ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4108/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4108/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 142/F din 29

decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 315/46/2007 a Curții de Apel Pitești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 254 alin.

(1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul G.D.C. a fost condamnat la o

pedeapsă de 3 ani închisoare (fapta de la pct. I din rechizitoriu);

În baza art. 254

alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 257 C.

pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, același inculpat a fost

condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (fapta de la pct. I.3).

În baza art. 25 C.

pen., rap. la art. 290 C. pen., combinat cu art. 17 lit. c) C. pen. din Legea

78/2000 inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare (fapta

de la pct. I.4).

Conform art. 33, art.

34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai mare, adică 3 ani

închisoare.

În baza art. 86

1

,

art. 86

2

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare.

Prin aceeași sentință

penală, în baza art. 255 C. pen., rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr.

78/2000, inculpatul T.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare

(fapta de la pct. II.1 din rechizitoriu).

În baza art. 6

1

din Legea nr. 78/2000, același inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare

(fapta de la pct. II.2).

Potrivit art. 33,

art. 34 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, adică 2 ani

închisoare.

În baza art. 86

1

,

art. 86

2

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare.

Conform art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului T.I., timpul reținerii de 24

de ore din data de 15 februarie 2007.

Ambii inculpați,

potrivit art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, au

fost obligați:

- să se prezinte la

datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș;

- să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare

mai mare de 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență;

S-au pus în vedere

inculpaților disp. art. 86

4

C. pen.

În baza art. 14, art.

346 C. proc. pen. a fost admisă acțiunea civilă și inculpatul G.D.C. a fost

obligat să plătească suma de 400 euro sau echivalentul în RON la data plății,

către partea civilă M.F.

Conform art. 254

alin. (3) și art. 257 alin. (2) C. pen. rap. la art. 118 alin. (1) lit. e) C.

pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul G.D.C. a sumei de 15.000 RON și a

unei garnituri de mobilă tip „C.”, bunuri dobândite prin săvârșirea

infracțiunilor.

În baza art. 348 C.

proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor întocmite în fals, respectiv:

contractul de vânzare-cumpărare a autoturismului C. nr. înmatriculare XX 000 și

patru chitanțe sub semnătură privată între S.R. și M.F. în legătură cu plata

unor sume de bani din vânzarea aceluiași autoturism.

Conform art. 20 din

Legea nr. 78/2000, în vederea confiscării speciale și a reparării pagubei

produse prin infracțiune s-a instituit sechestru asigurator asupra unui

apartament cu 3 camere și dependințe situat în Pitești, str. P., jud. Argeș -

proprietar G.D.C.

Totodată, inculpații

au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.

Inculpatul G.D.C.

și-a început activitatea în cadrul I.P.J. Argeș - Serviciul de Investigare a

Fraudelor la data de 15 august 2003, cu gradul de inspector principal, fiind

numit ofițer de poliție judiciară în cadrul aceleiași unități prin dispoziția

I.G.P.R. din 11 aprilie 2005.

evidențele I.P.J. Argeș au fost înregistrate un număr de 8 cauze penale în care

se solicita efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunii de înșelăciune

prev. de art. 215 C. pen., față de făptuitorul M.F., toate fiind repartizate

pentru soluționare inculpatului G.D.C.

În luna mai 2005,

inculpatul a cumpărat un apartament în mun. Pitești, iar pentru a plăti avansul

de 5000 euro din prețul convenit cu vânzătorii a împrumutat această sumă de la

denunțătorul M.F.

Ulterior, s-a înțeles

cu acesta ca în schimbul sprijinului pe care îl va acorda în soluționarea

dosarelor penale să nu-i mai restituie această sumă.

Cu același scop,

inculpatul i-a cerut martorului denunțător să-i plătească o rată din prețul

apartamentului în sumă de 1500 euro, sub forma unor materiale de construcții de

care aveau nevoie vânzătorii B.I. și A.

În aceeași perioadă,

inculpatul a pretins și primit de la denunțătorul M.F. diferite sume de bani,

în cuantum de aprox. 3000 euro pentru ca în schimb să-i ușureze situația

juridică în dosarele în care era cercetat.

