ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2241/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2241/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Deliberând
asupra recursului declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr.
27/A-MF din 14 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală
și pentru cauze cu minori și de familie, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 420 din
data de 27 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr.
6603/90/2011, în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 lit. a) cu referire
la art. 76 lit. b) C. pen.; a fost condamnat inculpatul P.N., la 2 ani
închisoare.
În baza art. 65
C. pen., raportat la art. 12 din Legea nr. 678 /2001; s-a aplicat inculpatului pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 6 ani.
În baza art. 13
alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 74 lit. a) cu referire
la art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 65
C. pen., raportat la art. 12 din Legea nr. 678 /2001, s-a aplicat inculpatului pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 6 ani.
În baza art. 33
lit. a), 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa
cea mai grea, de 3 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 6 ani.
S-a dispus ca
inculpatul P.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, în condițiile
art. 57 C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 6 ani.
În baza art. 71
C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.
În baza art. 88
C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive
cu începere de la data de 10 august 2011 până la zi. S-a menținut măsura arestării
preventive.
În baza art. 14,
și urm. C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 5.000 RON daune materiale și
1.000 RON daune morale față de partea civilă S.E.; la 1.000 RON daune morale față
de partea civilă L.A.M.; la 2.000 euro daune materiale și 1.000 RON daune morale,
față de partea civilă B.N.C.; la 2.500 RON daune materiale și 1.000 RON daune morale,
față de partea civilă B.S.C.; la 3.000 RON daune materiale față de partea civilă
B.G.; la 3.000 euro daune materiale și 1.000 RON daune morale, față de partea civilă
B.F.; la 650 euro daune materiale și 1.000 RON daune morale, față de partea civilă
M.F.; la 1.200 euro daune materiale și 1.000 RON daune morale, față de partea civilă
R.G.; la 1.500 euro daune materiale și 1.000 RON daune morale, față de partea civilă
M.V.; la 5.000 euro daune materiale și 1.000 RON daune morale, față de partea civilă
P.C.; la 5.000 euro daune materiale și 1.000 RON daune morale, față de partea civilă
U.E.; la 350 euro daune materiale față de partea civilă P.C.B.; la 1.300 euro daune
materiale și 1.000 RON daune morale, față de partea civilă C.S.; la 200 euro daune
materiale și 1.000 RON daune morale, față de partea civilă Z.G.A.; la 1.000 euro
daune materiale și 300 euro daune morale față de partea civilă M.A.; la 140 euro
daune materiale și 1.000 RON daune morale, față de partea civilă F.L.C.; la 2.000
RON daune materiale și 1.000 RON daune morale față de partea civilă B.D.; la 3.000
euro daune materiale și 1.000 RON daune morale, față de partea civilă C.A.S.; la
850 RON daune materiale și 1.000 RON daune morale, față de partea civilă C.N.; la
900 euro daune materiale față de partea civilă D.A.; la 1.000 euro daune materiale
și 1.000 RON daune morale, față de partea civilă S.M.A.
S-a luat act că
părțile vătămate N.A.A., N.S., D.I., M.S., S.D.I. și S.V. nu se constituie părți
civile.
În baza art. 163,
art. 353 și art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menținut măsura asiguratorie
a sechestrului asupra unui bun imobil aparținând inculpatului P.N., respectiv asupra
imobilului teren în suprafață de 3025 mp situat în comuna R., sat R.1, județul Vâlcea,
împreună cu o casă de locuit construită din lemn, acoperită cu țiglă, compusă din
3 camere și sală, precum și cu anexa - un fanar din lemn acoperit cu carton, dispusă
de procuror prin ordonanța din data de 26 septembrie 2011.
Onorariile pentru
apărătorii desemnați din oficiu pentru părțile vătămate și civile, au rămas în sarcina
statului, urmând a fi plătite anticipat din fondul special al M.J.
În baza art. 191
alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 5.000 RON cheltuieli judiciare
față de stat.
Pentru a pronunța
sentința menționată, instanța de fond a reținut că la data de 30 decembrie 2011
s-a înregistrat, sub nr. 6603/90/2011, rechizitoriul Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Vâlcea, prin
care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului
P.N. pentru a fi condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite
de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea
art. 33 lit. a) C. pen.
Prin rezoluția
din data de 16 iulie 2007 s-a dispus începerea urmăririi penale față de P.N. și
T.I., ulterior, prin ordonanța din data de 20 mai 2011, cercetările au fost extinse
și cu privire la P.I.C. Tot astfel, prin ordonanțele din datele de 21 octombrie
2011 și 25 noiembrie 2011 s-a dispus, cu privire la inculpatul P.N., extinderea
cercetărilor, începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale,
pentru toate actele materiale ale infracțiunii continuate de trafic de persoane
și pentru infracțiunea de trafic de minori.
Prin probatoriul
administrat s-a reținut de procuror următoarea situație de fapt:
Organele de cercetare
penală s-au sesizat în cursul anului 2006 cu privire la faptul că persoane din județul
Vâlcea au racolat prin înșelăciune cetățeni români pe care i-au transportat în Grecia
pentru muncă, obținând sume de bani din transport și exploatarea prin diferite munci.
Astfel de activități
au fost desfășurate de inculpatul P.N., sprijinit de învinuita T.I., în perioada
în care cei doi au avut o relație de concubinaj, aceștia racolând persoane pe care
le asigurau de existența unor locuri de muncă certe, în condiții avantajoase și
cu remunerație atractivă, însă, după transportul acestora în Grecia, efectuat sau
coordonat de inculpatul P.N., fie nu li se asigura locul de muncă promis, fie remunerarea
era infimă în raport cu munca prestată, o parte din contravaloarea muncii fiind
reținută sub pretextul datorării unor comisioane.
