ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4108/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4108/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor
de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 142/F din 29
decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 315/46/2007 a Curții de Apel Pitești,
secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 254 alin.
(1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul G.D.C. a fost condamnat la o
pedeapsă de 3 ani închisoare (fapta de la pct. I din rechizitoriu);
În baza art. 254
alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,
același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 257 C.
pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, același inculpat a fost
condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (fapta de la pct. I.3).
În baza art. 25 C.
pen., rap. la art. 290 C. pen., combinat cu art. 17 lit. c) C. pen. din Legea
78/2000 inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare (fapta
de la pct. I.4).
Conform art. 33, art.
34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai mare, adică 3 ani
închisoare.
În baza art. 86
1
,
art. 86
2
C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare.
Prin aceeași sentință
penală, în baza art. 255 C. pen., rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr.
78/2000, inculpatul T.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare
(fapta de la pct. II.1 din rechizitoriu).
În baza art. 6
1
din Legea nr. 78/2000, același inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare
(fapta de la pct. II.2).
Potrivit art. 33,
art. 34 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, adică 2 ani
închisoare.
În baza art. 86
1
,
art. 86
2
C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare.
Conform art. 88 C.
pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului T.I., timpul reținerii de 24
de ore din data de 15 februarie 2007.
Ambii inculpați,
potrivit art. 86
3
C. pen., pe durata termenului de încercare, au
fost obligați:
- să se prezinte la
datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș;
- să anunțe în
prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare
mai mare de 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență;
S-au pus în vedere
inculpaților disp. art. 86
4
C. pen.
În baza art. 14, art.
346 C. proc. pen. a fost admisă acțiunea civilă și inculpatul G.D.C. a fost
obligat să plătească suma de 400 euro sau echivalentul în RON la data plății,
către partea civilă M.F.
Conform art. 254
alin. (3) și art. 257 alin. (2) C. pen. rap. la art. 118 alin. (1) lit. e) C.
pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul G.D.C. a sumei de 15.000 RON și a
unei garnituri de mobilă tip „C.”, bunuri dobândite prin săvârșirea
infracțiunilor.
În baza art. 348 C.
proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor întocmite în fals, respectiv:
contractul de vânzare-cumpărare a autoturismului C. nr. înmatriculare XX 000 și
patru chitanțe sub semnătură privată între S.R. și M.F. în legătură cu plata
unor sume de bani din vânzarea aceluiași autoturism.
Conform art. 20 din
Legea nr. 78/2000, în vederea confiscării speciale și a reparării pagubei
produse prin infracțiune s-a instituit sechestru asigurator asupra unui
apartament cu 3 camere și dependințe situat în Pitești, str. P., jud. Argeș -
proprietar G.D.C.
Totodată, inculpații
au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.
Inculpatul G.D.C.
și-a început activitatea în cadrul I.P.J. Argeș - Serviciul de Investigare a
Fraudelor la data de 15 august 2003, cu gradul de inspector principal, fiind
numit ofițer de poliție judiciară în cadrul aceleiași unități prin dispoziția
I.G.P.R. din 11 aprilie 2005.
În anul 2004, în
evidențele I.P.J. Argeș au fost înregistrate un număr de 8 cauze penale în care
se solicita efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunii de înșelăciune
prev. de art. 215 C. pen., față de făptuitorul M.F., toate fiind repartizate
pentru soluționare inculpatului G.D.C.
În luna mai 2005,
inculpatul a cumpărat un apartament în mun. Pitești, iar pentru a plăti avansul
de 5000 euro din prețul convenit cu vânzătorii a împrumutat această sumă de la
denunțătorul M.F.
Ulterior, s-a înțeles
cu acesta ca în schimbul sprijinului pe care îl va acorda în soluționarea
dosarelor penale să nu-i mai restituie această sumă.
Cu același scop,
inculpatul i-a cerut martorului denunțător să-i plătească o rată din prețul
apartamentului în sumă de 1500 euro, sub forma unor materiale de construcții de
care aveau nevoie vânzătorii B.I. și A.
În aceeași perioadă,
inculpatul a pretins și primit de la denunțătorul M.F. diferite sume de bani,
în cuantum de aprox. 3000 euro pentru ca în schimb să-i ușureze situația
juridică în dosarele în care era cercetat.
