ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2532/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin mai multe cereri adresate Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București condamnatul D.V.D. , a solicitat revizuirea sentinței nr. 89 din 16 mai 2001 a Tribunalului Militar Teritorial București, reanalizarea probelor deja existente și achitarea sa pentru infracțiunea de omor, atât în aceste cereri, cât și în memoriile ulterioare depuse, apelantul a explicat pe larg situația de fapt și a făcut o interpretare proprie a ceea ce s-a întâmplat cât și o apreciere personală în legătură cu probele administrate. Prin referatul nr. 480/III/2003 din 24 noiembrie 2003, Ministerul Public, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București, după ce a arătat faptele, condamnarea și hotărârile pronunțate, a pus concluzii de respingere, ca nefondată, a cererii de revizuire, în temeiul art. 399 C. proc.

pen., deoarece nu sunt incidente în cauză prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) fiindcă apelantul nu a solicitat probe noi. Prin sentința nr. 184 din 22 decembrie 2003 al Tribunalului Militar Teritorial București a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată, cu motivarea că probele invocate de revizuent în susținerea cererii se află în dosarul cauzei, au fost cunoscute și avute în vedere atât de prima instanță la stabilirea vinovăției și a pedepselor, cât și de Curtea Militară de Apel și Curtea Supremă de Justiție când s-au pronunțat în apelul și, respectiv, recursul împotriva hotărârii de condamnare, ca atare, nu pot fi luate probe noi, în înțelesul art. 394 lit. a) C. proc.

pen. Apelul declarat de inculpatul revizuient împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 9 din 17 februarie 2004 a Curții Militare de Apel. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuientul, criticând-o, pentru menținerea unei hotărâri, netemeinice și nelegale. Revizuientul a arătat că nu se poate face vinovat pentru infracțiunea ce i s-a reținut în sarcină, pe baza unor probe măsluite, necorespunzătoare faptelor, așa cum acestea s-au întâmplat. Recursul nu este fondat. Din verificarea probelor administrate în cauză, Curtea reține că prin hotărârile a căror revizuire se cere, plutonier major D.V.D. a fost condamnat la 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

și degradarea militară prevăzută de art. 67 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. Prin decizia nr. 81 din 31 iulie 2001 a fost admis recursul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și s-a desființat sentința, în sensul că pedeapsa a fost redusă de la 16 ani, la 10 ani închisoare. Prin decizia nr. 88 din 10 ianuarie 2002 a fost admis recursul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, s-a casat decizia și s-a menținut sentința. Conform art. 393 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, iar în baza art. 394 alin. (1) lit. a) din același cod, acest lucru are ca temei numai situația în care s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță, la soluționarea cauzei.

Prima instanță a apreciat corect situația stabilită, în sensul că aspectele sesizate de condamnat în legătură cu probele administrate au fost cunoscute, avute în vedere de instanțe și au fost invocate în toate fazele procesului penal, astfel că nu pot fi luate în considerare ca fapte sau împrejurări noi care să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare și, implicit, a deciziilor în căile de atac și nici nu mai pot fi reapreciate pe calea revizuirii. Așa cum însăși revizuientul a arătat, în cauză nu mai sunt de administrat alte probe, iar susținerea că acestea au fost falsificate nu a putut fi dovedită, astfel că nu se poate admite apelul declarat. Împotriva deciziei nr. 9 din 17 februarie 2004 a Curții Militare de Apel, în termen legal, s-a declarat recurs de către inculpatul revizuient care a susținut că, în mod greșit i s-a respins cererea, în loc să i se admită, fiind condamnat nevinovat.

Recursul este nefondat. Revizuirea este în sistemul nostru procesual, o cale de atac extraordinară, ce nu poate fi admisă decât în cazul unor motive expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv, de art. 394 C. proc. pen. Motivul invocat de revizuient, nu se încadrează în nici unul din motivele arătate de textul de lege enunțat încât hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, impunându-se, astfel respingerea recursului ca nefondat. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de apărător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient D.V.D. împotriva deciziei nr. 9 din 17 februarie 2004 a Curții Militare de Apel. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2004.