ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3694/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3694/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

199/F din 12 decembrie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, s-au dispus următoarele:

C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - denunțător D.G. - a condamnat pe

inculpatul M.D. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. conform art. 65 alin. (2) C. pen., pe o

durată de 2 ani și 6 luni după executarea pedepsei.

C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000 - fapta din iulie 2007 - a condamnat pe același inculpat la pedeapsa

principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c)

din C. pen. pe o durată de 2 ani și 6 luni, conform art. 65 alin. (2) C. pen.,

după executarea pedepsei.

pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000 - fapta din august 2008 - a condamnat pe același inculpat la pedeapsa

principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen.

pe o durată de 2 ani și 6 luni, conform art. 65 alin. (2) C. pen., după

executarea pedepsei.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpat

pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000

cu aplicarea art. 29 alin. (1) C. pen.- cu referire la A.Ș.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpat

pentru infracțiunea prevăzută art. 25 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 29 alin.

(1) C. pen. și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.- fapte reținute cu privire

la SC S.I. SRL Horezu și SC T. SRL Râmnicu Vâlcea.

A înlăturat aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracțiunea prev. și ped. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. reținând infracțiunea prev.de art. art. 13

2

din Legea nr.

78/2000 raportat la art. 248 C. pen.- cu referire la învinuitul M.E. - și

infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 13

2

din legea nr.

78/2000, raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. -

cu referire la 8 acte materiale reținute cu privire la agenții de poliție -

ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și în baza art. 13

2

din

legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C pen.cu aplicarea art. 74 alin. (2) C.

pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 3

luni închisoare, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. a achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap.

la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A înlăturat aplicarea

art. 41 alin. (2) pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art.

17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 și 291 C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C pen. în legătură directă cu art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C pen.- cu referire la 3 acte materiale reținute cu privire la agenții de

poliție - și în baza art. 25 C pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 289 și 291 C. pen. în legătură directă cu art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.- act material cu referire la

agentul de poliție P.I. - a condamnat pe același inculpat la 8 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proC. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe

același inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 25 raportat la art. 290 C.

pen. - cu referire la învinuitul M.P.

În baza art. 25 C.

pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 29 alin.

(1) C. pen.- cu referire la învinuitul M.R.F. - a condamnat pe același inculpat

la 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 34 alin. (1), respectiv art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit

pedepsele principale stabilite de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani

închisoare,3 luni închisoare, 8 luni închisoare și 10 luni închisoare, și a

aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare,

precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. pe o durată de 2 ani

și 6 luni după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată de instanță inculpatului M.D.

În baza art. 88 alin.

(1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive începând cu data de 05 mai 2009 până la data de 13 mai 2009, când a

fost pus în libertate prin încheierea din 13 mai 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

În baza art. 86

2

C. pen. a stabilit termen de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului

de încercare inculpatul urmează a se supune următoarelor măsuri de supraveghere

prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen.:

a) să se prezinte la

datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la lit.

b), c) și d se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Vâlcea.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea

pedepselor accesorii aplicate.

În baza art. 359 alin.

(1) C. pen. a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 86

4

alin.

(1) C. pen., raportat la art. 83 C. pen. precum și asupra disp. art. 86/4 alin.

(2) C. pen. referitoare la revocarea suspendării.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen. a respins cererea de revocarea a măsurii preventive a

obligării de a nu părăsi țara luată în această cauză până la rămânerea definitivă

a hotărârii prin încheierea din 22 septembrie 2009 a Curții de Apel Pitești.

În baza art. 255 alin.

(5) C. pen. s-a restituit în favoarea denunțătorului D.G. suma de 5.000 lei.

În baza art. 19 din

Legea nr. 78/2000 și art. 254 alin. (3) C. pen. s-a confiscat de la inculpat

contravaloarea pachetelor turistice în sumă totală de 13.914 lei.

În baza art. 14 alin.

(1), (2) și (3) lit. b) C. pen. raportat la art. 998-999 C. civ. a obligat pe

inculpat la plata sumei de 154 lei către I.P.J. Vâlcea.

În baza art. 14 alin.

(1), (2) și (3) lit. a) C. pen. a anulat ca fiind fals procesul verbal de

contravenție din 09 iulie 2008 întocmit de agentul de poliție P.I. (fila 44,

vol. 5 dosar urmărire penală).

A menținut măsura

asiguratorie a sechestrului bunurilor imobile aparținând inculpatului M.D.,

conform ordonanței de luare a acesteia dată de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești cu nr. 59/P/2008

din 04 mai 2009 (filele 80, 81, vol. 3 dosar urmărire penală).

prevederilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. cu privire la inculpatul L.D.

În baza art. 255 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr.

78/2000 - fapta din anul 2007 - a condamnat pe inculpatul L.D. la pedeapsa de 1

an și 6 luni închisoare.

În baza art. 255 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr.

78/2000 - fapta din anul 2008 - a condamnat pe inculpatul L.D. la pedeapsa de 1

an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele stabilite de 1 an și 6

luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și a aplicat inculpatului pedeapsa

cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

3) În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. cu aplicarea art.

91 C. pen. prin raportare la art. 18

1

C. pen. a achitat pe

inculpatul A.Ș., pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.

A aplicat

inculpatului amendă administrativă de 800 lei.

A obligat pe

inculpatul M.D. la 7.000 lei, pe inculpatul L.D. la 2.000 lei și pe inculpatul A.Ș.

la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

La data de 18 iunie

2009, a fost înregistrat la Curtea de Apel Pitești, rechizitoriul nr. 59/P/2008

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.,

Serviciul Teritorial Pitești, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpaților:

- M.D., cercetat

pentru săvârșirea infracțiunilor:

- luare de mită în

formă continuată, prev. și ped. de art. 254 C. pen. raportat la art. 5 alin.