Întrucât pe data de 1
august 2005, inculpatul G.D.C. a fost mutat la secția 1 de Poliție Pitești, iar
dosarele pe care le avea în lucru au fost preluate de un alt lucrător de
poliție, problemele denunțătorului, au rămas nerezolvate, astfel că, în mai
multe rânduri, acesta i-a reproșat inculpatului că deși i-a onorat toate
pretențiile, acesta nu s-a ținut de cuvânt.
În cursul anului
2004 și prima jumătate a anului 2005, inculpatul G.D.C., a avut în lucru un
număr de 5 dosare, în care era cercetat pentru infracțiunea prev. de art. 215
C. pen., inculpatul T.I.
În luna iunie 2005,
inculpatul T.D.C. , i-a pretins inculpatului T.I., iar acesta i-a dat o
garnitură de mobilă, formată din 2 fotolii, în schimbul promisiunii că-l va
favoriza în dosarele pe care le instrumenta.
În perioada iunie
- iulie 2005, inculpatul T.I., I.F. și G.A.S.A.N. au început să deruleze o
afacere legată de cumpărarea și revânzarea unor piese auto, realizând pe la
sfârșitul lunii august 2005 un profit de aprox. 15.000 RON pentru fiecare
dintre participanți.
Pe data de 31 august
și 1 septembrie 2005, martorul I.F. care era asociatul unic al societății prin
care se desfășura afacerea a retras de la BCR - Sucursala Argeș Pitești suma de
15.000 RON bani care, potrivit înțelegerii dintre cei trei urmai să-i revină
lui T.I.
Întrucât acesta din
urmă nu se afla în localitate, telefonic și-a dat acordul ca suma respectivă
să-i fie remisă prin intermediul inculpatului G.D.C..
Acesta după ce a
primit suma respectivă, nu i-a mai înmânat-o inculpatului T.I., spunându-i
acestuia că o va da procurorului care instrumenta Dosarul nr. 174/P/2005 al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în care T.I. avea calitatea de
învinuit.
În scopul
ascunderii activității infracționale, inculpatul G.C. i-a determinat pe
concubina sa S.R. și pe denunțătorul M.F. să încheie un înscris sub semnătură
privată prin care să ateste că aceasta a înstrăinat autoturismul C., cu număr
de înmatriculare XX 000 - denunțătorului M.F. pentru suma de 5000 euro, care ar
fi trebuit achitată în tranșe până la 10 iulie 2005, pentru a da o aparență
licită a banilor cu care inculpatul G. urma să achite apartamentul cumpărat.
Ulterior, s-au
întocmit și alte chitanțe de mână prin care se menționează că de fapt, părțile
s-au răzgândit în ce privește vânzarea mașinii, situație în care S.R. i-ar fi
restituit eșalonat denunțătorului M.F. prețul plătit de acesta, mai puțin o
rată de 1500 RON, care s-ar fi compensat între martora S.R., M.F. și B.S.
Corelativ faptelor
reținute în sarcina inculpatului G.D.C., în cursul lunii iunie 2005, inculpatul
T.I. i-a oferit lucrătorului de poliție două fotolii tip „C.” în valoare de
7.373.042 lei vechi pentru ca aceasta să-l favorizeze în dosarele în care era
cercetat.
De asemenea, în
perioada iulie - septembrie 2005, inculpatul T.I. i-a oferit inculpatului
G.D.C. suma de 15.000 RON pentru a cumpăra influența asupra procurorului care
instrumenta Dosarul nr. 174/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Pitești.
Împotriva sentinței
penale sus-arătate a declarat recurs D.N.A. - Sucursala Teritorial Pitești -
criticând modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate celor doi
inculpați atât în ceea ce privește cuantumul acestora cât și modalitatea de
executare la care s-a oprit instanța de fond, având în vedere gradul de pericol
social al infracțiunilor reținute în sarcina acestora cât și atitudinea
procesuală.
Al doilea motiv de
recurs îl privește pe intimatul inculpatul G.D.C. căruia instanța de fond a
omis să-i aplice pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C.
pen., la care obligă textul art. 254 C. pen.
