ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4398/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 81 din 30 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. 3591/84/2008, a fost condamnat inculpatul C.V cetățenia română, studii superioare, ocupația agent de poliție, locul de muncă I.P.J Sălaj, starea civilă divorțat, 2 copii minori încredințați soției, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. și ped. de art. 292 C. pen., la 3 (trei) luni închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în declarații, prev. și ped. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen., la 3 (trei) luni închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., la 6 (șase) luni închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. și ped. de art. 291, la 4 (patru) luni închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în formă calificată, prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și 76 lit. c) C. pen. (circumstanțele reale ale producerii accidentului), la 1 (un) an închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, în formă continuată, neurmată de executare, prev. și ped. de art. 25 raportat la art. 260 C. pen., cu aplicarea art. 29 alin. (1) și art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, deci 1 (un) an închisoare.

În baza art. 81 și 82 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, pe o perioadă de 3 (trei) ani, termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.

În baza art. 357 alin. (2

1

) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus anularea actelor false și anume: declarații pe proprie răspundere înregistrate sub nr. 943 din 13 iunie 2008 și proces-verbal de contravenție din 13 iunie 2008.

În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2427,49 RON daune materiale către partea civilă SC „C.A.” SA - Oradea.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul avea calitatea de agent șef poliție, iar de la data de 1 august 2005 a fost nominalizat ca lucrător de poliție judiciară. În 2008 lucra la Serviciul Poliției Rutiere Sălaj.

La data de 13 iunie 2008 inculpatul circula cu autoturismul „D.L.” nr. XXX aparținând serviciului pe str. ”Ș.” din mun. Zalău, spre str. ”V.”.

Ajuns în intersecția străzii Ș. cu Aleea K., fără a respecta semnificația indicatorului „Cedează trecerea”, a pătruns în intersecție fără să se asigure și a intrat în coliziune cu autoturismul „D.” condus de D.A., care circula regulamentar, pe drumul cu prioritate.

La invitația inculpatului, ambii conducători auto s-au deplasat la sediul Poliției mun. Zalău, fiind testați (în cazul inculpatului autotestat) cu fiola alcoolscop, constatându-se că nu au consumat băuturi alcoolice.

Urmărind procedura, în continuare, atât inculpatul cât și D.A., au completat câte o declarație, pe formular, referitoare la împrejurările producerii accidentului.

Aceste declarații tip își produc efecte după ce sunt predate și înregistrate la Biroul Tamponări.

După un interval de timp, inculpatul i-a cerut conducătorului auto D.A. să-și schimbe declarația, invitându-l să declare că inculpatul se afla staționat pe strada Ș., iar el (D.A.) a tamponat, din neatenție, autoturismul Poliției. Inculpatul și-a motivat cererea prin necesitatea de reparare a autoturismului în baza poliței de asigurare.

Fiind în sediul poliției, cu inculpatul îmbrăcat în ținută militară, D.A. a acceptat cererea inculpatului și a dat o declarație în sensul celor solicitate de acesta, atașând și o schiță care confirmă varianta propusă.

Noile declarații date de inculpat și D.A. au fost predate agentului de poliție B.C. de la Biroul Tamponări al Serviciului Poliției Rutiere Sălaj care le-a înregistrat, a întocmit autorizații de reparații pentru ambele autovehicule și a completat procesul-verbal de constatare a contravenției seria XX nr. 00, prin care l-a sancționat cu „Avertisment” și 3 puncte de penalizare pe D.A.

Ulterior, inculpatul C.V., ca împuternicit al I.P.J. Sălaj a solicitat S.C. C.A. S.A. Zalău, daune de reparare a autoturismului D.L. cu nr. XXX, proprietatea I.P.J. Sălaj, în baza contractului de răspundere civilă obligatorie din data de 28 decembrie 2007, RCA 000, poliță încheiată cu această societate de asigurări, pentru autoturismul YYY, condus de D.A. Este de precizat că autoturismul D.L. cu nr. XXX nu era asigurat la această societate de asigurări. Pe baza procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională, care conținea date nereale, S.C. C.A. S.A. Zalău a acordat daune de reparare a autoturismului proprietatea I.P.J. Sălaj, în sumă de 2.427,49 RON, conform asigurării obligatorii pentru autoturismul D. cu nr. de înmatriculare YYY, condus de D.A., deși în realitate acesta nu a fost vinovat de producerea accidentului rutier.