(1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și

completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în

aceea că inculpatul, în calitate de ofițer de poliție judiciară, deținând

inițial funcția de șef al S.I.F. iar, ulterior, de inspector șef adjunct al I.P.J.

Vâlcea, a pretins și primit lunar în perioada ianuarie 2006 - septembrie 2008,

sume de bani în cuantum de circa 3.000 lei pe fiecare lună de la martorul D.G.,

în scopul de a nu-și îndeplini obligațiile de serviciu sau de a face un act

contrar acestor îndatoriri;

- luare de mită prev.

și ped. de art. 254 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, constând

în aceea că în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul I.P.J. Vâlcea,

a pretins și primit în luna august 2008, contravaloarea unui pachet turistic pe

litoralul românesc în cuantum de 9.056 lei, de la inculpatul L.D.;

- luare de mită prev.

și ped. de art. 254 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, constând

în aceea că a pretins și primit în luna iulie 2007, contravaloarea unui pachet

turistic pe litoralul românesc în cuantum de 4.858 lei, de la inculpatul L.D.;

- instigare la

infracțiunea de dare de mită, faptă prev. și ped. de art. 25 C. pen. raportat

la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin.

(2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 29 alin. (1) C. pen., neurmată de

executare, constând în aceea că i-a cerut inculpatului A.Ș. să-i remită bunuri

sau alte valori comisarului de la Garda Financiară care efectua un control la

sediul societății administrată de acesta pentru a nu fi sancționat

contravențional sau să fie formulată împotriva sa o sesizare penală;

- instigare la

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în scopul obținerii

pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial în

formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 25 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 29 alin.

(1) C. pen. și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., neurmată de executare,

constând în aceea că le-a solicitat unor comisari din cadrul Gărzii Financiare

- Secția Vâlcea să nu-și îndeplinească obligațiile de serviciu și să încheie

acte de constatare contrar dispozițiilor legale, privind activitatea

financiar-fiscală a două societăți comerciale, printre care și a inculpatului A.Ș.;

- abuz în serviciu

contra intereselor publice în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a

unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial în formă continuată, faptă prev. și

ped. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în calitate de

ofițer de poliție judiciară, având funcția de inspector șef adjunct al I.P.J.

Vâlcea, a cerut învinuiților A.A.A., N.P.A., P.I., A.G., S.D., C.R.L., C.D. și M.E.,

toți agenți de poliție din cadrul I.P.J. Vâlcea, să nu-și îndeplinească în mod

corespunzător atribuțiile de serviciu, dându-le dispoziții contrare legii, în

acest fel cauzând o pagubă Primăriei municipiului Râmnicu Vâlcea și I.P.J.

Vâlcea;

- instigare la

infracțiunea de fals intelectual și uz de fals în formă continuată în legătură

directă cu infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în

scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial sau

nepatrimonial în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 25 C. pen.

raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 și 291 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în legătură directă cu art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., constând în aceea că în calitate de ofițer de poliție judiciară,

având funcția de inspector șef adjunct al I.P.J. Vâlcea, a cerut învinuiților N.P.A.,

P.I. și C.R.L. să facă mențiuni necorespunzătoare adevărului, prin completarea

cu date nereale a unor procese verbale de constatare a contravențiilor la

regimul circulației rutiere;

- instigare la

infracțiunea de „folosirea, în mod direct sau indirect, de informații ce nu

sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate

la aceste informații”, faptă prev. și ped. de art. 25 C. pen. raportat la art. 12

lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea

art. 29 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în luna septembrie 2008, i-a

cerut învinuitului M.R.F. - șef S.I.F. în cadrul I.P.J. Argeș, să contacteze

ofițeri din cadrul S.I.P.I. Argeș pentru a afla dacă-i sunt interceptate

convorbirile telefonice sau se desfășoară operațiuni de supraveghere operativă

asupra sa;

- instigare la

infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. și ped.

de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., constând în aceea că l-a determinat cu intenție pe învinuitul M.P.

să comunice datele de identificare ale unei alte persoane pentru a nu fi

sancționat contravențional, ceea ce a și făcut.

- L.D., recidivist,

cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor:

- dare de mită faptă

prev. și ped. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6

și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările

ulterioare, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în aceea

că a oferit și a dat efectiv foloase necuvenite inculpatului M.D., în luna

august 2008, sub forma unui pachet turistic pe litoral, în valoare de 9.056

lei, pentru ca acesta, în calitatea sa de ofițer de poliție judiciară, având

funcția de șef S.I.F. și, ulterior, cea de adjunct a șefului I.P.J. Vâlcea,

să-i protejeze activitățile ilicite;

- dare de mită faptă

prev. și ped. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6

și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare,

cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., constând în aceea că a oferit și a dat efectiv foloase necuvenite

inculpatului M.D., în luna iulie 2007, sub forma unui pachet turistic pe

litoral, în valoare de 4.858 lei, pentru ca acesta, în calitatea sa de ofițer

de poliție judiciară, având funcția de șef S.I.F. și, ulterior, cea de adjunct

a șefului I.P.J. Vâlcea, să-i protejeze activitățile ilicite;

- A.Ș., cercetat

pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prev. și ped. de art.

260 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitatea sa de martor, cu

ocazia audierii în Dosarul penal nr. 59/P/2008, în care s-a dispus trimiterea

în judecată prin rechizitoriu a inculpaților din această cauză, a făcut

afirmații mincinoase cu privire la aspectele esențiale ale cauzei.

De menționat, că

dosarul cauzei înregistrat la data de 18 iunie 2009, urmare a rechizitoriului

întocmit de parchet a fost înaintat în cursul judecății în primă instanță Curții

Constituționale în urma sesizării de către inculpatul L.D. cu o excepție de

neconstituționalitate, cauza suspendându-se la data de 27 mai 2010, fiind

retrimisă instanței după soluționarea excepției la data de 28 aprilie 2011,

când cercetarea judecătorească în cauză a fost reluată.