În primăvara anului
2007 părțile vătămate S.E. și L.A.M. au fost determinate să plece în Grecia, prin
promisiunile mincinoase ale inculpatului P.N., care a susținut că le poate facilita
obținerea unui loc de muncă în condiții bune, mai mult având chiar posibilitatea
încheierii unui contract de muncă. Aceeași modalitate de inducere în eroare a fost
folosită și în cazul părților vătămate B.N.C., B.S.C., B.G. și B.F., acestora numita
T.I. spunându-le că le poate obține locuri de muncă în Grecia prin intermediul „soțului”
ei, inculpatul P.N.
De deplasarea
în Grecia s-a „ocupat” P.N., care a direcționat părțile vătămate către locurile
de muncă (demolări, îngrijirea oilor), dovedindu-se însă că acesta nu le asigurase
dinainte ori că încasa întreaga sumă de bani ce li se cuvenea persoanelor care munceau.
Începând cu anul
2009, P.N. a fost sprijinit în activitatea de racolare și transport de către învinuitul
P.I.C. Activitatea de recrutare se desfășura fie de către P.N., fie de legături
ale acestuia, în Vâlcea sau în alte județe, aria de racolare extinzându-se în timp.
Condițiile de muncă erau de fiecare dată prezentate sau confirmate de inculpatul
P.N., care dispunea și cu privire la transportul și transferul către patronii greci.
Persoanele recrutate
erau induse în eroare la momentul acordului de a pleca în Grecia, dovedindu-se că,
odată ajunse acolo, le sunt reținute actele de identitate, condițiile de cazare
sunt total improprii (e.g. corturi de nailon improvizate, saltele pe pământ, apă
nepotabilă), persoanele care muncesc sunt „alese”, condițiile de plată sunt inferioare
celor promise, victimele fiind determinate că acumuleze datorii pentru a-și asigura
existența și astfel constrânse să muncească în condițiile impuse.
În primăvara anului
2009 s-a procedat în această modalitate în privința părților vătămate M.F., R.G.,
M.V. și B.M.C., în cazul celui din urmă dovedindu-se că inculpatul P.N. nici nu
găsise locul de muncă la momentul efectuării transportului. Către sfârșitul lunii
noiembrie 2009, inculpatul P.N. a profitat de unele legături pe care și le făcuse
în zona județului Gorj, unde a început să-și „dezvolte piața ofertei”, astfel fiind
induși în eroare P.C., U.E. și R.B.D., cărora li s-a promis obținerea unor locuri
de muncă în agricultură, în condiții avantajoase, în realitate aceștia ajungând
să muncească doar pentru a se putea hrăni.
Tot astfel, în
luna ianuarie 2010, cu promisiunea obținerii unor locuri de muncă bine plătite și
asigurarea unor condiții bune de cazare și hrană, inculpatul P.N. a racolat mai
multe persoane din județul Vâlcea, printre care părțile vătămate P.C.B., C.S., Z.G.A.
și M.A. În Grecia însă, inculpatul nu avea stabilite locurile de muncă, ci efectiv
a „plimbat” victimele în speranța găsirii unor oferte de la patronii greci și, cu
toate acestea, a pretins comisioane pentru „serviciul” făcut, încasând totdată bani
și la momentul transferării către patroni.
Inculpatul P.N.
și-a continuat activitatea de racolare și transport și, în luna martie 2010, deși
i se promisese un alt loc de muncă, partea vătămată F.L.C. a fost transferată pentru
a munci în agricultură; mai mult, condițiile privind plata, hrana și cazarea erau
cu totul altele de cât cele promise la plecare de către inculpat, iar părții vătămate,
ca și în cazul altora, i-a fost reținut actul de identitate.
Același mod de
operare a fost folosit de inculpat și pentru a duce în Grecia pe numiții D.M. și
P.I.A. Ulterior, în cursul lunii noiembrie 2010, în timp ce inculpatul P.N. îi readucea
în țară pe cei doi, a fost oprit și interogat de autoritățile române pentru fapta
de trafic de persoane, fără însă ca acest incident să îl fi alarmat în vreun fel
pe inculpat, care și-a continuat activitatea.
În luna ianuarie
2011, cunoscând faptul că S.M.A. era minor, de altfel primind chiar procură de la
mama acestuia, pentru a-l însoți în străinătate, inculpatul P.N. l-a determinat
să creadă că îi va obține un loc de muncă sigur și bine plătit. În Grecia minorul
a fost mutat în repetate rânduri la diverse locuri de muncă și, la un moment dat,
chiar abandonat deși acesta îi spusese inculpatului că vrea să se întoarcă în țară.
Profitând de legăturile
pe care le avea cu persoane din Craiova, în aprilie 2011 inculpatul P.N. a efectuat
transportul în Grecia pentru numiții N.A.A., N.S., D.I., M.S., S.D.I., S.V., B.D.,
C.A.S., C.N., A.F.D., pe care le-a transferat unui patron grec, de asemenea cunoscut.
Tot astfel, în
luna iulie 2011, inculpatul P.N. a racolat și partea vătămată D.A., căruia i-a promis
un loc de muncă stabil și bine remunerat, cu hrana și cazarea asigurate. După transportul
către Grecia, aceasta a fost transferată patronului grec și i s-a luat actul de
identitate. Mai mult, la scurt timp inculpatul a dus și alte persoane la același
loc de muncă, deși remunerațiile pentru munca prestată nu fuseseră achitate nici
pentru cele deja prezente. În această modalitate era evident că se urmărea „supraaglomerarea”
la un anumit loc de muncă, cu consecințele schimbării acestuia (generatoare de noi
comisioane) sau creșterii gradului de îndatorare al celor ce așteptau să „iasă la
muncă”.
Înșelăciunea la
momentul recrutării a vizat, astfel, chiar elementul determinant pentru care victimele
au apelat la serviciile inculpatului, și anume ocuparea unui loc de muncă stabil,
cu anumite condiții privind programul, hrana și cazarea. În contextul complexei
activități infracționale desfășurate, inculpatul a perceput comisioane pentru fiecare
persoană, a organizat plecarea acestora, și uneori le-a facilitat și cazarea în
vederea plecării.