În luna iulie 2008, șeful serviciului Poliției Rutiere Sălaj, comisarul șef de poliție S.V. a aflat de faptele săvârșite de învinuitul C.V. și a întocmit un raport către conducerea I.P.J. Sălaj. În aceasta a arătat că agentul de poliție C.V. a fost vinovat de producerea accidentului rutier din data de 13 iunie 2008, din zona magazinului K., deoarece nu a acordat prioritate de trecere, iar acesta a dat o declarație necorespunzătoare adevărului și l-a determinat și pe celălalt conducător auto, D.A. să facă acest lucru, astfel încât acesta să fie considerat vinovat de producerea accidentului.

Compartimentul inspecției internă al I.P.J. Sălaj a făcut verificări ca urmare a raportului comisarului șef de poliție S.V. și a constatat că agentul de poliție C.V. a săvârșit un fals în declarații cu ocazia întocmirii declarației proprii cu privire la producerea evenimentului rutier în care a fost implicat și l-a determinat și pe D.A. să facă acest lucru. Drept urmare, I.P.J. Sălaj a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru a efectua cercetări în cauză, având în vedere faptul că agentul șef de poliție C.V. are calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare și urmărirea penală trebuie efectuată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit cu certitudine că inculpatul C.V. a dat o declarație care conține o stare de fapt nereală, cu privire la accidentul rutier din data de 13 iunie 2008, de la intersecția dintre strada Ș. și Aleea K. din municipiul Zalău. În același timp s-a constatat că inculpatul, profitând de calitatea sa de agent de poliție l-a determinat și pe făptuitorul D.A. să facă o declarație neconformă cu realitatea. Cele două declarații au fost prezentate agentului de poliție B.C., care a întocmit pe baza acestora procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria XX. nr. 000, care conține aceleași date nereale, cuprinse în cele două declarații. Este de precizat că agentul de poliție B.C. a completat acest proces-verbal în necunoștință de cauză, fără vinovăție, fiind determinat la acest lucru de inculpatul C.V., care i-a prezentat declarațiile cuprinzând date nereale.

În timpul cercetărilor au fost identificați martori oculari prezenți la producerea evenimentului rutier în care a fost implicat inculpatul.

Pe doi dintre aceștia, respectiv S.A.V. și B.I.G., inculpatul i-a contactat și le-a cerut să declare organelor judiciare, varianta sa, neconformă cu realitatea și înserată în declarația sa tip predată la Biroul Tamponări prin care era exclusă vinovăția sa.

Cei doi martori nu au acceptat să facă declarații neconforme adevărului, dimpotrivă au relatat că inculpatul i-a contactat și a încercat să-i determine să declare mincinos.

Martorii S.A.V., S.I.L. (se afla în mașină cu S.A.), T.V.L., T.D. (se afla în mașină cu soțul său T.V.L.), B.I.G. (se afla cu mașina pe Aleea K., în spatele mașinii condusă de făptuitorul D.A.), D.M.G. (se afla în mașină cu făptuitorul D.A.) au văzut momentul și locul în care C.V. s-a tamponat cu autoturismul cu celălalt conducător auto și au declarat că cele două autovehicule se aflau în mișcare, inculpatul nu era în staționare și a condus autoturismul pe str. Ș., nu a acordat prioritate și a intrat cu aripa și ușa stângă față în coliziune cu autoturismul condus de D.A. care se afla pe drumul cu prioritate.