Întrucât pe data de 1

august 2005, inculpatul G.D.C. a fost mutat la secția 1 de Poliție Pitești, iar

dosarele pe care le avea în lucru au fost preluate de un alt lucrător de

poliție, problemele denunțătorului, au rămas nerezolvate, astfel că, în mai

multe rânduri, acesta i-a reproșat inculpatului că deși i-a onorat toate

pretențiile, acesta nu s-a ținut de cuvânt.

2004 și prima jumătate a anului 2005, inculpatul G.D.C., a avut în lucru un

număr de 5 dosare, în care era cercetat pentru infracțiunea prev. de art. 215

C. pen., inculpatul T.I.

În luna iunie 2005,

inculpatul T.D.C. , i-a pretins inculpatului T.I., iar acesta i-a dat o

garnitură de mobilă, formată din 2 fotolii, în schimbul promisiunii că-l va

favoriza în dosarele pe care le instrumenta.

- iulie 2005, inculpatul T.I., I.F. și G.A.S.A.N. au început să deruleze o

afacere legată de cumpărarea și revânzarea unor piese auto, realizând pe la

sfârșitul lunii august 2005 un profit de aprox. 15.000 RON pentru fiecare

dintre participanți.

Pe data de 31 august

și 1 septembrie 2005, martorul I.F. care era asociatul unic al societății prin

care se desfășura afacerea a retras de la BCR - Sucursala Argeș Pitești suma de

15.000 RON bani care, potrivit înțelegerii dintre cei trei urmai să-i revină

lui T.I.

Întrucât acesta din

urmă nu se afla în localitate, telefonic și-a dat acordul ca suma respectivă

să-i fie remisă prin intermediul inculpatului G.D.C..

Acesta după ce a

primit suma respectivă, nu i-a mai înmânat-o inculpatului T.I., spunându-i

acestuia că o va da procurorului care instrumenta Dosarul nr. 174/P/2005 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în care T.I. avea calitatea de

învinuit.

ascunderii activității infracționale, inculpatul G.C. i-a determinat pe

concubina sa S.R. și pe denunțătorul M.F. să încheie un înscris sub semnătură

privată prin care să ateste că aceasta a înstrăinat autoturismul C., cu număr

de înmatriculare XX 000 - denunțătorului M.F. pentru suma de 5000 euro, care ar

fi trebuit achitată în tranșe până la 10 iulie 2005, pentru a da o aparență

licită a banilor cu care inculpatul G. urma să achite apartamentul cumpărat.

Ulterior, s-au

întocmit și alte chitanțe de mână prin care se menționează că de fapt, părțile

s-au răzgândit în ce privește vânzarea mașinii, situație în care S.R. i-ar fi

restituit eșalonat denunțătorului M.F. prețul plătit de acesta, mai puțin o

rată de 1500 RON, care s-ar fi compensat între martora S.R., M.F. și B.S.

reținute în sarcina inculpatului G.D.C., în cursul lunii iunie 2005, inculpatul

T.I. i-a oferit lucrătorului de poliție două fotolii tip „C.” în valoare de

7.373.042 lei vechi pentru ca aceasta să-l favorizeze în dosarele în care era

cercetat.

perioada iulie - septembrie 2005, inculpatul T.I. i-a oferit inculpatului

G.D.C. suma de 15.000 RON pentru a cumpăra influența asupra procurorului care

instrumenta Dosarul nr. 174/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Pitești.

Împotriva sentinței

penale sus-arătate a declarat recurs D.N.A. - Sucursala Teritorial Pitești -

criticând modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate celor doi

inculpați atât în ceea ce privește cuantumul acestora cât și modalitatea de

executare la care s-a oprit instanța de fond, având în vedere gradul de pericol

social al infracțiunilor reținute în sarcina acestora cât și atitudinea

procesuală.

Al doilea motiv de

recurs îl privește pe intimatul inculpatul G.D.C. căruia instanța de fond a

omis să-i aplice pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen., la care obligă textul art. 254 C. pen.