Pe lângă manoperele
de inducere în eroare cu privire la obținerea locului de muncă, inculpatul P.N.
și-a format și o practică de deținere a controlului asupra victimelor, cărora li
se rețineau actele de identitate, care nu le erau restituite decât în condițiile
achitării unei sume de bani. Totodată, victimele erau determinate să-și epuizeze
resursele financiare prin achitarea constantă a cheltuielilor de cazare și transport,
cauzate de modalitatea în care erau „dirijate” de către „locurile de muncă” din
Grecia, în fapt destinații fără finalitate în ce privește posibilitatea prestării
unei munci, urmărindu-se așadar încă de la început punerea lor într-o stare de dependență,
de aservire. Victimele erau trimise către locuri de muncă inexistente în realitate,
ocupate sau libere pentru foarte scurt timp, în scopul asigurării fluxului forței
de muncă la locații, dar și al asigurării obținerii unor comisioane repetate, percepute
la fiecare „găsire” a unui nou loc de muncă.
Mai mult, în cazul
unora dintre victime, s-a practicat și instituirea unor „comisioane” pentru „eforturile”
de a fi găsit locurile respective de muncă, precum și trecerea în regim de „datorie”
către aceștia a sumelor infime de bani pe care, eventual, le dădeau victimelor pentru
hrană.
Folosirea unor
mecanisme de constrângere a victimelor, concretizate, printre altele, în înșelare,
presiune psihică, izolare, agresiune verbală sau fizică, are drept consecință alterarea
unui eventual consimțământ inițial, exprimat de victimă. Vulnerabilitatea victimelor,
datorată lipsei experienței de viață a unora, situațiilor familiale, gradului ridicat
de sugestibilitate, lipsei educației, instruirii sau oportunităților de angajare,
precum și lipsa unei culturi a migrației, le-a plasat în situații de inferioritate,
context în care este exclusă ideea exprimării unui consimțământ liber și în cunoștință
de cauză de către acestea. În condițiile expuse anterior, victimele s-au confruntat
cu situația inexistenței unei opțiuni, fiind practic constrânse să accepte conduita
ce li se impunea, respectiv munca „la negru”, în orice condiții de remunerare, muncă,
protecție, securitate a muncii etc.
Tot în cadrul
exercitării unor forme de abuz, specifice de altfel exploatării prin muncă, s-au
înscris privările fizice, somn, mâncare, necesități, îngrijire medicală, restrângerile
de libertate, intimidările, amenințările, manipularea emoțională, izolarea și restricțiile
sociale (restricționarea mișcării, timpului, restricționarea contactului cu alte
persoane, relocarea frecventă), insecuritatea legală, reținerea documentelor, condiții
de muncă și trai cu risc crescut sau abuzive (timp de lucru abuziv, condiții de
trai periculoase sau vătămătoare, în spații nesigure, neigienice sau supraaglomerate),
precum și riscurile asociate cu marginalizarea (excluderea culturală și socială,
inclusiv adaptare limitată și limitări lingvistice în condițiile unei limbi și culturi
total diferite, acces limitat la servicii publice, inclusiv sănătate).
Pe lângă această
practică, față de victime au fost exercitate și forme de constrângere sau agresiune
în scopul împiedicării plecării și sesizării autorităților ori al înăbușirii oricăror
pretenții. În aceste împrejurări, fără mijloace materiale, doar unele dintre victime
au reușit să se întoarcă în țară, fie pentru că și-au mai permis să-și achiziționeze
bilet, fie apelând la familie, fie reușind să anunțe autoritățile.
Organele de urmărire
penală au fost sesizate în cazul a 32 de persoane (S.E., L.A.M., B.N.C., B.S.C.,
B.G., B.F., M.F., R.G., M.V., B.M.C., P.C., U.E., P.C.B., C.S., Z.G.A., M.A., F.L.C.,
N.A.A., N.S., D.I., M.S., S.D.I., S.V., B.D., C.A.S., C.N., D.A., D.M., P.I.A.,
A.F.D., R.B.D., S.M.A.), dintre acestea 29 arătând că înțeleg să participe în procesul
penal în calitate de părți vătămate (cu excepția numiților P.M.A., A.F.D. și R.B.D.-audiați
ca martori), iar 27 dintre acestea au învederat, până la terminarea urmăririi penale,
că se constituie părți civile în procesul penal, după cum urmează: S.E. 5.000 RON
daune materiale și 10.000 RON daune morale, L.A.M. 2.500 RON daune morale, B.N.C.
2.000 euro daune materiale și 3.500 RON daune morale, B.S.C. 2.500 RON daune materiale
și 1500 lei daune morale, B.G. 3.000 RON daune materiale, B.F. 3.000 euro daune
materiale și 4.000 RON daune morale, M.F. 650 euro daune materiale și 15.000 RON
daune morale, R.G. 1.200 euro daune materiale și 10.000 RON daune morale, M.V. 1.500
euro daune materiale și 2.000 RON daune morale, P.C. 5.000 euro daune materiale
și 5.000 RON daune morale, U.E. 5.000 euro daune materiale și 5.000 RON daune morale,
P.C.B. 350 euro daune materiale, C.S. 1.300 euro daune materiale și 15.000 RON daune
morale, Z.G.A. 200 euro daune materiale și 2.000 RON daune morale, M.A. 1.000 euro
daune materiale și 300 euro daune morale, F.L.C. 140 euro daune materiale și 80.000
RON daune morale, N.A.A. 3.200 RON daune materiale și 10.000 RON daune morale, N.S.
1.500 RON daune materiale și 12.000 RON daune morale, D.I. 1.200 RON daune materiale
și 12.000 RON daune morale, M.S. 3.500 RON daune materiale și 5.000 RON daune morale,
S.D.I. 4.000 RON daune materiale și 6.000 RON daune morale, S.V. 500 euro daune
materiale, B.D. 2.000 RON daune ateriale și 10.000 RON daune morale, C.A.S. 3.000
euro daune materiale și 5.000 RON daune morale, C.N. 850 RON daune materiale și
10.000 RON daune morale, D.A. 900 euro daune materiale, S.M.A. 1.000 euro daune
materiale și 4.000 RON daune morale.
