ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3506/2005

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 185 din 2

aprilie 2004 a Tribunalului Galați, au fost condamnați inculpații:

1). D.I., la 4 ani închisoare,

pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art.

74 alin. (2) și art. 76 C. pen., și la 2 luni închisoare, pentru infracțiunea

de fals în declarații, prevăzută de art. 292, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art.

74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 lit. b) C.

pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 2

luni închisoare, sporită la 4 ani și 3 luni închisoare.

S-a menținut și prelungit starea de

arest a inculpatului și s-a dedus detenția preventivă de la 23 aprilie 2003, la

zi.

S-a dispus aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

2). P.O., la 7 milioane lei amendă

penală, pentru infracțiunea de fals în declarații, prevăzute de art. 292 C.

pen.

S-a atras atenția inculpatului

asupra consecințelor prevăzute de art. 63

1

C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen., și art.

998 C. civ., inculpatul D.I. a fost obligat la plata sumei de 3.367.723.237 lei

cu titlu de debit și la 3.093.080.692 lei majorări de întârziere către partea

civilă Ministerul Finanțelor Publice.

S-au menținut măsurile asiguratorii

asupra bunurilor inculpatului D.I.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-au

anulat 57 de declarații emise și semnate de inculpatul D.I. și 22 de declarații

semnate de inculpatul P.O.

Inculpații au fost obligați la câte

4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prima instanță a reținut

următoarele:

În perioada 2000 – 2001, inculpatul D.I.

era administrator la SC D. SRL Galați, având ca obiect de activitate, lucrări

de construcții și de artă și activități comerciale, cu combustibili lichizi,

solizi și gazoși.

În aceeași perioadă, inculpatul P.O.

era administrator unic la Restaurantul C. din Focșani. Societatea avea ca

obiect de activitate diversificat, inclusiv achiziții de combustibil.

În urma controlului efectuat, la 16

august 2001, la SC D. SRL s-a constatat că această societate s-a aprovizionat

cu produse petroliere de la P. Vrancea și SC R.C. Focșani, combustibil

achiziționat neavând inclus în preț taxa F.S.D.P. (taxă de drum prevăzută de

Legea nr. 118/1996 modificată și completată).

Produsul petrolier a fost vândut mai

departe către SC M.P.E. SRL având de data aceasta taxa de drum.

S-a stabilit că prin contractul de

vânzare cumpărare nr. 166/2000, în perioada iulie 2000 – noiembrie 2000,

inculpatul D.I., prin societatea sa a achiziționat produse petroliere în

valoare de 17,2 miliarde lei și trebuia să vireze taxa de drum în valoare de

4,9 miliarde lei către Ministerul Transporturilor.

Pentru a se sustrage de la plata

acestei taxe, inculpatul a întocmit fictiv un număr de 57 de declarații pe

propria răspundere, precizând în mod nereal în aceste declarații că,

combustibilul cumpărat va fi folosit doar în agricultură și transportul naval (la

care nu se percepe taxa de drum).

Declarațiile respective, astfel

întocmite, le-a depus la P. Vrancea pentru achiziționarea combustibilului și în

baza acestor declarații a cumpărat combustibilul, fără taxa de drum inclusă în

prețul plătit.

La câteva zile, inculpatul D.I. a

vândut combustibilul către SC M.P.E. SRL, incluzând în preț taxa de drum.

În timpul derulării acestei afaceri,

inculpatul D.I. a ascuns faptul că, combustibilul a fost achiziționat fără să

fi fost inclusă în preț taxa de drum.

Taxa de drum la această cantitate de

combustibil se ridică la suma de 3.367.732.237 lei și nu a fost virată în

contul Ministerului Transporturilor conform Legii nr. 118/1996.

În perioada noiembrie 2000 –

decembrie 2000, SC R.C. Focșani, prin administratorul P.O., a achiziționat de

la P. Vrancea, produse petroliere, în valoare de 6,3 miliarde lei fără taxa de

drum.

Inculpatul P.O. a completat în acest

sens un număr de 22 de declarații, în care se stipula fals că, combustibilul va

fi folosit în agricultură și transporturi navale.

La rândul său inculpatul D.I. a

vândut combustibilul achiziționat de inculpatul P.O. la un preț care includea și

taxa de drum.

Taxa de drum aferentă acestei a doua

cantitate de combustibil achiziționată, în sumă de 1,6 miliarde lei nu a fost

virată în contul Ministerului Transporturilor.

Sub aspectul laturii civile, prima

instanță având în vedere actele de constituire ca parte civilă a Ministerului

Finanțelor Publice și ale dosarului, totodată ținând seama de principiul

disponibilității părții a admis cererea de despăgubiri astfel cum a fost formulată.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și ambii inculpați.

Parchetul a criticat sentința pentru

neaplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la inculpatul P.O. și greșita

individualizare a pedepselor aplicate inculpaților.