Un alt motiv de
recurs îl privește pe intimatul inculpat T.I., în cazul căruia se impunea a fi
aplicate disp. art. 86
3
alin. (1) rap. la art. 85 alin. (1) C. pen.,
referitoare la anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei
închisorii de 4 ani și a interzicerii drepturilor, aplicată prin Sentința
penală nr. 370 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Argeș, rămasă definitivă
prin Decizia penală nr. 584 din 19 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
La rândul său,
inculpatul G.D.C. a atacat hotărârea instanței, invocând, prin apărătorii
aleși, cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 3 C. proc. pen. - în
sensul că judecata în fond s-a făcut de un judecător care era incompatibil,
precum și cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen.,
solicitând a se dispune achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la
art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În recursul declarat
de inculpatul T.I., apărătorul ales a invocat cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc.
pen. pentru infracțiunea prev. de art. 255 C. pen., rap. la art. 7 alin. (2)
din Legea nr. 78/2000, iar pentru infracțiunea prev. de art. 6
1
din
Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C.
proc. pen.
Al doilea motiv de
recurs se referă la disp. art. 385
9
pct. 10 C. proc. pen., în sensul
că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la toate probele solicitate în
apărare, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar,
apărătorul ales al inculpatului T.I. a solicitat să se dispună executarea
pedepsei la locul de muncă la o unitate de la care va prezenta un accept scris.
Înalta Curte,
examinând motivele de recurs invocate, cât și întreaga cauză, potrivit
dispozițiilor cuprinse în art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen.,
constată că recursul declarat de D.N.A. - Serviciul teritorial Pitești - este
fondat, iar recursurile declarate de cei doi inculpați sunt nefondate, pentru
considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit
dispozițiilor cuprinse în art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere
și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de
noi infracțiuni.
Că măsura de
constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul represiv și o finalitate de
exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea
ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportarea
făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și
modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât
inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite
în viitor săvârșirea de fapte penale.
Dacă, în ceea ce
privește cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond s-a
orientat către limite care sunt în măsură să asigure recuperarea acestora,
atunci când a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor a
golit de conținut disp. art. 72 și art. 52 C. pen. creând o disproporție între
scopul și rezultatul acestora.
Gradul de pericol
social al infracțiunilor, condițiile concrete în care acestea au fost
săvârșite, cât și atitudinea inculpaților îndreptățesc Înalta Curte să constate
că singura modalitate de executare a pedepselor de către cei doi inculpați,
care să asigure o individualizare corectă, este cea în regim de detenție.
Justificată este și
critica Ministerului Public referitor la neaplicarea, pentru fiecare dintre
cele două infracțiuni de luare de mită reținute în sarcina inculpatului G.D.C.
a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., care era obligatorie în raport de
disp. art. 254 alin. (1) C. pen.
Având în vedere
faptul că infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului T.I.
prin Sentința penală nr. 370 din 19 octombrie 2006, rămasă definitivă prin
Decizia penală nr. 584 din 9 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 86
1
C.
pen. este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea
aceluiași inculpat în prezenta cauză, se impune admiterea recursului D.N.A. -
Serviciul teritorial Pitești și pentru cel de-al treilea motiv, instanța de
fond omițând să facă aplicarea disp. art. 86
5
alin. (1) C. pen. rap.
la art. 85 alin. (1) C. pen., referitoare la anularea suspendării sub
supraveghere a executării pedepsei.
Primul motiv de
recurs invocat de recurentul inculpat G.D.C. prin apărătorul ales, respectiv
cel prevăzut de art. 385
9
pct. 3 C. proc. pen. nu poate fi primit,
fiind lipsit de suport juridic.
Astfel, potrivit art.
47 alin. (1) C. proc. pen., judecătorul care a luat parte la soluționarea unei
cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac
sau la judecarea cauzei după desființarea hotărârii cu trimitere în apel sau
după casarea cu trimitere în recurs.
Faptul că judecătorul
fondului - S.M.G. a pronunțat Sentința penală nr. 142/F din 29 decembrie 2008
în Dosarul nr. 563/46/2007 al Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru
cauze cu minori și de familie, soluționând o plângere împotriva soluției de
scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative,
formulată de petiționara S.E.R., în temeiul art. 278
1
C. proc. pen.,
iar în motivare a făcut trimiteri la probele din Dosarul nr. 315/46/2007, nu se
încadrează în dispozițiile legale arătate mai sus, și nici nu echivalează cu o
antepronunțare, care să-l facă incompatibil.
