ca obiect atragere

răspundere administrator.

Prin decizia nr. 60/C/2009-A din 16

iunie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială si de contencios

administrativ și fiscal, a admis apelul formulat de reclamantul B.D., a

desființat sentința atacată și a trimis cauza la

aceeași instanță, pentru o nouă judecare.

Împotriva deciziel mai sus

menționate, au declarat recurs pârâtele SC M. SA Oradea, SC L. SA Oradea

și M.F., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în

temeiul cărora au solicitat modificarea în totalitate a deciziei atacate

și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind

temeinică și legală.

Prin decizia nr. 83 din 14 ianuarie

2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat, ca

netimbrat, recursul pârâtelor.

Înalta Curte, luând in examinare cu

prioritate, chestiunea timbrajului, a reținut că, potrivit art. 1 din

Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din

aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la

termenul de judecată stabilit de instanță.

Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată

ca netimbrată.

Constatând că recursul nu a

fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de Înalta

Curte, 14 ianuarie 2010, pentru când procedura de citare a fost legal

îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală

de obligația timbrării, Înalta Curte a dat eficiență

dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997,

respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G nr. 32/1995

modificată și a dispus anularea ca netimbrat a recursului declarat de

pârâtele SC M. SA Oradea, SC L. SA Oradea și M.F.

Împotriva deciziei nr. 83 din 14

ianuarie 2010 au formulat contestație în anulare pârâtele, întemeindu-se

pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. și solicitând admiterea

acesteia, anularea deciziei contestate, admiterea recursului, în temeiul art. 304

pct. 9 C proc. civ., modificarea în totalitate a deciziei civile nr. 60/C/2009,

pronunțată de Curtea de Apel Oradea și, pe cale de

consecință, menținerea ca legală și temeinică a

sentinței nr. 199/COM din 28 mai 2008, prin care s-a dispus anularea ca

netimbrată a acțiunii reclamantului.

În motivarea contestației în

anulare, recurentele-pârâte susțin în esență că în mod

greșit Înalta Curte a dispus prin hotărârea atacată anularea

recursului lor, ca netimbrat, atât timp cât au achitat taxele de timbru

solicitate instanței.

Arată că vor anexa

alăturat contestației în anulare dovezi în acest sens și

față de această situație consideră că sunt

îndeplinite cerințele art. 318 C. proc. civ., pentru admiterea

contestației în anulare astfel formulate.

Contestația în anulare nu este

fondată.

Asupra contestației în anulare

de față, se constată următoarele:

Motivul de contestație

prevăzut de art. 318 teza I C.proc.civ, invocat de contestatoare, în

sensul că dezlegarea dată pricinii de către instanța de

recurs este rezultatul unei erori materiale,are în vedere erori materiele

evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării

recursului cum ar fi: respingerea greșită a unui recurs ca tardiv,

anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar

tară calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea

cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Fiind vorba de un text de

excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie

interpretata extensiv și, drept urmare, pe această cale nu pot fi

valorificate greșeli de judecată sau orice alte erori care să

determine o reanalizare și reapreciere a probelor administrate în

cauză.

În speță, contestatoarele

pârâte susțin că în mod greșit instanța de recurs le-a

anulat recursul, ca netimbrat, de vreme ce și-au îndeplinit obligația

de timbrare a recursului declarat, încunoștiințând în acest sens

instanța.

Contestatoarele nu au prezentat

dovezile achitării taxelor de timbru datorate în recurs, astfel cum au

menționat în contestația în anulare formulată, împrejurare în

care examinând actele dosarului de recurs, rezultă că,

într-adevăr, recurentele au depus la dosar taxele de timbru datorate,

respectiv 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru

judiciar, dar acest fapt s-a produs și a fost adus la

cunoștință instanței la data de 18 ianuarie 2010 și

anume, după ce instanța de recurs, prin decizia nr. 83 din 14

ianuarie 2010, se pronunțase în cauză, anulând în mod corect recursul

declarat de pârâte, ca netimbrat.

Astfel fiind, reținându-se că

motivul formulat de contestatoare nu este întemeiat, nefiind îndeplinite

cerințele art. 318 teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

contestația în anulare formulată de pârâtele SC M. SA Oradea, SC L.

SA Oradea și M.F., menținând ca fiind legală decizia

pronunțată de instanța de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarele SC M. SA Oradea, SC L. SA Oradea și M.F.

împotriva deciziei nr. 83 din 14 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.