Inculpatul D.I. a criticat sentința

pentru greșita sesizare a organelor de urmărire penală, neexistând plângerea părții

vătămate Ministerul Finanțelor, iar inculpatul P.O. a susținut că nu sunt

îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații.

Prin decizia penală nr. 10 din 17

ianuarie 2005, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Galați și a desființat în parte sentința, iar în rejudecare:

A descontopit pedeapsa rezultantă

aplicată inculpatului D.I. în pedepsele componente și a majorat pedeapsa

aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune de la 4 ani și 2 luni, la 6 ani

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare sporită la 6 ani și o lună închisoare.

A reținut în încadrarea juridică a

infracțiunii comisă de inculpatul P.O. și dispozițiile art. 41 alin. (2) C.

pen., și a menținut pedeapsa de 7.000.000 lei amendă penală.

În baza art. 348 C. proc. pen., a

dispus anularea înscrisurilor false precizându-se numărul și data.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

S-au respins, ca nefondate,

apelurile declarate de cei doi inculpați.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului D.I. și s-a dedus durata arestării preventive de la 2 aprilie 2003

la zi.

Pentru a admite apelul parchetului,

instanța de apel a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului D.I., pentru

infracțiunea de înșelăciune este greșit individualizată fiind mică în raport cu

cuantumul ridicat al prejudiciului, că la inculpatul P.O. s-a omis a se face

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și că la anularea înscrisurilor false nu

s-au făcut nominalizarea acestora.

Împotriva hotărârii instanței de

apel au declarat recurs inculpații D.I. și P.O.

Inculpatul D.I. a criticat ambele

hotărâri pronunțate în cauză pentru greșita reținere în sarcina sa a

infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, invocând motivul de recurs

prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., solicitând să fie

achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C.

pen.

S-a susținut că nu a avut intenția

de a se sustrage de la plata către Ministerul Finanțelor Publice a sumelor de

bani reprezentând taxa de drum, din moment ce a înregistrat în contul contabil

447 sumele datorate acestui minister.

Astfel, lipsește un element

constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, a conchis inculpatul în recursul

său.

Critica nu este fondată, întrucât

experții contabili L.E. și L.E. în răspunsul la obiecțiunea inculpatului la

raportul de expertiză, au arătat clar că firma inculpatului nu a avut în cont

lichidități pentru vărsarea taxei de drum la buget.

De altfel, întocmirea de declarații

cu conținutul ireal că respectivii combustibili urmau a se folosi în

agricultură și transport naval și prezentarea acestor declarații ca adevărate

pentru a se sustrage de la plata taxei de drum apoi vânzarea combustibililor

incluzând taxe de drum și nevirarea nici unei sume în contul Ministerului

Transporturilor, demonstrează clar intenția delictuoasă specifică infracțiunii

de înșelăciune.

În consecință, este lipsită de temei

susținerea inculpatului D.I. că nu sunt realizate elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune.

Inculpatul P.O. a susținut în

recursul său că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

fals în declarații prevăzute de art. 292 C. pen., pentru că declarațiile nu

le-a făcut în fața unui organ sau instituție de stat ori oricărei unități

dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., întrucât P. este o societate de

drept privat și nu de interes public.

Pe de altă parte, declarațiile

respective nu au produs nici o consecință juridică, din moment ce vânzarea

combustibilului de către el s-a făcut tot ca și la cumpărare fără taxa de drum.

Criticile formulate sunt nefondate.

Potrivit art. 292 C. pen.,

declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituție de

stat ori unei alte unități dintre cele la care art. 145 din același cod, în

vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul,

atunci când potrivit legii ori împrejurărilor declarația făcută servește pentru

producerea acelei consecințe.

Conform art. 145 din același cod,

prin elementul public se înțelege, între altele, persoanele juridice de interes

public și serviciile de interes public.

Ori, este evident, că P., pe lângă

atribuțiile de producere și vânzare de produse petroliere, efectuează și

servicii de interes public în legătură cu taxa de drum stabilită de stat.

Declarațiile despre care este vorba,

producând efecte față de organele de stat sunt date în fața unui organ economic

în baza legii, îndeplinind în această situație un interes public.

Declarațiile false date inculpatului

P.O. au produs imediat efecte juridice, constând în faptul că acesta a cumpărat

produse petroliere fără a fi înscrisă în prețul de cumpărare taxa legală de

drum.

Criticile formulate fiind nefondate

și cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu,

recursurile sunt nefondate urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Totodată, se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului D.I., perioada arestării preventive de la 2 aprilie 2003,

la data prezentei decizii.

Va obliga, în baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.I. și P.O. împotriva deciziei penale nr. 10 din 17

ianuarie 2005 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului D.I., perioada arestării preventive de la 2 aprilie 2003 la 6

iunie 2005.

Obligă recurentul inculpat D.I. la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat P.O. la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

iunie 2005.