După ce martorii S.A. și B.I. au declarat adevărul, inculpatul C.V. a contactat mai multe persoane și le-a rugat să dea declarații în această cauză și să-i susțină varianta cu privire la producerea accidentului, neconformă cu realitatea. Astfel, l-a contactat pe martorul C.I. și i-a cerut să declare că a fost martor ocular și că accidentul s-a produs în timp ce autoturismul condus de învinuit era în staționare și a fost lovit de D.A. Martorul C.I. a fost audiat și a declarat că nu a fost martor la accident și că inculpatul a încercat să-l determine să dea declarații mincinoase.

Tribunalul a reținut că SC „C.A.” SA - Oradea s-a constituit parte civilă în proces, încă din cursul urmăririi penale, cu suma de 2.427,49 RON, ce reprezintă c/v daunelor acordate pe nedrept, pentru repararea autoturismului D.L., cu nr. de înmatriculare XXX, proprietatea I.P.J - Sălaj.

La dosarul de urmărire penală au fost atașate declarații pe proprie răspundere ale inculpatului și făptuitorului D.A., înregistrate sub nr. 943 din 13 iunie 2008 precum și procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria xxx nr. 000, în vederea anulării lor de către instanță.

Pe parcursul procesului inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și a avut o atitudine oscilantă cu privire la derularea evenimentelor din data de 13 iunie 2008.

Starea de fapt, prezentată în detaliu prin actul de sesizare a instanței, rezultă însă din coroborarea materialului probator existent la dosar, administrat atât în faza de urmărire penală cât și în mod direct și nemijlocit de către instanță, respectiv depozițiile a 13 (treisprezece) martori, planșe foto cu avariile auto XXX și locul producerii accidentului, raport de expertiză tehnică privind dinamica producerii accidentului.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul cât și inculpatul, solicitând desființarea acesteia ca nelegală și netemeinică, pentru motivele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Parchetul a solicitat pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de lege, fără reținerea circumstanțelor atenuante pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, arătând în motivare că în mod nelegal prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante. De asemenea, instanța nu a procedat la aplicarea față de inculpat a pedepselor accesorii, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 C. pen. deși inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii. După aplicarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, se impune suspendarea executării pedepselor accesorii. În mod nelegal a fost obligat inculpatul la suma de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, în condițiile în care numai cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale se ridică la suma de 500 RON.

Inculpatul a solicitat prin apărătorul său desființarea sentinței atacate și judecând cauza, să se dispună în principal, în temeiul art. 11 pct. 2, lit. a), rap. la art. 10, alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea sa pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, și respingerea pretențiilor civile ale S.C. C.A. S.A. Zalău. În subsidiar, solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2, lit. a), rap. la art. 10, alin. (1), lit. d) C. proc. pen. pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu. In tertio, se solicită achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 82/A din 15 iunie 2010, Curtea de Apel Cluj - secția penală și de minori, a admis apelul declarat de parchet și, rejudecând, a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen. ca și a prevederilor art. 71 alin. (5) C. pen.

Apelul inculpatului C.V. a respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Invocând cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17, 17

1

și 18 C. proc. pen. inculpatul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și achitarea inculpatului pe toate infracțiunile reținute în sarcina sa.

Inculpatul, susține în motivele scrise de recurs că:

1

C. pen. pentru toate faptele reținute în sarcina inculpatului.

Recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

De altfel, nici pe fond critica nu poate fi primită, întrucât contractul de asigurare, RCA era încheiat între angajatorul inculpatului și societatea de asigurări și își produce efecte cu respectarea clauzelor contractuale și a condițiilor generale de legalitate, ceea ce nu s-a produs în cazul de față.

Prin declararea necorespunzătoare a adevărului în formulatul tip de declarație care a declanșat apoi procedura de constatare a avariilor, de autorizare a reparațiilor, de întocmirea dosarului de daune și de acordare nejustificată a acestora către IPJ Sălaj, în mod evident s-au obținut foloase materiale injuste și s-a creat o pagubă pentru societatea de asigurări.

Faptul că autoturismul aflat în dotarea IPJ Sălaj, cu care a circulat inculpatul, avea regim de leasing și era asigurat CASCO nu are nicio relevanță referitoare la încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului, orice contract de asigurare producându-și efecte numai cu respectarea prevederilor legale, acestea fiind înfrânte de inculpat prin declarații mincinoase.