În urma probelor

administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare

judecătorească, probe constând în declarațiile denunțătorului, ale martorilor,

înregistrări de convorbiri telefonice, declarații ale inculpaților, precum și

ale învinuiților în faza de urmărire penală, procese verbale întocmite de

organele de poliție, facturi, adrese emise în cauză, rapoarte, proces verbal de

recunoaștere și altele, instanța a reținut următoarele:

I. În ceea ce-l privește

pe inculpatul M.D.:

infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 C.

pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cu modificările și completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

Cu referire la

această infracțiune, curtea a reținut că în perioada ianuarie 2006 - septembrie

2008, inculpatul M.D., în mod repetat, în vara anului 2008, a pretins și primit efectiv suma totală de 5.000 lei, în două rânduri, și anume odată 3.000

lei, iar altădată suma de 2.000 lei.

O atare situație de

fapt a fost apreciată ca fiind confirmată în cauză de probatoriul administrat,

atât în faza de urmărire penală, cât și în faza judecății.

In acest sens, curtea

a arătat că prin denunțul formulat din 29 ianuarie 2009 (filele 27-29, vol. I

dosar urmărire penală), D.G. - arestat în altă cauză - a sesizat organele de

urmărire penală că în perioada ianuarie 2006 - septembrie 2008, i-a dat

inculpatului M.D., din cadrul I.P.J. Vâlcea, în mod periodic, sub formă de

mită, aproape lunar, sume cuprinse între 1.000 și 3.000 lei, cuantumul total al

acestor sume fiind de circa 60.000 lei.

O atare sumă - se

susține în denunțul formulat și în declarațiile denunțătorului, martor în cauză

- a fost dată, fiindu-i pretinsă de către inculpat, care, prevalându-se de

funcțiile de conducere deținute în cadrul I.P.J. Vâlcea și de calitatea sa de

ofițer de poliție judiciară, urma să-i protejeze activitățile desfășurate în

cadrul grupului de firme controlat de D.G., care era acționar majoritar la SC

A. SA și SC S.C. SRL Râmnicu Vâlcea, mai exact, cu scopul de a-l încunoștința

în cazul în care se efectuau controale din partea unor instituții publice, cu

atribuții de control, cum ar fi Garda Financiară, Biroul Vamal Vâlcea, poliție,

D.G.F.P. Vâlcea și altele, pentru a interveni în favoarea acestor firme sau să

obțină soluții favorabile atunci când împotriva lui D.G., denunțător în cauză,

să formulau sesizări penale, aflate pe rolul organelor de cercetare ale poliției

din cadrul I.P.J. Vâlcea, dosare penale în care se efectuau cercetări în

legătură cu activitățile întreprinse în cadrul grupului său de firme.

Deși din denunțul

formulat, cât și din declarațiile ulterioare date de denunțător în faza de

urmărire penală (filele 27-29; filele 205-249; vol. I dosar urmărire penală, și

filele 81-85, vol. VII, dosar urmărire penală), dar și în faza judecății (fila 150

vol. I, instanță) acesta a arătat că i-a dat inculpatului M.D. câte 20-30

milioane lei (bani vechi) pe lună, în aprecierea sa în jur de 600 milioane lei

(bani vechi), curtea a constatat că nu poate să rețină ca sume ce au fost

pretinse și efectiv primite de către inculpat, decât sumele de 2.000 lei (bani

noi) respectiv 3.000 lei (bani noi).

În acest sens, curtea

a constatat că numai cu privire la aceste sume sunt probe evidente în această

cauză, neprimind susținerea parchetului că în cauză inculpatul ar fi primit în

mod repetat suma de 60.000 lei, pe întreaga durată a perioadei cuprinsă între

ianuarie 2006 - septembrie 2008, și anume câte 2.000 lei sau 3.000 lei/lună,

deoarece o asemenea acuzație nu este suficient de determinată, chiar susținerea

parchetului fiind imprecisă, evazivă, prin formulele uzitate „În perioada

ianuarie 2006 - septembrie 2008, în mod periodic, aproape lunar, uneori de 2-3

ori pe lună” a primit aceste sume sau o altă formulare în sensul că inculpatul

ar fi pretins și primit mită de la denunțătorul D.G. „sume cuprinse între 1.000

și 3.000 lei, în cuantum total de cca. 60.000 lei” (filele 27-28 rechizitoriu).

A rezultat, astfel,

din conținutul acuzațiilor formulate chiar de către parchet, că o atare sumă ce

constituie obiectul material al infracțiunii de luare de mită, în funcție de

care operează criterii de individualizare, cum ar fi cuantumul pedepsei ce

poate fi aplicată inculpatului sau confiscarea ce poate opera în cauză, la care

se adaugă și alte situații sau împrejurări în legătură cu prejudiciul creat

denunțătorului și altele, toate necesare justei soluționări a cauzei, impun ca

o atare sumă să fie strict determinată, fără a exista dubii care profită

inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta nici nu recunoaște că a primit

astfel de sume de bani.

Astfel, caracterul

imprecis al acuzațiilor formulate, cu privire la această primă infracțiune de

luare de mită în formă continuată, fără a preciza data concretă sau un interval

mai clar de timp a fiecărei activități infracționale consemnată ca și acțiune

ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni, fără a determina suma exactă pe

care ar fi primit-o inculpatul într-o lună sau alta, pe întreaga perioadă ianuarie

2006 - septembrie 2008 - de pildă dacă s-ar lua în calcul 32 luni, cât are

această perioadă și suma de 2.000 lei pe lună, ar rezulta un calcul de 64.000

lei (32 de luni x 2.000 lei = 64.000 lei), iar dacă s-ar lua în calcul suma de

3.000 lei pe cele 32 de luni ar rezultă o sumă de 96.000 lei (32 de luni x

3.000 lei = 96.000 lei), nemaivorbind de o sumă mult mai mare, dacă se ia în

calcul că în acest interval de timp inculpatul primea, uneori, bani și de 2-3

ori pe lună - toate aceste aproximări, în opinia instanței au reflectat clar

netemeinicia acuzației cu care a fost investită instanța, în sensul că

inculpatul ar fi primit suma de 60.000 lei.