La primirea dosarului,
instanța de fond a verificat din oficiu regularitatea actului de sesizare precum
și competența de soluționare, conform art. 300 C. proc. pen., a constatat că rechizitoriul
este întocmit conform art. 263 C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei
revenind Tribunalului, conform art. 21 din Legea nr. 678/2001.
De asemenea, s-a
verificat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului,
conform cerințelor prevăzute de art. 300
1
și 300
2
C. proc.
pen.
Judecata a avut
loc cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 24 din Legea nr. 678/2001, cu referire
Ia art. 290 alin. (2) și (3) C. proc. pen., cu excepția soluționării cererilor de
liberare provizorie sub contol judiciar care au fost soluționate în ședință publică,
conform deciziei nr. 2 din 9 ianuarie 2009 pronunțată în interesul legii de
Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțele judecătorești,
conform art. 414 alin. (3) C. proc. pen.
În cauză, au fost
administrate probe cu acte, declarații de inculpat, declarații de părți vătămate,
unele dintre acestea s-au constituit părți civile și declarațiile martorilor P.I.A.,
A.F.D., R.B.D., U.I.G., S.G.D., D.V.C., E.S., Z.M., M.C.V., M.D., M.C., A.I., C.C.A.,
precum și declarațiile martorilor propuși de inculpat, respectiv, G.V. și P.I.I.
Din probele administrate,
atât în faza urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești (declarații de părți
vătămate, inculpat, declarații de martori, percheziții domiciliare și informatice,
interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor, înregistrări în mediul
ambiental și înregistrări de imagini, verificări la instituții bancare, verificări
efectuate de organele de urmărire penală, acte întocmite de investigatorul sub acoperire)
a rezultat că organele de urmărire penală au realizat o corectă stabilire a situației
de fapt, astfel cum a fost reținută prin rechizitoriu, fiind pe deplin dovedite
faptele reținute în sarcina inculpatului P.N.
Instanța de fond
a apreciat că fapta inculpatul P.N. constând în aceea că, în perioada 2007-2011,
sprijinit de alte persoane, a racolat, a transportat ori a transferat un număr de
31 de persoane în scopul exploatării acestora prin muncă în Grecia, obținând din
această activitate și beneficii de ordin pecuniar prin încasarea unor comisioane,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane în formă
agravată și continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea
nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Astfel, potrivit
art. 12 din Legea nr. 678/2001 modificată, constituie trafic de persoane recrutarea,
transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare,
violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune,
abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra
sau de a-și exprima voința, prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani
ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate
asupra altei persoane, în scopul exploatării acelei persoane.
În conformitate
cu art. 2 pct. 2 din aceeași lege, prin exploatarea unei persoane se înțelege, între
altele, executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu
încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și
securitate, precum și orice altă formă de exploatare prin încălcarea unor libertăți
și drepturi fundamentale.
Textul de lege
instituie condiții alternative și nu cumulative, raportat la exploatarea muncii
unei persoane, victimă a traficului, care se realizează atât prin desfășurarea unei
activități lucrative în mod forțat, cât și prin executarea unei munci sau îndeplinirea
de servicii cu încălcarea normelor legale privind natura și condițiile de muncă,
salarizare, sănătate și securitate. Lucrătorii fără contract de muncă nu au dreptul
la concediu de odihnă, nu beneficiază de indemnizațiile sau sporurile cuvenite,
nu au acces la medicație și spitalizare corespunzătoare, nu au un program de lucru
normal iar plata se face în funcție de „bunăvoința” patronului, practic la „mica
înțelegere” și fără a exista o dată fixă pentru acordarea salariului.
Prin urmare, constituie
infracțiunea de trafic de persoane recrutarea unor persoane în vederea exploatării
prin executarea unor munci, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de
muncă, salarizare, sănătate și securitate, prin transportarea acestora în străinătate,
neplata muncii, lipsirea de cazare și de hrană corespunzătoare, reținerea sau încercarea
de reținere a actelor și abandonarea lor, fără resurse.
S-a apreciat că
împrejurarea că inculpatul organiza plecarea peste hotare a victimelor, le caza
în vederea plecării, le asigura transportul, uneori atrăgându-li-se atenția să nu
intre în relații cu alte persoane sau ce anume să declare la autoritățile vamale,
reprezintă elemente din care rezultă că acesta cunoștea faptul că victimelor nu
li se asigurau condițiile legale pentru muncă și rezidență, iar această activitate
infracțională se circumscrie prevederilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Pe de altă parte,
la infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea
nr. 678/2001 nu se cere ca exploatarea persoanelor să se fi și realizat în fapt,
iar infracțiunea are autonomie indiferent de incriminarea prin alte acte normative
a faptei de exploatare a persoanelor.
Ca mijloc de săvârșire
a infracțiunii s-au folosit atât înșelăciunea (cu prilejul recrutării și ulterior),
cât și constrângerea dată de îngrădirea posibilității de circulație, prin lipsirea
victimelor de orice mijloace pecuniare. De asemenea, asupra unora dintre victime
s-au exercitat presiuni pentru a nu părăsi locațiile în care fuseseră trimise.
