ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2121/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 830 din 5 noiembrie 2008 a Tribunalului Ialomița s-au dispus următoarele: În baza art. 289 cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul S.L., la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de fals intelectual. În baza art. 31 combinat cu art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracțiunea de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de uz de fals a unui înscris oficial. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.L. are de executat pedeapsa de 3 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. În baza art. 81 - 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 3 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni. S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisului falsificat, respectiv: procesul-verbal din 29 martie 2008. A fost obligat inculpatul la 900 RON cheltuieli judiciare către stat. La data de 3 martie, respectiv 9 aprilie 2004 inculpatul, în calitate de agent de poliție, a întocmit 2 procese-verbale în care a atestat fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Astfel, cu ocazia producerii unui accident de circulație în data de 29 martie 2008 inculpatul avea obligația legală de a stabili dacă cei doi conducători auto implicați în accident se aflau sub influența băuturilor alcoolice, dar nu a făcut acest lucru, deși fusese solicitat de numitul P.G. că, în caz că s-ar stabili că persoana vinovată de producerea accidentului se afla sub influența alcoolului, nu se vor acorda despăgubiri de către A. Cu ocazia întocmirii procesului-verbal de intervenție, inculpatul a consemnat că numitul A.M., unul dintre conducătorii auto a frânat brusc, iar numitul P.G., aflat în spatele autoturismului acestuia, nu a putut evita impactul, precizându-se, totodată, că ambii conducători au fost testați alcoolscopic.

Din conținutul procesului-verbal a rezultat că vinovat era numitul P.G. Nemulțumit de faptul că nu i s-au acordat despăgubiri, P.G. a luat legătura cu inculpatul care, în prezența celuilalt conducător auto implicat în accident, a anulat procesul-verbal, întocmind altul în care a consemnat în mod real împrejurarea producerii accidentului și faptul că au fost testați alcoolscopic, rezultatul fiind negativ. Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel invocând incidența dispozițiilor art. 18 1 C. pen. în raport de modalitatea de săvârșire a faptei, de urmarea produsă și de circumstanțele sale personale. Prin Decizia penală nr. 70/A din 19 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul inculpatului, hotărâre ce a fost recurată în termen legal, reiterându-se motivele formulate în cererea introductivă.

Recursul declarat este nefondat. Potrivit art. 17 C. pen., infracțiunea este definită ca o faptă ce prezintă pericol social, adică o faptă prin care se aduce atingere uneia din valorile sociale arătate în art. 1 din același cod într-o asemenea măsură încât apare necesară aplicarea unei pedepse, infracțiunea fiind singurul temei al răspunderii penale. Pe de altă parte, potrivit art. 18 1 C. pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de lege dacă, prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita făptuitorului.

În cauză, instanțele, pe baza corelării acestor criterii, au determinat corespunzător gradul de pericol social al faptei dedusă judecății. Din probele administrate în cauză, analizate, în mod judicios nu se poate reține lipsa pericolului social al faptei comisă de un lucrător de poliție, persoană învestită cu autoritate, având competența de a sancționa cu exigență încălcările legii. Inculpatul, deși nu a urmărit să realizeze vreun profit în urma faptei comisă, prin neglijența manifestată, în consemnarea în mod nereal a împrejurărilor producerii accidentului rutier, ar fi putut prejudicia compania de asigurări A. și afecta credibilitatea de care trebuie să se bucure organele de poliție și cele judiciare, astfel că în mod just s-a apreciat de către instanțe că fapta inculpatului nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 18 1 C. pen.

Prin evaluarea datelor pozitive privitoare la persoana inculpatului, faptul că are în întreținere un copil minor, a avut o poziție sinceră, aspecte cărora, acordându-li-se semnificația cuvenită, au determinat instanțele să aplice o pedeapsă sub minimul specia, de natură să impună concluzia resocializării inculpatului prin executarea pedepsei în stare de libertate. Pentru aceste considerente, recursul de față va fi respins ca nefondat în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și menținută hotărârea atacată ca temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat S.L. împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 19 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu până la apariția apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2009.