Curtea s-a raportat

numai la sumele de bani primite de inculpatul M.D. de la denunțătorul D.G., ce au

putut fi probate în cauză, și anume sumele de 2.000 lei, respectiv 3.000 lei,

pentru care a apreciat că există probe suficiente.

Astfel, cu referire

la suma de 3.000 lei, pe lângă declarația denunțătorului D.G., există

declarația fratelui acestuia, D.C. (fila 223, vol. I dosar urmărire penală), în

care se arată „(…) Îmi amintesc că în vara anului 2008, nu mai știu cu

exactitate data, fratele meu D.G. mi-a spus cu ocazia unei discuții, că i-a dat

ofițerului de poliție M.D. suma de 3.000 lei, cu zi în urmă, fiind nemulțumit

că și acum când ocupă o funcție mare mai cere bani”.

O atare situație,

privind pretinderea și primirea sumei de 3.000 lei, a fost apreciată ca fiind confirmată

și de convorbirea telefonică interceptată la data de 3 iunie 2008, purtată

între martorul D.G. (notat cu D.G.) și un bărbat necunoscut (notat cu A.N.2),

(vol. II, fila 80, dosar urmărire penală) în care se arată:

„(…) D.G.: - Acesta

și în funcția asta a rămas tot la fel. Nu m-a lăsat aseară până nu i-am dat .(...)

dreptu. (...).

A.N.2: -Cât i-ai dat?

D.G.: - 30 (…).”

Așadar, cu privire la

această activitate infracțională,ce constituie una din acțiunile ce intră în

componența infracțiunii continuate, reținute în sarcina inculpatului M.D., instanța

a considerat că sunt probe certe și anume, declarația denunțătorului D.G., care

se coroborează cu declarația martorului D.C., precum și cu procesul verbal de

redare a convorbirilor telefonice înregistrate, menționate mai sus, infirmându-se,

astfel, susținerea inculpatului că nu a primit bani drept mită de la

denunțătorul D.G.

De asemenea, curtea a

reținut ca fiind probată în cauză și o altă activitate infracțională, ce

constituie o altă acțiune ce vizează același conținut al infracțiunii

continuate de luare de mită reținută în sarcina inculpatului M.D. - din modul

de desfășurare a activităților infracționale rezultă că inculpatul a avut

aceeași rezoluție infracțională, și anume de a primi bani în mod repetat de la

denunțător - constând în pretinderea și primirea sumei de 2.000 lei.

Acest fapt a rezultat

din declarația denunțătorului D.G., care se coroborează cu declarația

martorului M.D., dată în faza de urmărire penală (fila 235, vol. I), chiar dacă

acesta a avut o poziție oscilantă în faza de judecată (fila 177), în care se

menționează: „Imi aduc aminte că prin vara anului 2008, am vorbit la telefon cu

cumnatul meu D.G., care mi-a zis că îmi lasă o sumă de bani al cărui cuantum nu

mi-l amintesc, banii pe care urmează să-i înmânez, în aceeași zi sau dimineața

următoare, ofițerului de poliție M.D.”

O atare declarație a

martorului M.D. de la urmărire penală, curtea a apreciat-o ca fiind pertinentă

și concludentă, înlăturând-o ca nesinceră, având în vedere ansamblul probator

administrat în cauză, declarația aceluiași martor din faza de judecată (fila 177),

cu atât mai mult cu cât acesta a prezentat versiuni contradictorii, în care

arată, pe de o parte, că aspectele arătate în convorbirea telefonică prezentată

de către instanță sunt reale, iar, pe de altă parte, în final susținând că nu

i-a dat niciodată inculpatului M.D. sume de bani.

De altfel, curtea a

constatat că suma de 2.000 lei primită drept mită de la denunțătorul D.G., în

vara anului 2008, este confirmată și de conținutul convorbirii telefonice

purtată între martorului D.G., notat cu D.G. și martorului M.D. (notat cu M.D.)

(vol. II dosar urmărire penală, fila 63):

„D.G.: - Ce vrei, mă?

M.D.: - Douăzeci a

zis să-i dau.

D.G.: - Douăzeci îi

dau dă-l dracu că-i ajung.

M.D.: - Hai că-i dau de

la mine, că nu mai vin la tine acum

D.G.: - Păi ți-i las pe

birou, aici lângă ai lui T.

M.D.: - Mi-i lași

aici, că-i iau eu dimineață. Că iau de la doamna. Pa.”

Ca atare, față de

cele arătate, având în vedere declarația denunțătorului D.G., declarația martorului

M.D., care se coroborează cu procesul verbal de redare a convorbirilor

telefonice, curtea a constatat ca fiind dovedită, în această cauză, cu referire

la infracțiunea de luare de mită reținută de parchet ca fiind săvârșită de

inculpatul M.D., și această acțiune ce intră în conținutul infracțiunii

continuate de luare de mită de la denunțătorul D.G.

Față de probatoriul

analizat, ce susține acuzația în sensul primirii în mod repetat de către

inculpatul M.D. a sumei de 3.000 lei, respectiv 2.000 lei, în total suma de

5.000 lei, curtea a înlăturat celelalte susțineri ale parchetului, vizând

eventuale alte acțiuni săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții

infracționale ce ar fi intrat în conținutul aceleiași infracțiuni continuate de

luare de mită, cum ar fi sumele de bani până la suma totală de 60.000 lei, pe

care inculpatul le-ar fi primit în fiecare lună, pe întreaga perioadă cuprinsă

între ianuarie 2006 - septembrie 2008, sume nedovedite în cauză, așa cum a

menționat mai sus, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu recunoaște primirea

acestor sume, ceea ce creează în mod cert instanței un dubiu ce profită

inculpatului.

