ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2532/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin mai multe cereri adresate Parchetului

Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București condamnatul

D.V.D.

, a solicitat revizuirea

sentinței nr. 89 din 16 mai 2001 a Tribunalului Militar Teritorial București,

reanalizarea probelor deja existente și achitarea sa pentru infracțiunea de

omor, atât în aceste cereri, cât și în memoriile ulterioare depuse, apelantul a

explicat pe larg situația de fapt și a făcut o interpretare proprie a ceea ce

s-a întâmplat cât și o apreciere personală în legătură cu probele administrate.

Prin referatul nr. 480/III/2003 din

24 noiembrie 2003, Ministerul Public, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul

Militar Teritorial București, după ce a arătat faptele, condamnarea și

hotărârile pronunțate, a pus concluzii de respingere, ca nefondată, a cererii

de revizuire, în temeiul art. 399 C. proc. pen., deoarece nu sunt incidente în

cauză prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) fiindcă apelantul nu a solicitat

probe noi.

Prin sentința nr. 184 din 22

decembrie 2003 al Tribunalului Militar Teritorial București a fost respinsă, ca

nefondată, cererea de revizuire formulată, cu motivarea că probele invocate de

revizuent în susținerea cererii se află în dosarul cauzei, au fost cunoscute și

avute în vedere atât de prima instanță la stabilirea vinovăției și a pedepselor,

cât și de Curtea Militară de Apel și Curtea Supremă de Justiție când s-au

pronunțat în apelul și, respectiv, recursul împotriva hotărârii de condamnare,

ca atare, nu pot fi luate probe noi, în înțelesul art. 394 lit. a) C. proc.

pen.

Apelul declarat de inculpatul

revizuient împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia

nr. 9 din 17 februarie 2004 a Curții Militare de Apel.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs revizuientul, criticând-o, pentru menținerea

unei hotărâri, netemeinice și nelegale.

Revizuientul a arătat că nu se poate

face vinovat pentru infracțiunea ce i s-a reținut în sarcină, pe baza unor

probe măsluite, necorespunzătoare faptelor, așa cum acestea s-au întâmplat.

Recursul nu este fondat.

Din verificarea probelor

administrate în cauză, Curtea reține că prin hotărârile a căror revizuire se

cere, plutonier major D.V.D. a fost condamnat la 16 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și

degradarea militară prevăzută de art. 67 C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art.

176 alin. (1) lit. a) C. pen.

Prin decizia nr. 81 din 31 iulie

2001 a fost admis recursul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de

Apel și s-a desființat sentința, în sensul că pedeapsa a fost redusă de la 16

ani, la 10 ani închisoare.

Prin decizia nr. 88 din 10 ianuarie

2002 a fost admis recursul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de

Apel, s-a casat decizia și s-a menținut sentința.

Conform art. 393 C. proc. pen.,

hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, iar în baza art. 394

alin. (1) lit. a) din același cod, acest lucru are ca temei numai situația în

care s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de

instanță, la soluționarea cauzei.

Prima instanță a apreciat corect

situația stabilită, în sensul că aspectele sesizate de condamnat în legătură cu

probele administrate au fost cunoscute, avute în vedere de instanțe și au fost

invocate în toate fazele procesului penal, astfel că nu pot fi luate în

considerare ca fapte sau împrejurări noi care să dovedească netemeinicia

hotărârii de condamnare și, implicit, a deciziilor în căile de atac și nici nu

mai pot fi reapreciate pe calea revizuirii. Așa cum însăși revizuientul a

arătat, în cauză nu mai sunt de administrat alte probe, iar susținerea că

acestea au fost falsificate nu a putut fi dovedită, astfel că nu se poate

admite apelul declarat.

Împotriva deciziei nr. 9 din 17

februarie 2004 a Curții Militare de Apel, în termen legal, s-a declarat recurs

de către inculpatul revizuient care a susținut că, în mod greșit i s-a respins

cererea, în loc să i se admită, fiind condamnat nevinovat.

Recursul este nefondat.

Revizuirea este în sistemul nostru

procesual, o cale de atac extraordinară, ce nu poate fi admisă decât în cazul

unor motive expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv, de art. 394 C.

proc. pen.

Motivul invocat de revizuient, nu se

încadrează în nici unul din motivele arătate de textul de lege enunțat încât

hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, impunându-se, astfel

respingerea recursului ca nefondat.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de apărător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient D.V.D. împotriva deciziei nr. 9 din 17

februarie 2004 a Curții Militare de Apel.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

mai 2004.