Un alt motiv de

recurs îl privește pe intimatul inculpat T.I., în cazul căruia se impunea a fi

aplicate disp. art. 86

3

alin. (1) rap. la art. 85 alin. (1) C. pen.,

referitoare la anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii de 4 ani și a interzicerii drepturilor, aplicată prin Sentința

penală nr. 370 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Argeș, rămasă definitivă

prin Decizia penală nr. 584 din 19 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

La rândul său,

inculpatul G.D.C. a atacat hotărârea instanței, invocând, prin apărătorii

aleși, cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen. - în

sensul că judecata în fond s-a făcut de un judecător care era incompatibil,

precum și cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

solicitând a se dispune achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În recursul declarat

de inculpatul T.I., apărătorul ales a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc.

pen. pentru infracțiunea prev. de art. 255 C. pen., rap. la art. 7 alin. (2)

din Legea nr. 78/2000, iar pentru infracțiunea prev. de art. 6

1

din

Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C.

proc. pen.

Al doilea motiv de

recurs se referă la disp. art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., în sensul

că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la toate probele solicitate în

apărare, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

În subsidiar,

apărătorul ales al inculpatului T.I. a solicitat să se dispună executarea

pedepsei la locul de muncă la o unitate de la care va prezenta un accept scris.

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs invocate, cât și întreaga cauză, potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

constată că recursul declarat de D.N.A. - Serviciul teritorial Pitești - este

fondat, iar recursurile declarate de cei doi inculpați sunt nefondate, pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere

și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de

noi infracțiuni.

Că măsura de

constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul represiv și o finalitate de

exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea

ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportarea

făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite

în viitor săvârșirea de fapte penale.

Dacă, în ceea ce

privește cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond s-a

orientat către limite care sunt în măsură să asigure recuperarea acestora,

atunci când a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor a

golit de conținut disp. art. 72 și art. 52 C. pen. creând o disproporție între

scopul și rezultatul acestora.

Gradul de pericol

social al infracțiunilor, condițiile concrete în care acestea au fost

săvârșite, cât și atitudinea inculpaților îndreptățesc Înalta Curte să constate

că singura modalitate de executare a pedepselor de către cei doi inculpați,

care să asigure o individualizare corectă, este cea în regim de detenție.

Justificată este și

critica Ministerului Public referitor la neaplicarea, pentru fiecare dintre

cele două infracțiuni de luare de mită reținute în sarcina inculpatului G.D.C.

a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., care era obligatorie în raport de

disp. art. 254 alin. (1) C. pen.

Având în vedere

faptul că infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului T.I.

prin Sentința penală nr. 370 din 19 octombrie 2006, rămasă definitivă prin

Decizia penală nr. 584 din 9 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 86

1

C.

pen. este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea

aceluiași inculpat în prezenta cauză, se impune admiterea recursului D.N.A. -

Serviciul teritorial Pitești și pentru cel de-al treilea motiv, instanța de

fond omițând să facă aplicarea disp. art. 86

5

alin. (1) C. pen. rap.

la art. 85 alin. (1) C. pen., referitoare la anularea suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei.

Primul motiv de

recurs invocat de recurentul inculpat G.D.C. prin apărătorul ales, respectiv

cel prevăzut de art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen. nu poate fi primit,

fiind lipsit de suport juridic.

Astfel, potrivit art.

47 alin. (1) C. proc. pen., judecătorul care a luat parte la soluționarea unei

cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac

sau la judecarea cauzei după desființarea hotărârii cu trimitere în apel sau

după casarea cu trimitere în recurs.

Faptul că judecătorul

fondului - S.M.G. a pronunțat Sentința penală nr. 142/F din 29 decembrie 2008

în Dosarul nr. 563/46/2007 al Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, soluționând o plângere împotriva soluției de

scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative,

formulată de petiționara S.E.R., în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.,

iar în motivare a făcut trimiteri la probele din Dosarul nr. 315/46/2007, nu se

încadrează în dispozițiile legale arătate mai sus, și nici nu echivalează cu o

antepronunțare, care să-l facă incompatibil.