În ceea ce privește

proba constând în înregistrările convorbirilor telefonice, contestată de

apărare, deoarece aceste înregistrări audio au fost efectuate în baza

autorizațiilor emise de către Curtea de Apel Pitești, nu în faza urmăririi

penale, fază în care pot să fie administrate probele, ci în faza actelor

premergătoare, fază în care proba nu poate fi obținută în mod legal, astfel că

aceste probe obținute prin mijlocul de probă prevăzut de art. 91

1

C.

proc. pen., sunt ilegale, conform prevederilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen.,

o atare susținere nu a fost primită.

Aceasta, deoarece, în

opinia curții, în disonanță cu opinia apărării, legalitatea interceptărilor

convorbirilor telefonice nu este condiționată de începerea urmăririi penale,

întrucât textul de lege nu prevede în mod expres o atare condiție, așa cum este

prevăzută, de exemplu, la efectuarea percheziției care este condiționată de

începerea urmăririi penale, și cum textul de lege al art. 91

1

C.

proc. pen., nu condiționează autorizarea interceptărilor și înregistrărilor de

începerea urmăririi penale, o atare susținere că aceasta trebuia dată numai

după începerea urmăririi penale, nu poate fi acceptată.

De asemenea, nu a

fost împărtășită nici susținerea apărării că presupusa activitate infracțională

inculpatului, nu poate fi reținută ca fiind infracțiunea de luare de mită,

deoarece o astfel de faptă reținută de parchet nu are legătură cu atribuțiile

de serviciu, întrucât nu există probe în acest sens, deoarece din declarațiile

martorilor audiați în cauză, cum ar fi C.E., P.M., M.E., S.V. sau L.I., nu se

confirmă susținerile parchetului că inculpatul ar fi intervenit la lucrătorii

de poliție ce-i avea în subordine, în schimbul primirii de bani sau alte

foloase de la martorul denunțător D.G., pentru ca acesta să obțină soluții

favorabile în dosarele sale penale.

Or, curtea a

constatat că inculpatul, în calitatea sa de ofițer de poliție judiciară, cu

grad profesional de comisar, deținând inițial, începând cu data de 1 septembrie

2005, funcția de șef al S.I.F. iar, ulterior, începând cu data de 15 aprilie

2008, funcția de inspector șef adjunct al I.P.J. Vâlcea, a primit sumele de

bani menționate, de 3.000 lei, respectiv 2.000 lei, pentru a proteja

activitățile desfășurate în cadrul grupului de firme controlat de D.G. sau de

prieteni ai acestuia, prevalându-se de influența sa, ca urmare a funcției pe

care o deținea și atribuțiilor de serviciu pe care le avea.

Astfel, curtea a

reținut în acest sens, discuția telefonică a denunțătorului D.G. cu inculpatul M.D.,

ocazie cu care l-a rugat „să-l ajute” pe B.I.M., un prieten al denunțătorului,

care conducea un autoturism în care se afla cantitatea de 860 litri alcool,

fără a avea toate documentele legale și care a fost surprins în trafic de

organele de poliție, autoturism ce a fost ridicat de Garda Financiară - Secția

Argeș, inculpatul M. intervenind în acest sens la șeful S.I.F. de la Pitești, M.R.F.,

pentru a i se restitui acel autoturism (declarațiile învinuitului M.R.F.,

filele 186-193).

De asemenea, la data

de 5 iunie 2008, a fost interceptată o convorbire telefonică purtată între

inculpatul M.D., notat cu M.D. și martorul denunțător D.G., notat cu D.G. (fila

63, vol. II, dosar urmărire penală) din conținutul căreia redăm:

„(…) D.G.: - Să

vorbești cu acela de la Pitești, mă, să ne întâlnim, să (…).

M.D.:- Da vorbesc. De

luni.

D.G.: - Că mai am și

pe cineva care are un dosărel pe la el, pe acolo, la Economic.

M.D.:-Bine, bine.

D.G.: Îmi dădură ăia

mașina, acum o iau, dă-i (…) mea”.

De asemenea, în

legătură cu faptul că inculpatul M.D. era interesat de dosarele penale vizând

firmele SC A. SRL și SC S.C. SRL, al căror acționar majoritar era denunțătorul D.G.,

a fost considerată relevantă declarația martorei C.E. (filele 226-229 dosar

urmărire penală), în care a arătat că, în legătură cu plângerea formulată de

Garda Financiară împotriva SC A. SRL, s-a deplasat la sediul I.P.J. Vâlcea, iar

de la poartă a fost condusă la biroul inculpatului M.D., care, la acea vreme

era șeful Serviciului Economic din cadrul I.P.J. Vâlcea, ocazie cu care aceasta

în biroul acestuia a dat o declarație pe calculator, prin tehnoredactare, după

care nu mai reține dacă a dat o atare declarație, alături de alte fotocopii

făcute de pe înscrisurile din dosar, a fost dusă de către ea sau a venit un alt

polițist „să le ridice”, declarație pe care și-o menține în fața instanței

(fila 178, vol. I, dosar instanță).

Astfel de declarații,

dar și conținutul convorbirilor telefonice menționate, au demonstrat, în opinia

instanței de fond, că inculpatul a pretins și a primit sumele de bani

menționate, în total 5.000 lei, în considerarea atribuțiilor de serviciu pe

care le avea, printre care și acelea de supraveghere și control, ceea ce

demonstrează că este realizat și celălalt aspect al laturii subiective, și

anume „legătura cu atribuțiile de serviciu” contestată de apărare.