De cele mai multe
ori, ca și în cauza pendinte, traficul de persoane presupune continuarea activităților
specifice, inițiate pe teritoriul statului de origine al victimelor (recrutarea,
transportul, cazarea), și pe teritoriul statului de destinație (transferarea, cazarea,
primirea). S-a putut vorbi astfel de un caracter transnațional și transfrontalier
în realizarea căruia au fost implicate mai multe persoane cu roluri determinate
și care, prin acțiuni fie simultane, fie succesive, au conlucrat nemijlocit la comiterea
faptei, nu numai în baza unei înțelegeri prealabile exprese sau tacite, ci și în
baza unei înțelegeri survenite în timpul executării. Cooperarea persoanelor care
acționează împreună la efectuarea actelor de executare produce un efect intimidant
asupra victimei și îi diminuează posibilitățile de a se opune acțiunilor acestora,
sporind totodată șansele lor de reușită. Prin efectuarea nemijlocită a uneia dintre
acțiunile ce caracterizează traficul de persoane, fiecare participant își aduce
contribuția sa directă la săvârșirea infracțiunii și va fi tras la răspundere penală
în calitate de coautor, pentru forma agravată a infracțiunii de trafic de persoane,
prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. Activitatea
infracțională de trafic de persoane a avut la bază o rezoluție unică, întemeiată
pe reprezentarea de ansamblu a activității pe care urmăreau să o efectueze, astfel
încât sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.
Pe cale de consecință
și având în vedere textul de lege menționat mai sus [art. 12 alin. (1) din Legea
nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.] precum și probele menționate,
instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii.
La individualizarea
pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv,
limitele speciale ale pedepsei prevăzute de norma juridică specială, faptul că inculpatul
a negat comiterea faptelor, arătând că nu a promis niciodată cuiva obținerea vreunui
loc de muncă pentru ca apoi să adopte o atitudine oscilantă. Învederând că a dus
„pe datorie” persoane în Grecia la unele locuri de muncă, apoi că a efectuat doar
transportul ocazional al unor persoane, faptul că inculpatul a negat și reținerea
actelor de identitate, explicând identificarea acestora la percheziția domiciliară
prin faptul că au fost uitate la el de deținători. De altfel, susținerile inculpatului
au fost infirmate de materialul probator administrat, din care rezultă fără echivoc
activitatea inculpatului privind atât recrutarea de persoane în România în vederea
exploatării prin muncă în Grecia, cât și efectuarea transportului către Grecia ori
transferarea acestor persoane către „patronii” greci, unde munca prestată nu a fost
remunerată ori sumele primite au fost infime. De asemenea, nici susținerile inculpatului
privind actele de identitate nu au reflectat adevărul, prin probele administrate
stabilindu-se cu certitudine practica instituită de acesta în sensul reținerii actelor
de identitate ale victimelor până ia recuperarea nu numai a cheltuielilor de transport,
ci și a unor comisioane neaduse inițial la cunoștința victimelor, ori predarea actelor
către „patronii” greci.
S-au aplicat dispozițiile
art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. a) C. pen., deoarece din certificatul de
cazier judiciar a rezultat că inculpatul nu are antecedente penale, are doi copii
în întreținere rezultați dintr-o căsătorie destrămată, mai are de întreținut copii
fratelui acestuia care a decedat, mama acestora părăsindu-i, are de întreținut și
pe mama acestuia care este grav bolnavă.
În baza art. 65
C. pen., raportat la art. 12 din Legea nr. 678/2001, inculpatului i s-a aplicat
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza
a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice
sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul
autorității de stat; c) dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie
ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul
pentru săvârșirea infracțiunii, pe o durată de 6 ani, aplicarea acestei pedepse
fiind obligatorie, conform textelor de lege menționate mai sus. S-a apreciat că
inculpatul, săvârșind infracțiuni de o asemenea gravitate, nu poate să fie ales
în autoritățile publice sau în funcții elective publice, să ocupe o funcție implicând
exercițiul autorității de stat sau să fie șofer pe orice mijloc auto de transport
persoane în condițiile în care s-a folosit de această profesie pentru săvârșirea
infracțiunii de mai sus.
Din conținutul
acelorași probe a rezultat că inculpatul, în luna ianuarie 2011, cunoscând faptul
că S.M.A. era minor, de altfel primind chiar procură de la mama acestuia, pentru
a-l însoți în străinătate, l-a determinat să creadă că îi va obține un loc de muncă
sigur și bine plătit. În Grecia minorul a fost mutat în repetate rânduri la diverse
locuri de muncă și, la un moment dat, chiar abandonat deși acesta îi spusese inculpatului
că vrea să se întoarcă în țară. Pe cale de consecință, inculpatul a săvârșit și
infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 678/2011, text de lege în baza căruia a fost condamnat la pedeapsa închisorii.
La individualizarea
pedepsei instanța de fond a avut în vedere aceleași criterii, anterior menționate,
precum și motivele pentru care a aplicat circumstanțele atenuante personale prevăzute
de art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. a) C. pen.
În baza art. 65
C. pen., raportat la art. 12 din Legea nr. 678/2001, inculpatului i s-a aplicat
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza
a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice
sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul
autorității de stat; c) dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie
ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul
pentru săvârșirea infracțiunii, pe o durată de 6 ani, aplicarea acestei pedepse
fiind obligatorie, conform textelor de lege menționate mai sus.
De altfel, s-a
apreciat că inculpatul, săvârșind infracțiuni de o asemenea gravitate, nu poate
să fie ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, să ocupe o
funcție implicând exercițiul autorității de stat sau să fie șofer pe orice mijloc
auto de transport persoane în condițiile în care s-a folosit de această profesie
pentru săvârșirea infracțiunii de mai sus.
În baza art. 33
lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen., instanța de fond a contopit pedepsele stabilite
în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de
6 ani.
Pe cale de consecință,
s-a dispus ca inculpatul P.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare,
în condițiile art. 57 C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de
6 ani.
În baza art. 71
C. pen., instanța de fond i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen. respectiv,
dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b)
dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; c) dreptul
de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate,
de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii,
pe aceleași considerente și raționamente care au stat la baza aplicării pedepselor
complementare.
S-a constatat
că prin ordonanța procurorului din 10 august 2011 în Dosarul nr. 113D/P/2006 s-a
dispus reținerea preventivă a inculpatului, iar prin încheierea nr. 76 din 11 august
2011 pronunțată de Tribunalul Vâlcea s-a dispus arestarea preventivă a acestuia.