În esență, invocând particularitatea intersecției în care a avut loc accidentul, s-ar crea un dubiu cu privire la vinovăția acestuia în producerea evenimentului.

În sarcina inculpatului s-au reținut infracțiunile de fals în declarații ca infracțiune generatoare și înșelăciune ca infracțiune de rezultat pentru că ulterior consumării evenimentului rutier, a dat o declarație falsă, l-a determinat pe celălalt participant să facă același lucru pentru a se încheia acte oficiale care să declanșeze procedura de acordare nelegală a daunelor, modificând esențial starea de fapt în care a avut loc accidentul.

Rezultă din probele administrate că inculpatul a acționat cu intenție directă, astfel că aplicarea principiului invocat nu se justifică.

Critica este nefondată. Declarațiile-tip completate de persoanele implicate într-un accident se dau, este adevărat, într-o procedură prealabilă încheierii procesului-verbal de constatare și aplicare a contravenției care la rândul său declanșează procedura acordării daunelor.

Chiar și în cadrul acestei proceduri prealabile, persoanele implicate au datoria de a declara adevărul cu privire la aspectele esențiale care țin de producerea evenimentului.

Or, în cazul de față, inculpatul a avut inițiativa și a determinat modificarea esențială a împrejurărilor de fond ale accidentului, cunoscând mai ales în calitatea pe care o avea, consecințele juridice ale unei astfel de conduite, evident nelegale.

Pe această logică se concluzionează că hotărârile sunt contrare legii.

Astfel cum s-a arătat, atât prin declarația sa falsă cât și pe cea a celuilalt participant pe care l-a determinat să facă același lucru, s-au încheiat actele ulterioare care au determinat plata nejustificată a daunelor.

Fără fapta comisă cu bună știință de fals în declarații nu s-ar fi produs consecințele păgubitoare „ulterioare”.

Instanța a analizat și a motivat convingător reținerea unei circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. numai cu privire la infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., faptă ce este în legătură directă cu stabilirea vinovăției și consecințele producerii accidentului.

S-au avut în vedere particularitățile intersecției în care a avut loc accidentul rutier, o adevărată „capcană” cu vizibilitate redusă.

În privința celorlalte fapte reținute în sarcina inculpatului s-a considerat că nu se impune aplicarea disp. art. 74 alin. (2) C. pen., având în vedere, pe de o parte că nu au legătură cu circumstanțele producerii accidentului, iar pe de altă parte s-au avut în vedere atitudinea și conduita inculpatului, nesincere și oscilante.

Probele administrate în cauză de la urmărirea penală și până la finalizarea judecării în apel, demonstrează convingător, comiterea cu bună știință a faptelor deduse judecății și a vinovăției inculpatului C.V.

Acestea au fost probate prin:

- declarații D.A.;

- declarații martori B.C. (agent Biroul tamponări, Poliția Rutieră Sălaj), S.A.V., S.I.L., T.V.L., T.D., B.I.G., D.M.G., C.I.;

- proces-verbal de constatare a contravenției.

În consecință, inculpatul a fost legal și temeinic condamnat, în baza unui sistem probator care îi demonstrează vinovăția pentru toate infracțiunile, astfel că nu se impune achitarea sa.

1

C. pen. nu poate fi primită.

Înalta Curte are în vedere modalitatea de comitere a acestora, (prin determinarea și întocmirea unor declarații false care au generat consecințe păgubitoare pentru societatea de asigurări, prin persistența de urmărire a scopului dolosiv încercând să influențeze persoane care să-i susțină versiunea nelegală), calitatea inculpatului de reprezentant al unei instituții care apără ordinea de drept, poziția sa procesuală nesinceră, astfel că reține pericolul social consistent al faptelor comise pentru care a fost corect condamnat de prima instanță și confirmată de cea de apel.

În aceste condiții, recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat, iar acesta obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva Deciziei penale nr. 82/A din 15 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 7 decembrie 2010.

Procesat de GGC - NN