Așadar, față de cele

arătate, curtea a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii de luare de mită de la denunțătorul D.G., în formă continuată,

având în vedere cele două activități infracționale repetate ale acestuia, în

realizarea aceleiași rezoluții infracționale, constând în două acțiuni ce

reprezintă elementele constitutive ale infracțiunii continuate de luare de mită

și, ca atare, în baza art. 254 rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat

pe inculpatul M.D. la pedeapsa închisorii pentru această infracțiune.

infracțiunea prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 5 alin. (1), art. 6

și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - fapta din iulie 2007, privind

luarea de mită de la inculpatul L.D. - curtea a constatat, din probele

administrate în cauză, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea acestei

infracțiuni.

In acest sens, curtea

a reținut că inculpatul M.D. a primit de la inculpatul L.D., în perioada 18

iulie 2007 - 25 iulie 2007, un pachet turistic la unitatea hotelieră Y. din

stațiunea Mamaia, județul Constanța, așa cum rezultă din factura de prestări

servicii emisă pe SC A.T. SRL Râmnicu Vâlcea, pentru suma de 4.858 lei, pentru

a proteja activitățile ilicite ale inculpatului L.D., care este și el trimis în

judecată în această cauză pentru dare de mită, pentru ca acesta să obțină

soluție favorabilă în anumite dosare penale aflate pe rolul organelor de

cercetare ale poliției, din cadrul I.P.J. Vâlcea, dosare întocmite în urma unor

plângeri depuse în legătură cu activitățile întreprinse în cadrul grupului de

firme controlat de L.D. sau dosare întocmite ca urmare a unor plângeri penale

formulate de inculpatul L.D. împotriva altor parteneri de afaceri.

legătură cu infracțiunea prevăzută de art. art. 254 C. pen., raportat la art. 5

alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - fapta din august

2008, privind luarea de mită de la inculpatul L.D. - curtea a reținut, din

probele administrate în cauză, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea

acestei infracțiuni, constând în aceea că a pretins și primit de la inculpatul L.D.,

tot un pachet turistic la aceeași unitate hotelieră Y. de pe litoral, în

valoare de 9.056 lei, pentru perioada 03 august 2008 - 10 august 2008, conform

facturii de prestări servicii emisă pe numele SC A.C. SRL Târgu Jiu, tot în

același scop al protejării activităților ilicite ale inculpatului L.D., a

firmelor sale, a rezolvării favorabile a dosarelor penale pe care acesta le

avea în numele său sau în numele firmelor pe care le control pe rolul organelor

de poliție al județului Vâlcea, prevalându-se de funcția de conducere și

control deținută, și anume aceea de șef serviciu investigarea fraudelor și,

ulterior, cea de adjunct al inspectorului șef al I.P.J. Vâlcea.

În acest sens, curtea

a apreciat că aceste două infracțiuni de luare de mită, reținute în sarcina sa,

urmare a primirii de la inculpatul L.D. celor două pachete turistice în valoare

totală de 13.914 lei, au fost dovedite cu conținutul unor convorbiri

telefonice, coroborate cu declarațiile de martori cu privire la aceste

infracțiuni.

Faptul că inculpatul M.D.

a beneficiat de cele două sejururi pe litoral la hotel Y. din Stațiunea Mamaia,

în perioada 3 august - 10 august 2008, respectiv 18 iulie - 25 iulie 2007, a

fost demonstrat prin declarațiile martorilor cât și de înscrisurile ridicate de

la sediul unității hoteliere Y. din Stațiunea Mamaia și de la SC A.C. SRL Târgu

Jiu, care au făcut, în opinia instanței, dovada sigură că inculpatul M.D. a

beneficiat în mod direct împreună cu familia sa de cele două pachete turistice,

în perioadele menționate (vol. I, filele 322-326 dosar urmărire penală, și vol.

IV, filele 171-179 dosar urmărire penală).

Cele două sejururi de

pe litoral, de care a beneficiat inculpatul M.D., s-a considerat că au fost

oferite de către inculpatul L.D., de aceeași firmă denumită inițial SC A.T. SRL

Râmnicu Vâlcea și, ulterior, SC A.C. SRL Târgu Jiu, prin intermediul martorei V.A.M.,

cu care administratorul firmei, C.F., colabora (a se vedea declarația acestuia,

fila 310 dosar urmărire penală), martoră care se prezenta ca fiind „asistenta

învinuitului L.D.” care a solicitat rezervarea apartamentului în hotel Y., pe

perioada 3 august - 10 august 2008, pentru „un prieten al domnului L.D.” (a se

vedea declarația martorei M.A., șef recepție hotel Y., filele 384-386, vol. I

dosar urmărire penală), persoana cazată fiind inculpatul M.D., așa cum rezultă

din probele administrate în cauză.

Curtea nu a primit

susținerile constante ale inculpatului M.D. că nu a fost cazat la hotelul Y.

din Mamaia în perioadele menționate din august 2008, respectiv iulie 2007,

susțineri care, în opinia curții, au fost apreciate nesincere și care nu

reflectă realitatea, în apărarea sa inculpatul invocând și alte situații cum ar

fi aceea că, în legătură cu sejurul din 2007 nu a fost la hotel Y. ci a fost în

Bulgaria și China (a se vedea declarația inculpatului fila 119, vol. I dosar

instanță), situație care s-a considerat a fi infirmată chiar de înscrisurile de

care se prevalează, și anume viza de pe pașaportul turistic (fila 422, vol. II

dosar instanță), pentru că o astfel de viză cu privire la data ieșirii din țară

și data intrării în țară, privește o altă perioadă decât cea în care inculpatul

a fost cazat la hotel Y., și anume perioada 19 august - 25 august 2007, și nu

perioada efectivă a cazării la hotelul Y. menționat, care a fost în perioada

18-25 iulie 2007.