Pe cale de consecință și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată
durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 10 august 2011
până la zi. De asemenea, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului,
deoarece ss-a considerat că subzistă temeiurile ce au stat la baza arestării inculpatului
și la data soluționării cauzei în fața instanței de fond.
În temeiul
art. 14 și urm. raportat la art. 998 C. civ. din anul 1864, la care face trimitere
art. 6 din Noul C. Civ., instanța de fond l-a obligat pe inculpat la 5.000 RON daune
materiale și 1.000 RON daune morale față de partea civilă S.E.; la 1.000 RON daune
morale față de partea civilă L.A.M.; la 2.000 euro daune materiale și 1.000 RON
daune morale, față de partea civilă B.N.C.; la 2.500 RON daune materiale și 1.000
RON daune morale, față de partea civilă B.S.C.; la 3.000 RON daune materiale față
de partea civilă B.G.; la 3.000 euro daune materiale și 1.000 RON daune morale,
față de partea civilă B.F.; la 650 euro daune materiale și 1.000 RON daune morale,
față de partea civilă M.F.; la 1.200 euro daune materiale și 1.000 RON daune morale,
față de partea civilă R.G.; la 1.500 euro daune materiale și 1.000 RON daune morale,
față de partea civilă M.V.; la 5.000 euro daune materiale și 1.000 RON daune morale,
față de partea civilă P.C.; la 5.000 euro daune materiale și 1.000 RON daune morale,
față de partea civilă U.E.; la 350 euro daune materiale față de partea civilă P.C.B.;
la 1.300 euro daune materiale și 1.000 RON daune morale, față de partea civilă C.S.;
la 200 euro daune materiale și 1.000 RON daune morale, față de partea civilă Z.G.A.;
la 1000 euro daune materiale și 300 euro daune morale față de partea civilă M.A.;
la 140 euro daune materiale și 1.000 RON daune morale, față de partea civilă F.L.C.;
la 2.000 RON daune materiale și 1.000 RON daune morale față de partea civilă B.D.;
la 3.000 euro daune materiale și 1.000 RON daune morale, față de partea civilă C.A.S.;
la 850 RON daune materiale și 1.000 RON daune morale, față de partea civilă C.N.;
la 900 euro daune materiale față de partea civilă D.A.; la 1.000 euro daune materiale
și 1.000 RON daune morale, față de partea civilă S.M.A.
S-a luat act că
părțile vătămate N.A.A., N.S., D.I., M.S., S.D.I. și S.V. nu s-au constituit părți
civile, conform declarațiilor atașate la dosar.
În baza art. 163,
art. 353 și art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., instanța de fond a menținut
măsura asiguratorie a sechestrului asupra unui bun imobil aparținând inculpatul
P.N., respectiv asupra imobilului teren în suprafață de 3025 mp situat în comuna
R., sat R.1, județul Vâlcea, împreună cu o casă de locuit construită din lemn, acoperită
cu țiglă, compusă din 3 camere și sală, precum și cu anexa-un fanar din lemn acoperit
cu carton, dispusă de procuror prin ordonanța din data de 26 septembrie 2011.
Împotriva acestei
sentințe penale au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Vâlcea și inculpatul
P.N.
Parchetul a criticat
hotărârea sub aspectul greșitei individualizării a pedepselor aplicate inculpatului,
pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina acestuia de trafic de persoane
majore și, respectiv, de persoane minore, ambele în formă continuată, în raport
de circumstanțele personale acestuia, și anume atitudinea nesinceră, gravitatea
și amploarea activității infracționale desfășurată de acesta.
Inculpatul P.N.
a criticat hotărârea, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de
trafic de persoane, invocând în acest sens probele administrate în cauză din interpretarea
cărora rezultă că el se ocupa cu transportul părților vătămate și nu avea cunoștință
de situația dificilă reclamată de acestea odată ajunse în țara de destinație, respectiv
Grecia.
În subsidiar,
a solicitat redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia, ținând seama
de circumstanțele reale ale cauzei, cât și de situația sa juridică, întrucât nu
este cunoscut cu antecedente penale.
Prin decizia penală
nr. 27/A-MF din 14 martie 2013 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru
cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Vâlcea împotriva
sentinței penale nr. 420 din data de 27 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul
Vâlcea în Dosarul nr. 6603/90/2011, a desființat, în parte, sentința penală și rejudecând,
a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, a înlăturat aplicarea
dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și a majorat pedepsele aplicate inculpatului,
astfel:
- de la 2 ani
închisoare, la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de
art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen.;
- de la 3 ani
închisoare, la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de
art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.
În baza art. 33
lit. a) C. pen. și art. 34 C. pen., a contopit pedepsele și a dispus executarea
pedepsei celei mai grele, de 5 ani închisoare, menținând restul dispozițiilor sentinței
penale atacate.
A constatat legalitatea
și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P.N., aflat în Penitenciarul
Colibași, măsură pe care a menținut-o și a dedus la zi prevenția.
A respins, ca
nefondat, apelul declarat de inculpatul P.N. împotriva sentinței instanței de fond.
Pentru a pronunța
decizia menționată, examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor invocate,
precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art. 371
C. proc. pen., instanța de apel a apreciat că apelul declarat de parchet este fondat,
iar cel al inculpatului P.N. este nefondat.
Analizând în mod
coroborat probatoriul administrat în cauză, conform dispozițiilor art. 63 C. proc.
pen., care stabilesc că aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor
probelor administrate pentru aflarea adevărului, acestea neavând valoare dinainte
stabilită, Curtea a constatat că vinovăția inculpatului P.N., care a negat orice
implicare în traficarea părților vătămate din cauză, este dovedită și ea rezultă
din speță, fiind confirmată de declarațiile părților vătămate, martorilor, din perchezițiile
domiciliare și informatice, din interceptarea și înregistrarea convorbirilor și
comunicărilor telefonice, înregistrările din mediul ambiental și înregistrări de
imagini, verificări la instituțiile bancare, precum și cele efectuate de organele
de urmărire penală și de instanța de judecată.