Cât privește
solicitarea inculpatului G.D.C. de a se dispune achitarea în temeiul art. 11
pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că
nu poate fi primită.
Astfel, pentru a
servi drept temei de condamnare probele strânse în cursul urmăririi penale
trebuie verificate în activitatea de judecată de către instanță, în ședință
publică în mod nemijlocit oral și în contradictoriu. Numai după verificarea
efectuată în aceste condiții, instanța poate reține motivat, că exprimă
adevărul, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul
judecății.
Pe de altă parte, în
raport de dispozițiile art. 62, art. 63 C. proc. pen., raportate la art. 1,
art. 200 și art. 289 C. proc. pen., hotărârea prin care se soluționează cauza
penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie susținută de materialul
probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv, fără
discontinuitate.
Or, în prezenta
cauză, probele strânse în cursul urmăririi penale și care au servit drept temei
de trimitere în judecată, precum și probele administrate în faza judecății
dovedesc, în mod cert, că faptele inculpatului G.D.C. întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunilor de luare de mită în formă continuată în raport
de martorul M.F., luare de mită raportat la mituitorul T.I., instigare la fals
în înscrisuri sub semnătură privată pentru a ascunde o faptă de corupție și
trafic de influență, aflate în concurs real.
Deși inculpatul a
negat constant săvârșirea faptelor, afirmând că a fost condamnat pe nedrept,
susținerile acestuia nu au suport probator.
Simpla afirmație a
unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă nu
poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat,
respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe
probe irefutabile.
Referitor la cazul de
casare prev. de art. 385
9
pct. 10 C. proc. pen., invocat de
recurentul inculpat T.I., prin apărătorul ales, Înalta Curte constată că este
de neprimit și nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Acest caz de casare
implică două aspecte: primul se referă la situația în care s-a omis de către
prima instanță sau de către instanța de apel să se pronunțe asupra unor probe
administrate, iar al doilea aspect are în vedere situația în care nu s-au
pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți. În ambele situații,
probele sau cererile să fi fost de natură a garanta drepturile și să influențeze
soluția procesului.
În speța de față
apărarea inculpatului T.I. a invocat faptul că prima instanță nu s-a pronunțat
cu privire la toate probele solicitate în apărare.
Înalta Curte constată
că acest lucru este total neadevărat. Faptul că instanța de fond nu a luat în
considerare unele probe administrate pe motivul că nu sunt credibile față de
ansamblul probator, nu face operabil cazul de casare invocat mai sus.
Nejustificată este și
solicitarea inculpatului T.I. de a se dispune achitarea sa.
În mod justificat, în
deplin acord cu probele aflate la dosarul cauzei, prima instanță a reținut că
cele două fotolii au fost date inculpatului G.C. pentru ca acesta să facă un
act contrar atribuțiilor de serviciu, iar remiterea sumei 15.000 RON, aceluiași
inculpat de către inculpatul T.I., s-a făcut cu scopul de a cumpăra influența
procurorului care instrumenta dosarul în care era cercetat.
Având în vedere cele
care preced, Înalta Curte, în temeiul art. 385
15
alin. (1) pct. 2
lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -
Serviciul Teritorial Pitești și va casa Sentința penală nr. 142/f din 29
decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești numai sub aspectul neaplicării pedepsei
complementare față de inculpatul G.D.C. pentru cele două infracțiuni de luare
de mită și cu privire la greșita individualizare a modalității de executare a
pedepselor aplicate inculpaților G.D.C. și T.I., și în rejudecare:
- Va descontopi
pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului G.D.C. în
pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.
Se va aplica
inculpatului G.D.C. pentru fiecare din cele două infracțiuni de luare de mită,
prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv, prev.
de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 78/2000 pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.,
pe o durată de câte 3 ani, după executarea pedepselor principale.
Conform art. 33 lit.
a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen.,
vor fi contopite pedepsele principale aplicate inculpatului G.D.C. prin
sentința penală recurată și pedepsele complementare stabilite prin prezenta
decizie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.,
pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
Se va aplica
inculpatului G.D.C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.,
pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.