De asemenea, curtea

nu a primit nicio altă susținere a apărării, în sensul că o eventuală cazare în

perioadele menționate nu poate fi reținută ca și luare de mită, întrucât

inculpatul M.D. nu a avut, ca atribuție de serviciu, coordonarea activității

organelor de cercetare penală la nivelul I.J.P. Vâlcea, în legătură cu dosarele

ce le aveau în lucru, aceasta fiind în sarcina altor persoane cu funcții de

conducere.

O atare susținere,

însă, în opinia curții, a fost contrazisă de dispozițiile mai generale vizând

atribuțiile de serviciu ale inculpatului M.D., care a deținut funcția de șef al

S.I.F. pe perioada 1 septembrie 2005 - 15 aprilie 2008, fiind numit ulterior în

funcția de adjunct al șefului I.P.J. Vâlcea, funcții exercitate care vizează și

astfel de atribuții de coordonare și control a activității organelor de poliție

pe linia cercetărilor penale, așa cum rezultă din atribuțiile pe care le avea

conform fișei postului menționate mai înainte.

Totodată, curtea nu a

reținut nici o altă apărare a inculpatului M.D., că nu există dosare penale pe

numele inculpatului L.D. sau a grupului de firme controlat de acesta, înregistrate

înainte de perioada în care se susține că inculpatul L.D. i-ar fi plătit

sejururile din iulie 2007, respectiv august 2008, pentru a proteja activitățile

ilicite ale acestuia și a obține soluții favorabile în aceste dosare, astfel că

nu exista nici un interes ca inculpatul L.D. să cumpere influența inculpatului M.D.,

din moment ce nu exista pe rolul organelor de poliție spre soluționare, astfel

de dosare.

Această susținere a

fost considerată neîntemeiată.

Astfel, există la

dosar procese verbale și anume, procesul verbal din 27 ianuarie 2009 (vol. IV

dosar urmărire penală, filele 368-370), precum și procesul verbal din 9 aprilie

2009 (vol. IV, dosar urmărire penală, filele 291-293), în care sunt consemnate

toate dosarele penale înregistrate la I.P.J. Vâlcea, referitoare la numitul L.D.,

dar se constată din conținutul acestor procese verbale că astfel de dosare sunt

înregistrate în anii 2008 și 2009, deci se aflau în lucru la organele de

poliție, înainte de perioada în care inculpatul L.D. a oferit un sejur la mare

inculpatului M.D., în august 2008, înlăturându-se, astfel, susținerea apărării

că inculpatul L.D. nu avea niciun interes să cumpere influența inculpatului M.D.

Cu referire la faptul

că astfel de dosare penale au fost înregistrate după ce inculpatul L.D. ar fi

oferit, de asemenea, un alt sejur la mare inculpatului M.D., în iulie 2007,

nici această susținere, în sensul că nu exista motivația ca inculpatul L.D. să

plătească sejur gratuit inculpatului M.D., nu a fost primită, deoarece, din

cazierul extrem de bogat al inculpatului L.D., acesta a avut mai multe dosare

penale pe rolul instanțelor și înainte de anul 2007, în care firesc cercetările

penale erau efectuate în condițiile legii, inițial de către organele de

poliție, prin lucrători de poliție subordonați inculpatului M.D.

Față de cele arătate,

curtea a constatat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., art. 6 și art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că inculpatul M.D. a primit

foloase necuvenite, constând în contravaloarea unui pachet turistic în sumă de 4.858

lei, pentru un sejur la mare oferit de inculpatul L.D., în perioada 18 iulie

2007 - 25 iulie 2007, în scopul de a proteja activitățile ilicite ale

inculpatului L.D., ca urmare a atribuțiilor de serviciu pe care acesta le avea

în calitate de ofițer de poliție judiciară, prevalându-se de funcțiile de

conducere și control deținute ca șef al S.I.F. și, ulterior, de adjunct al

șefului I.P.J. Vâlcea.

De asemenea, tot față

de cele arătate, curtea a constatat că sunt întrunite și elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., art. 6

și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că inculpatul M.D.

a primit foloase necuvenite, constând în contravaloarea unui pachet turistic în

sumă de 9.056 lei, pentru un sejur la mare oferit de inculpatul L.D., în

perioada 3 august 2008 - 10 august 2008, în scopul de a proteja activitățile

ilicite ale inculpatului L.D., ca urmare a atribuțiilor de serviciu pe care

acesta le avea, în calitate de ofițer de poliție judiciară, prevalându-se de

funcțiile de conducere și control deținute ca șef al S.I.F. și, ulterior, de

adjunct al șefului I.P.J. Vâlcea.

prevăzută de art. 25 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., rap. la art. 5 alin.

(1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 29 alin.

(1) C. pen., și anume aceea de instigare la dare de mită neurmată de executare,

cu referire la inculpatul A.Ș., pentru care inculpatul M.D. a fost trimis în

judecată, curtea a apreciat că se impune achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., respectiv lipsa unuia din elementele

constitutive ale acestei infracțiuni.

Astfel, în esență,

parchetul a reținut, că inculpatul M.D. l-a instigat în data de 7 august 2008,

pe inculpatul A.Ș., administrator al SC S.I. SRL Horezu, să-i dea mită

comisarului de Gardă Financiară P.V., care efectua un control alături de un alt

comisar, la firma menționată a inculpatului A.Ș., pentru ca acesta să nu să-l

sancționeze pe agentul economic sau să-l sancționeze mai blând.

In acest sens,

parchetul a menționat conținutul interceptării convorbirii telefonice, în care

inculpatul M.D. cerea inculpatului A.Ș., zis „S.”, următoarele: „Fii onorabil

cu el și gata (...) Bagă situația, domne, ce dracu, hai (…)” sugerându-i în

acest mod să-l mituiască pe comisarul Gărzii Financiare P.V. (vol. II, filele123-124

dosar urmărire penală).

Analizând elementele

constitutive ale infracțiunii de instigare de dare de mită, neurmată de

executare, în raport de situația de fapt menționată, curtea a constatat că o

atare infracțiune nu poate să fie reținută în sarcina inculpatului M.D.