Cât privește

solicitarea inculpatului G.D.C. de a se dispune achitarea în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că

nu poate fi primită.

Astfel, pentru a

servi drept temei de condamnare probele strânse în cursul urmăririi penale

trebuie verificate în activitatea de judecată de către instanță, în ședință

publică în mod nemijlocit oral și în contradictoriu. Numai după verificarea

efectuată în aceste condiții, instanța poate reține motivat, că exprimă

adevărul, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul

judecății.

Pe de altă parte, în

raport de dispozițiile art. 62, art. 63 C. proc. pen., raportate la art. 1,

art. 200 și art. 289 C. proc. pen., hotărârea prin care se soluționează cauza

penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie susținută de materialul

probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv, fără

discontinuitate.

Or, în prezenta

cauză, probele strânse în cursul urmăririi penale și care au servit drept temei

de trimitere în judecată, precum și probele administrate în faza judecății

dovedesc, în mod cert, că faptele inculpatului G.D.C. întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de luare de mită în formă continuată în raport

de martorul M.F., luare de mită raportat la mituitorul T.I., instigare la fals

în înscrisuri sub semnătură privată pentru a ascunde o faptă de corupție și

trafic de influență, aflate în concurs real.

Deși inculpatul a

negat constant săvârșirea faptelor, afirmând că a fost condamnat pe nedrept,

susținerile acestuia nu au suport probator.

Simpla afirmație a

unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă nu

poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat,

respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe

probe irefutabile.

Referitor la cazul de

casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., invocat de

recurentul inculpat T.I., prin apărătorul ales, Înalta Curte constată că este

de neprimit și nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

Acest caz de casare

implică două aspecte: primul se referă la situația în care s-a omis de către

prima instanță sau de către instanța de apel să se pronunțe asupra unor probe

administrate, iar al doilea aspect are în vedere situația în care nu s-au

pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți. În ambele situații,

probele sau cererile să fi fost de natură a garanta drepturile și să influențeze

soluția procesului.

În speța de față

apărarea inculpatului T.I. a invocat faptul că prima instanță nu s-a pronunțat

cu privire la toate probele solicitate în apărare.

Înalta Curte constată

că acest lucru este total neadevărat. Faptul că instanța de fond nu a luat în

considerare unele probe administrate pe motivul că nu sunt credibile față de

ansamblul probator, nu face operabil cazul de casare invocat mai sus.

Nejustificată este și

solicitarea inculpatului T.I. de a se dispune achitarea sa.

În mod justificat, în

deplin acord cu probele aflate la dosarul cauzei, prima instanță a reținut că

cele două fotolii au fost date inculpatului G.C. pentru ca acesta să facă un

act contrar atribuțiilor de serviciu, iar remiterea sumei 15.000 RON, aceluiași

inculpat de către inculpatul T.I., s-a făcut cu scopul de a cumpăra influența

procurorului care instrumenta dosarul în care era cercetat.

Având în vedere cele

care preced, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 2

lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -

Serviciul Teritorial Pitești și va casa Sentința penală nr. 142/f din 29

decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești numai sub aspectul neaplicării pedepsei

complementare față de inculpatul G.D.C. pentru cele două infracțiuni de luare

de mită și cu privire la greșita individualizare a modalității de executare a

pedepselor aplicate inculpaților G.D.C. și T.I., și în rejudecare:

- Va descontopi

pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului G.D.C. în

pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

Se va aplica

inculpatului G.D.C. pentru fiecare din cele două infracțiuni de luare de mită,

prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv, prev.

de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000 pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.,

pe o durată de câte 3 ani, după executarea pedepselor principale.

Conform art. 33 lit.

a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen.,

vor fi contopite pedepsele principale aplicate inculpatului G.D.C. prin

sentința penală recurată și pedepsele complementare stabilite prin prezenta

decizie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.,

pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Se va aplica

inculpatului G.D.C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.,

pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

De asemenea, se va

descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului T.I.,

prin sentința penală recurată, în pedepsele componente, pe care le repune în

individualitatea lor.