Din coroborarea
probelor enunțate, Curtea a constatat că, în speță, sunt conturate elementele constitutive
ale infracțiunilor de trafic de persoane minore și majore, pentru care inculpatul
P.N. este trimis în judecată și că acestea se caracterizează prin inițierea și continuarea
pe o perioadă lungă de timp a unor activități specifice de transport, cazare și
exploatare prin muncă a unui număr mare de victime, activitate inițiată pe teritoriul
țării noastre (recrutarea, transportul, cazarea), dar și pe teritoriul statului
de destinație (transferarea, cazarea, primirea în Grecia).
Actele și lucrările
dosarului denotă un caracter transnațional și transfrontalier al activității descrise
mai sus, în desfășurarea căreia au fost implicate mai multe persoane cu roluri determinate,
care au conlucrat la comiterea infracțiunii de trafic de persoane, cât și foarte
multe persoane ce au fost aservite prin supunerea la activități lucrative în mod
forțat, cât și prin executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii cu încălcarea
normelor legale privind natura și condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.
S-a apreciat că
probele dosarului evidențiază, fără echivoc, că s-au exercitat presiuni atât cu
prilejul recrutării cât și ulterior, asupra acestor victime, fiind supuse la condiții
de muncă inumane, prin transportarea acestora în străinătate, neplata muncii, lipsa
de cazare și hrană corespunzătoare, plata pentru prestarea muncii făcându-se uneori
la limita de supraviețuire a părților vătămate, rămânând efectiv la bună voința
patronului, în condițiile în care erau lucrători fără contract de muncă și deci
în afara protecției normelor legale.
Pe parcursul cercetărilor
desfășurate în cauza pendinte, inculpatul a negat comiterea faptelor, ce se încadrează,
în drept, în dispozițiile incriminate de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea
nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv, de art. 13
alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, în raport cu minorul traficat S.M.A. Acesta
a susținut, contrar evidenței probelor, că nu a promis niciodată vreunei persoane
obținerea unui loc de muncă în străinătate, pentru ca, apoi, să facă o mărturisire
calificată, învederând instanței că a transportat „pe datorie” persoane în Grecia
la diverse locuri de muncă, negând însă implicarea lui în activitatea de reținere
a actelor de identitate, de recrutare a persoanelor din România în vederea exploatării
prin muncă în Grecia, ori transferarea victimelor în vederea exploatării prin muncă
în Grecia către patronii greci, care ori nu le plăteau munca prestată ori sumele
predate erau infime, la limita supraviețuirii părților vătămate.
S-a reținut că
din probele dosarului rezultă aceea că activitatea de trafic de persoane, desfășurată
de inculpat se evidențiază prin folosirea de către acesta a unor modalități de inducere
în eroare a părților vătămate, care vizau la momentul recrutării promisiunile de
ocupare a unui loc de muncă stabil, cu anumite condiții satisfăcătoare, privind
programul de lucru, hrana și cazarea. Ca urmare a legăturilor infracționale în scopul
desfășurării activității de trafic de persoane, inculpatul reușea să perceapă comisioane
pentru fiecare victimă traficată, să organizeze transportul acestora și uneori să
le faciliteze cazarea în vederea plecării, dar și în țara de destinație.
Pe lângă manoperele
de inducere în eroare, cu privire la obținerea locului de muncă, inculpatul P.N.
își formase obiceiul, confirmat de elementele de probă din dosar, de a deține controlul
victimelor prin reținerea actelor de identitate, în schimbul restituirii acestora,
percepând chiar comisioane.
În acest sens,
s-au avut în vedere declarațiile părților vătămate S.E. [„P.N. s-a dus la gențile
noastre și ne-a luat actele (...) în momentul în care am văzut că ne fuseseră luate,
am intrat într-o stare de panică, am țipat și am vrut să mă arunc de la etaj”],
P.C., care afirma în declarația sa că trebuia predată suma de 150 euro de persoană
pentru a ridica buletinele de identitate de la inculpat, spusele acestuia fiind
confirmate și de depozițiile părților vătămate B.G. și U.E. Totodată, interceptările
telefonice aflate la dosar, au confirmat implicarea inculpatului în transportul
persoanelor către țara de destinație Grecia, cât și în reținerea buletinelor de
identitate ale victimelor traficate „îi oprești buletinul și pașaportul”, așa cum
rezultă din interceptarea efectuată asupra postului telefonic al inculpatului, în
data de 6 iunie 2007, ora 20:57.
Mai mult, probele
administrate confirmă că inculpatul și-a continuat activitatea de racolare și transport
pe perioada 2006-2011 asupra unui număr mare de părți vătămate care, ascultate fiind
în cauză, au declarat că plata, hrana și cazarea nu erau cele promise la plecarea
din țară de către inculpat, ci altele mizere, ce îi degrada ca ființe umane, în
sensul că prin determinarea victimelor să-și epuizeze resursele financiare prin
achitarea cheltuielilor de cazare și transport, se urmărea punerea acestora într-o
stare de dependență și aservire asimilată sclaviei.
Astfel, din depozițiile
părților vătămate B.D., C.A.S., C.S., U.E., rezultă că absolut toate persoanele
traficate erau determinate să presteze muncă foarte grea, în timpul unui program
de lucru prelungit excesiv în raport cu normele legale în materie, ajungându-se
ca la sfârșitul lunii, după ce munceau, să se afle și în situația de a datora bani.
Unele victime au declarat, în legătură cu condițiile de muncă la care erau supuse,
că ajungeau „să muncească pentru comisioane, să se roage să mai iasă la muncă”,
iar alții au declarat că „erau rupți de muncă și disperați” că nu primeau banii
în schimb.
