ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2193/2010

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. l99/COM din 28 mai 2008, Tribunalul Bihor Oradea, secția comercială, a anulat ca netimbrată acțiunea reclamantului B.D., având ca obiect atragere răspundere administrator. Prin decizia nr. 60/C/2009-A din 16 iunie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială si de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul formulat de reclamantul B.D., a desființat sentința atacată și a trimis cauza la aceeași instanță, pentru o nouă judecare. Împotriva deciziel mai sus menționate, au declarat recurs pârâtele SC M. SA Oradea, SC L. SA Oradea și M.F., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în temeiul cărora au solicitat modificarea în totalitate a deciziei atacate și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală. Prin decizia nr. 83 din 14 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat, ca netimbrat, recursul pârâtelor. Înalta Curte, luând in examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, a reținut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță. Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de Înalta Curte, 14 ianuarie 2010, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte a dat eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G nr. 32/1995 modificată și a dispus anularea ca netimbrat a recursului declarat de pârâtele SC M. SA Oradea, SC L. SA Oradea și M.F. Împotriva deciziei nr. 83 din 14 ianuarie 2010 au formulat contestație în anulare pârâtele, întemeindu-se pe dispozițiile art. 318 C. proc.

civ. și solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei contestate, admiterea recursului, în temeiul art. 304 pct. 9 C proc. civ., modificarea în totalitate a deciziei civile nr. 60/C/2009, pronunțată de Curtea de Apel Oradea și, pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr. 199/COM din 28 mai 2008, prin care s-a dispus anularea ca netimbrată a acțiunii reclamantului. În motivarea contestației în anulare, recurentele-pârâte susțin în esență că în mod greșit Înalta Curte a dispus prin hotărârea atacată anularea recursului lor, ca netimbrat, atât timp cât au achitat taxele de timbru solicitate instanței. Arată că vor anexa alăturat contestației în anulare dovezi în acest sens și față de această situație consideră că sunt îndeplinite cerințele art. 318 C. proc.

civ., pentru admiterea contestației în anulare astfel formulate. Contestația în anulare nu este fondată. Asupra contestației în anulare de față, se constată următoarele: Motivul de contestație prevăzut de art. 318 teza I C.proc.civ, invocat de contestatoare, în sensul că dezlegarea dată pricinii de către instanța de recurs este rezultatul unei erori materiale,are în vedere erori materiele evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului cum ar fi: respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar tară calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Fiind vorba de un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretata extensiv și, drept urmare, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată sau orice alte erori care să determine o reanalizare și reapreciere a probelor administrate în cauză. În speță, contestatoarele pârâte susțin că în mod greșit instanța de recurs le-a anulat recursul, ca netimbrat, de vreme ce și-au îndeplinit obligația de timbrare a recursului declarat, încunoștiințând în acest sens instanța.

Contestatoarele nu au prezentat dovezile achitării taxelor de timbru datorate în recurs, astfel cum au menționat în contestația în anulare formulată, împrejurare în care examinând actele dosarului de recurs, rezultă că, într-adevăr, recurentele au depus la dosar taxele de timbru datorate, respectiv 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, dar acest fapt s-a produs și a fost adus la cunoștință instanței la data de 18 ianuarie 2010 și anume, după ce instanța de recurs, prin decizia nr. 83 din 14 ianuarie 2010, se pronunțase în cauză, anulând în mod corect recursul declarat de pârâte, ca netimbrat. Astfel fiind, reținându-se că motivul formulat de contestatoare nu este întemeiat, nefiind îndeplinite cerințele art. 318 teza I C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de pârâtele SC M. SA Oradea, SC L. SA Oradea și M.F., menținând ca fiind legală decizia pronunțată de instanța de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarele SC M. SA Oradea, SC L. SA Oradea și M.F. împotriva deciziei nr. 83 din 14 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.