În baza art. 86

5

alin. (1) C. pen., raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., se va anula

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art.

215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 74 lit. a) și b) raportat la art. 76 lit. a) C. pen., aplicată

inculpatului T.I. prin Sentința penală nr. 370 din 19 octombrie 2006 a

Tribunalului Argeș, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 584 din 19

februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Conform art. 33 lit.

a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., se va contopi pedeapsa de 4

ani închisoare cu pedepsele de 1 an închisoare și, respectiv 2 ani închisoare,

aplicate aceluiași inculpat prin sentința penală recurată, inculpatul T.I.

urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

Se va aplica

inculpatului T.I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.,

pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Se va înlătura din

sentința penală recurată pentru cei doi inculpați dispozițiile art. 86

1

,

art. 86

2

, art. 86

3

și art. 86

4

C. pen.

privitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.

Vor fi menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate și ale Sentinței penale nr.

370 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Argeș, rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 584 din 19 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de cei doi inculpați.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești împotriva

Sentinței penale nr. 142/F din 29 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează sentința

penală mai sus menționată, numai sub aspectul neaplicării pedepsei

complementare față de inculpatul G.D.C. pentru cele două infracțiuni de luare

de mită și cu privire la greșita individualizare a modalității de executare a

pedepselor aplicate inculpaților G.D.C. și T.I. și, în rejudecare:

I. Descontopește

pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului G.D.C. în

pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Aplică inculpatului

G.D.C. pentru fiecare din cele două infracțiuni de luare de mită, prev. de art.

254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta de la punctul I.1) și,

respectiv, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000 (fapta de la punctul I.2), pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de câte 3 ani, după

executarea pedepselor principale.

Conform art. 33 lit.

a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen.,

contopește pedepsele principale aplicate inculpatului G.D.C. prin sentința

penală recurată și pedepsele complementare stabilite prin prezenta decizie, inculpatul

G.D.C. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după

executarea pedepsei principale.

Aplică inculpatului

G.D.C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata și

în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

II. Descontopește

pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului T.I., prin

sentința penală recurată, în pedepsele componente, pe care le repune în

individualitatea lor.

În baza art. 86

5

alin. (1) C. pen., raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., anulează suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin.

(1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74

lit. a) și b) raportat la art. 76 lit. a) C. pen., aplicată inculpatului T.I.

prin Sentința penală nr. 370 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Argeș, rămasă

definitivă prin Decizia penală nr. 584 din 19 februarie 2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Conform art. 33 lit.

a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de 4 ani

închisoare aplicată inculpatului T.I. prin Sentința penală nr. 370 din 19

octombrie 2006 a Tribunalului Argeș, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.

584 din 19 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu pedepsele

de 1 an închisoare și, respectiv 2 ani închisoare, aplicate aceluiași inculpat

prin sentința penală recurată, inculpatul T.I. urmând a executa pedeapsa cea

mai grea, de 4 ani închisoare.

Aplică inculpatului

T.I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata și

în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Înlătură din sentința

penală recurată, pentru inculpații G.D.C. și T.I., dispozițiile art. 86

1

,

art. 86

2

, art. 86

3

și art. 86

4

C. pen.

privitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.

Înlătură din Sentința

penală nr. 370 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Argeș, rămasă definitivă

prin Decizia penală nr. 584 din 19 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, pentru inculpatul T.I. dispozițiile art. 86

1

, art. 86

2

,

art. 86

3

și art. 86

4

C. pen. privitoare la suspendarea

sub supraveghere a executării pedepselor.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței penale recurate și ale Sentinței penale nr. 370 din 19

octombrie 2006 a Tribunalului Argeș, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.

584 din 19 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații G.D.C. și T.I. împotriva Sentinței penale

nr. 142/F din 29 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumelor de câte 675 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 decembrie 2009.

Procesat

de GGC - NN