În afara faptului
că victimele nu erau plătite sau erau plătite infim în raport de condițiile promise,
fiind determinate să acumuleze datorii pentru a-și asigura existența, erau constrânse
să muncească în condiții mizere, dovedindu-se cu probele administrate în cauză,
ca modalități de constrângere, amenințarea prin inducerea unor stări de temere în
persoana victimelor, dar și violența fizică, prin bătăi aplicate acestora, în situația
în care nu se supuneau condițiilor de muncă impuse și manifestau pretenții cu privire
la plata salariilor. Acest fapt rezultă din declarațiile părților vătămate aflate
în dosarul de urmărire penală, care au confirmat faptul aservirii lor, și anume
„m-a lovit cu palmele și cu capul și mi-a învinețit ochii” (partea vătămată P.C.),
„Nouă ne era teamă, întrucât supraveghetorul și șeful de echipă aveau un limbaj
foarte violent (...) și o armă (...) și ni se insufla o stare de frică” (declarație
martor A.F.D.). De asemenea, partea vătămată R.G. a declarat că a fost amenințat
cu bătaia în momentul în care a solicitat banii pentru munca prestată de la patronul
grec, la care-l predase inculpatul P.N.
Tot în cadrul
exercitării unor forme de abuz, specifice exploatării prin muncă, se evidențiază
și condițiile de trai periculoase sau vătămătoare în care erau cazate victimele,
respectiv în spații nesigure, neigienice, supraaglomerate ca număr de persoane cazate
într-o încăpere și izolate de restul societății. Astfel, din declarațiile părților
vătămate, cât și ale martorilor audiați, a rezultat faptul că aceștia erau cazați
în grajduri, cu paturi etajate, fără căldură, în încăperi care nu erau alimentate
cu apă sau în corturi improvizate (a se vedea declarațiile părților vătămate P.C.,
S.M.A., minor, R.G., F.L.C.
În aceste împrejurări
deosebit de grele, în care față de victime au fost exercitate forme de constrângere
în scopul împiedicării plecării de la locul de muncă, înăbușirii oricăror pretenții
bănești și sesizării autorităților în drept, doar unele dintre persoanele traficate
au reușit să se întoarcă în țară, fie pentru că din banii puși deoparte și aduși
din țară și-au achiziționat bilet de transport, fie pentru că au apelat la familie
și în mod deosebit au reușit să se salveze persoanele care și-au recuperat în vreun
fel sau altul buletinele de identitate sau pașaportul și care aveau experiența plecării
într-o țară străină.
Implicarea inculpatului
în activitatea infracțională descrisă este demonstrată cu prisosință, iar faptul
că el cunoștea situația rezultă din declarațiile martorilor și părților vătămate,
care au demonstrat nemulțumirile persoanelor traficate prin intermediul său, însă
pe tot traseul infracțional, ce se întinde pe câțiva ani de zile, el nu a renunțat
la practica sa, chiar dacă a avut indicii temeinice să creadă că este urmărit, scopul
său fiind unul cert și anume, asigurarea unui flux permanent de clienți și obținerea
unui venit în mod ilicit.
Un rol important
în activitatea infracțională l-au avut și legăturile infracționale ale inculpatului
cu persoanele din țară dar și cele aflate în Grecia, în mod special, care au condus
la intimidarea victimelor cu consecința diminuării posibilităților acestora de a
se opune acțiunilor inculpaților și de a sesiza autoritățile competente.
Având în vedere
că faptele reținute în sarcina inculpatului P.N. sunt dovedite prin probele dosarului,
ce au fost evidențiate pertinent, s-a considerat că în mod corect s-a reținut vinovăția
inculpatului pentru infracțiunile de trafic de persoane majore și minore și, drept
consecință, s-a dispus condamnarea acestuia.
În acest context,
la stabilirea pedepselor ce urmează a fi aplicate, Curtea, raportându-se la criteriile
generale prevăzute de art. 72 C. pen., a avut în vedere circumstanțele în care au
fost comise faptele, respectiv contribuția esențială a inculpatului la comiterea
faptei, materializată în acte de transport în diferite locații, în scopul exploatării
prin muncă a părților vătămate, caracterul continuat al infracțiunii de trafic de
persoane, dat de numărul părților vătămate exploatate, gradul de pericol social
generic rezultat din limitele de pedeapsă stabilite de lege, pentru fiecare infracțiune
în parte, dar și a celui concret ce reiese din modalitatea de realizare a activității
infracționale și importanța valorilor sociale lezate prin acțiuni ilicite (demnitatea
persoanei, dar și libertatea de mișcare și de luare a propriilor decizii de către
părțile vătămate ce au fost înșelate și obligate să muncească în mod aservit. La
toate acestea, se adaugă și datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv
lipsa antecedentelor penale și atitudinea sa nesinceră în cadrul procesului penal,
motiv pentru care Curtea a redozat pedepsele aplicate acestuia, în sensul majorării
lor, operațiunea de reindividualizare a pedepselor fiind de natură a realiza scopul
preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.
Pe de altă parte,
s-a apreciat că gravitatea și circumstanțele reale ale comiterii infracțiunilor
nu recomandă reținerea de circumstanțe atenuante în sarcina inculpatului, iar privarea
de libertate în condițiile art. 57 C. pen., ca și modalitate de executare a pedepsei
este optimă, pentru reinserția socială a inculpatului.
Prin urmare, Curtea
a considerat că în cauză există temeiuri suficiente care să justifice că, stabilirea
unui tratament sancționator mai sever, așa cum a solicitat parchetul, este adecvată
reintegrării în societatea civilă, care trebuie să conștientizeze natura și gravitatea
infracțiunilor pe care le-a săvârșit. Ca atare, s-a admis apelul declarat de parchet,
cu consecința înlăturării circumstanțelor atenuante, reținute greșit de prima instanță
și majorarea corespunzătoare a pedepselor aplicate inculpatului.
Inculpatul, în
contradicție cu motivul de apel susținut de parchet, a susținut, în principal, că
nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane reținute în
sarcina