De asemenea, se va
descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului T.I.,
prin sentința penală recurată, în pedepsele componente, pe care le repune în
individualitatea lor.
În baza art. 86
5
alin. (1) C. pen., raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., se va anula
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art.
215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și
art. 74 lit. a) și b) raportat la art. 76 lit. a) C. pen., aplicată
inculpatului T.I. prin Sentința penală nr. 370 din 19 octombrie 2006 a
Tribunalului Argeș, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 584 din 19
februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Conform art. 33 lit.
a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., se va contopi pedeapsa de 4
ani închisoare cu pedepsele de 1 an închisoare și, respectiv 2 ani închisoare,
aplicate aceluiași inculpat prin sentința penală recurată, inculpatul T.I.
urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
Se va aplica
inculpatului T.I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.,
pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.
Se va înlătura din
sentința penală recurată pentru cei doi inculpați dispozițiile art. 86
1
,
art. 86
2
, art. 86
3
și art. 86
4
C. pen.
privitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.
Vor fi menținute
celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate și ale Sentinței penale nr.
370 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Argeș, rămasă definitivă prin Decizia
penală nr. 584 din 19 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În temeiul art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de cei doi inculpați.
Conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești împotriva
Sentinței penale nr. 142/F din 29 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești,
secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Casează sentința
penală mai sus menționată, numai sub aspectul neaplicării pedepsei
complementare față de inculpatul G.D.C. pentru cele două infracțiuni de luare
de mită și cu privire la greșita individualizare a modalității de executare a
pedepselor aplicate inculpaților G.D.C. și T.I. și, în rejudecare:
I. Descontopește
pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului G.D.C. în
pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Aplică inculpatului
G.D.C. pentru fiecare din cele două infracțiuni de luare de mită, prev. de art.
254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr.
78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta de la punctul I.1) și,
respectiv, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 alin.
(1) din Legea nr. 78/2000 (fapta de la punctul I.2), pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de câte 3 ani, după
executarea pedepselor principale.
Conform art. 33 lit.
a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen.,
contopește pedepsele principale aplicate inculpatului G.D.C. prin sentința
penală recurată și pedepsele complementare stabilite prin prezenta decizie, inculpatul
G.D.C. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după
executarea pedepsei principale.
Aplică inculpatului
G.D.C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata și
în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.
II. Descontopește
pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului T.I., prin
sentința penală recurată, în pedepsele componente, pe care le repune în
individualitatea lor.
În baza art. 86
5
alin. (1) C. pen., raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., anulează suspendarea
sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea
infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin.
(1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74
lit. a) și b) raportat la art. 76 lit. a) C. pen., aplicată inculpatului T.I.
prin Sentința penală nr. 370 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Argeș, rămasă
definitivă prin Decizia penală nr. 584 din 19 februarie 2008 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
Conform art. 33 lit.
a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de 4 ani
închisoare aplicată inculpatului T.I. prin Sentința penală nr. 370 din 19
octombrie 2006 a Tribunalului Argeș, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.
584 din 19 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu pedepsele
de 1 an închisoare și, respectiv 2 ani închisoare, aplicate aceluiași inculpat
prin sentința penală recurată, inculpatul T.I. urmând a executa pedeapsa cea
mai grea, de 4 ani închisoare.
Aplică inculpatului
T.I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata și
în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.
Înlătură din sentința
penală recurată, pentru inculpații G.D.C. și T.I., dispozițiile art. 86
1
,
art. 86
2
, art. 86
3
și art. 86
4
C. pen.
privitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.
Înlătură din Sentința
penală nr. 370 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Argeș, rămasă definitivă
prin Decizia penală nr. 584 din 19 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, pentru inculpatul T.I. dispozițiile art. 86
1
, art. 86
2
,
art. 86
3
și art. 86
4
C. pen. privitoare la suspendarea
sub supraveghere a executării pedepselor.
Menține celelalte
dispoziții ale sentinței penale recurate și ale Sentinței penale nr. 370 din 19
octombrie 2006 a Tribunalului Argeș, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.
584 din 19 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de inculpații G.D.C. și T.I. împotriva Sentinței penale
nr. 142/F din 29 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și
pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurenții
inculpați la plata sumelor de câte 675 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile
apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor
avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 9 decembrie 2009.
Procesat
de GGC - NN