ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.06.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2121/2009

HOTĂRÂRE
05.06.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2121/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 830 din 5 noiembrie

2008 a Tribunalului Ialomița s-au dispus următoarele:

În baza art. 289 cu

aplicarea art. 74 - 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul S.L., la pedeapsa de 3

luni închisoare pentru infracțiunea de fals intelectual.

În baza art. 31

combinat cu art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. a condamnat pe

același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracțiunea de

participație improprie la săvârșirea infracțiunii de uz de fals a unui înscris

oficial.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.L. are de executat pedeapsa de 3 luni

închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 81 - 82

3 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

S-a făcut în cauză

aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 348 C.

proc. pen., s-a dispus anularea înscrisului falsificat, respectiv: procesul-verbal

din 29 martie 2008.

A fost obligat

inculpatul la 900 RON cheltuieli judiciare către stat.

La data de 3 martie,

respectiv 9 aprilie 2004 inculpatul, în calitate de agent de poliție, a

întocmit 2 procese-verbale în care a atestat fapte și împrejurări

necorespunzătoare adevărului.

Astfel, cu ocazia

producerii unui accident de circulație în data de 29 martie  2008 inculpatul

avea obligația legală de a stabili dacă cei doi conducători auto implicați în

accident se aflau sub influența băuturilor alcoolice, dar nu a făcut acest

lucru, deși fusese solicitat de numitul P.G. că, în caz că s-ar stabili că

persoana vinovată de producerea accidentului se afla sub influența alcoolului,

nu se vor acorda despăgubiri de către A.

Cu ocazia întocmirii

procesului-verbal de intervenție, inculpatul a consemnat că numitul A.M., unul

dintre conducătorii auto a frânat brusc, iar numitul P.G., aflat în spatele

autoturismului acestuia, nu a putut evita impactul, precizându-se, totodată, că

ambii conducători au fost testați alcoolscopic.

Din conținutul

procesului-verbal a rezultat că vinovat era numitul P.G.

Nemulțumit de faptul

că nu i s-au acordat despăgubiri, P.G. a luat legătura cu inculpatul care, în

prezența celuilalt conducător auto implicat în accident, a anulat procesul-verbal,

întocmind altul în care a consemnat în mod real împrejurarea producerii

accidentului și faptul că au fost testați alcoolscopic, rezultatul fiind

negativ.

Împotriva acestei

hotărâri, inculpatul a declarat apel invocând incidența dispozițiilor art. 18

1

de circumstanțele sale personale.

Prin Decizia penală

nr. 70/A din 19 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul inculpatului, hotărâre

ce a fost recurată în termen legal, reiterându-se motivele formulate în cererea

introductivă.

Recursul declarat

este nefondat.

Potrivit art. 17 C.

pen., infracțiunea este definită ca o faptă ce prezintă pericol social, adică o

faptă prin care se aduce atingere uneia din valorile sociale arătate în art. 1

din același cod într-o asemenea măsură încât apare necesară aplicarea unei

pedepse, infracțiunea fiind singurul temei al răspunderii penale.

Pe de altă parte,

potrivit art. 18

1

de lege dacă, prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și

prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu

prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea în

concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de

săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost

comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita făptuitorului.

În cauză, instanțele,

pe baza corelării acestor criterii, au determinat corespunzător gradul de

pericol social al faptei dedusă judecății.

Din probele

administrate în cauză, analizate, în mod judicios nu se poate reține lipsa

pericolului social al faptei comisă de un lucrător de poliție, persoană

învestită cu autoritate, având competența de a sancționa cu exigență

încălcările legii.

Inculpatul, deși nu a

urmărit să realizeze vreun profit în urma faptei comisă, prin neglijența

manifestată, în consemnarea în mod nereal a împrejurărilor producerii

accidentului rutier, ar fi putut prejudicia compania de asigurări A. și afecta

credibilitatea de care trebuie să se bucure organele de poliție și cele

judiciare, astfel că în mod just s-a apreciat de către instanțe că fapta

inculpatului nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 18

1

C.

pen.

Prin evaluarea datelor pozitive privitoare la

persoana inculpatului, faptul că are în întreținere un copil minor, a avut o

poziție sinceră, aspecte cărora, acordându-li-se semnificația cuvenită, au

determinat instanțele să aplice o pedeapsă sub minimul specia, de natură să

impună concluzia resocializării inculpatului prin executarea pedepsei în stare

de libertate.

Pentru aceste

considerente, recursul de față va fi respins ca nefondat în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și menținută hotărârea atacată ca temeinică și

legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul inculpat S.L. împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 19 martie 2009

a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit avocatului din

oficiu până la apariția apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 iunie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-12-07
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4398/2010
continuată, neurmată de executare, prev. și ped. de art. 25 raportat la art. 260 C. pen., cu aplicarea art. 29 alin. (1) și art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 (două) luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. inculpatul va
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 877/2013
. 234 din 10 decembrie 2003 al Tribunalului Buzău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 5173 din 12 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.
ÎCCJ 2005-06-06
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3506/2005
nut pedeapsa de 7.000.000 lei amendă penală. În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea înscrisurilor false precizându-se numărul și data. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. S-au respins, ca nefondate, apelurile declar
ÎCCJ 2009-11-26
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3941/2009
alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de fals material în înscrisuri oficiale. În baza art. 25 rap. la art. 288
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1742/2003
inculpat la o pedeapsă de un an, 3 luni și 21 zile închisoare. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului T.M., perioada reținerii și arestului preventiv începând cu 8 martie 2000. În baza art. 350 C. proc. pen.,
Sursă