Or, în această cauză,

din conținutul convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul M.D. și

inculpatul A.Ș. în legătură cu controlul efectuat la firma sa SC S.I. SRL

Horezu, și anume convorbirile telefonice din 7 august 2009 purtate la ore

diferite - a se vedea procesele verbale de înregistrare a acestora din vol. 2

filele 120, 123, 124, 125, dosar urmărire penală - nu a rezultat că inculpatul M.D.

ar fi procedat la îndemnuri precise convingătoare că A.Ș. să dea mită

comisarului Gărzii financiare Secția Vâlcea - P.V., simplele aluzii și sugestii

- termen uzitat chiar și de către parchet - cu privire la darea de mită, așa

cum rezultă din aceste convorbiri telefonice nefiind suficient de temeinice,

clare, directe care să justifice aprecierea că inculpatul A.Ș. și-a însușit

hotărârea infracțională de a da mită luată de inculpatul M.D. pe care nu a

pus-o în aplicare, mai exact care să justifice transferul în plan intelectiv și

volitiv a hotărârii infracționale a instigatorului la instigat, ceea ce ține de

esența elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, așa cum s-a menționat

mai sus.

În opinia curții, se

impunea cu atât mai mult în acest caz, ca fapta de dare de mită pe care urma să

o săvârșească inculpatul A.Ș. ca urmare a instigării de către inculpatul M.D.

să fie circumstanțiată cu elemente mai sigure, care să o caracterizeze ca fiind

acea infracțiune și nu alta, tocmai pentru a avea în vedere limitele de

pedeapsă pentru infracțiunea la care s-a instigat indispensabile antrenării sau

nu a răspunderii penale a instigatorului.

Or, faptul că

inculpatul M.D. îi spune inculpatului A.Ș. în convorbirile avute cu acesta „fii

onorabil cu el și gata (…) Bagă situația, domne, ce dracu, hai (…)” (vol. 2

fila 123-124 dosar urmărire penală) - acestea sunt singurele expresii sau formulări

pe care parchetul susține acuzația de dare de mită nefiind altele care să

rezulte din alte probe - în opinia curții acestea nu au putut constitui

suportul de fapt al reținerii infracțiunii de dare de mită pe care inculpatul

să o conștientizeze, cu atât mai mult cu cât astfel de termeni extrem de vagi,

generali, aluzivi, lasă loc la diferite interpretări așa cum chiar inculpatul A.Ș.

în declarația sa în cursul judecății (fila 116, vol. I, dosar instanță)

susține, arătând că nu a înțeles semnificația penală a unei fapte atât de grave

cum este darea de mită.

Ca atare, față de

cele arătate, curtea a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzută de art. 25 rap.la art. 255 alin. (1) C. pen. rap.la art.

5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 29

alin. (1) C. pen. cu referire la A.Ș. și, în consecință, în baza art. 11 pct. 2

lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe inculpatul M.D.

pentru această infracțiune.

infracțiunea prev.de art. 25 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000

rap.la art. 248 C. pen. cu aplic.art. 29 alin. (1) C. pen. și cu aplic.art. 1 alin.

(2) C. pen., fapte reținute cu privire la SC S.I. SRL Horezu și SC T. SRL Rm. Vâlcea,

curtea a constatat că, de asemenea, se impune achitarea inculpatului M.D. în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cu referire la

această infracțiune, curtea a constatat, ca și situație de fapt, că la data de

7 august 2008, inculpatul M.D. i-a cerut martorului P.V. - comisar în cadrul

Gărzii Financiare secția Vâlcea, să nu-și îndeplinească în mod corespunzător

atribuțiile de serviciu cu ocazia unui control efectuat la SC S.I. SRL Horezu,

societate care era administrată de inculpatul A.Ș. - așa cum rezultă de altfel

din cele expuse mai sus cu referire la infracțiunea de instigare de dare de

mită - cerându-i să nu sancționeze pe agentul economic sau să-l sancționeze mai

blând, motivând că patronul firmei în cauză, inculpatul A.Ș., este prieten cu

el.

Față de această

situație de fapt, așa cum rezultă din procesul-verbal de înregistrare a

convorbirilor telefonice și din declarațiile martorilor, parchetul a apreciat că,

deși neurmată de executare - comisarul Gărzii Financiare nu a dat curs

solicitării inculpatului M.D., sancționând contravențional agentul economic cu

suma totală de 7.000 lei - fapta întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

publice în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul al unui avantaj

patrimonial, faptă prev.de art. 25 C. pen. rap.la art. 13

2

din Legea

nr. 78/2000 rap. la art. 148 cu aplic.art. 29 C. pen.

Tot în cursul acelei

luni, și anume luna august 2008, mai exact la data de 29 august 2008, curtea a

constatat, așa cum rezultă din acuzarea parchetului confirmată de probele

administrate în cauză, că inculpatul M.D. a cerut unui alt comisar al Gărzii

Financiare secția Vâlcea - B.N., să nu-și îndeplinească corespunzător

atribuțiile de serviciu cu ocazia unui control efectuat la SC T. SRL Vâlcea în

urma căruia s-a constatat că într-o autoutilitară aparținând acestei firme se

aflau unele mărfuri pentru care nu fuseseră emise documente legale de

proveniență pentru traseul Rm. Vâlcea - Craiova, solicitându-i agentului

economic controlat doar minimul prevăzut de lege pentru contravenția

constatată, respectiv 10.000.000 lei vechi, motivând că administratorul firmei

este în relații apropiate cu el.

Pentru această faptă,

neurmată de executare - comisarii Gărzii Financiare au sancționat agentul

economic respectiv cu suma de 1.500 lei și, totodată, au întreprins un control

mai amplu la SC T. SRL Rm. Vâlcea solicitând sprijin în acest sens Gărzii

Financiare sec